8,671 matches
-
așa ceva, pentru că În versiunea de față a fotografiei cineva atașase - În chip expert - o coadă de șarpe cu clopoței exact acolo unde ar fi trebuit să fie picioarele. Efectul era o interpretare senzațională a Mirandei În chip de Șarpe: Își odihnea cotul pe bancheta de piele, cu bărbia dură proptită În palmă, iar coada cu clopoței, Îndoită În semicerc, Îi atârna peste marginea banchetei. Era perfectă. — Nu‑i grozavă? m‑a Întrebat Ilana și s‑a aplecat peste umărul meu. Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
satisfacție că părea mult mai puțin terorizat decât fusese cu câteva minute mai devreme. Am reușit cumva să Îi fac legătura cu toți cei cu care dorise să vorbească și mi‑am zis că dispun de câteva minute ca să‑mi odihnesc capul pe fața de pernă din sute și sute de fire țesute de mână, dar telefonul a sunat exact În clipa În care am Închis ochii. — Ahn‑dre‑ah, vino imediat În camera mea, a lătrat ea după care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
meargă, lipsindu-i suflul necesar ca să mai scoată o vorbă. El și Duncan veniseră tot drumul din White City pînă În Lavender Hill. Au trebuit s-o ia Încet, să se urce În autobuze, să se oprească pentru a se odihni; le lua aproape toată ziua să ajungă aici și să se Întoarcă apoi acasă. Marțea era ziua liberă a lui Duncan, și recupera orele sîmbăta. Cei de la fabrica unde lucra se purtau bine În această privință. „Băiatul ăsta este devotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deasupra lui, cu umbrele lungi, albăstrui, dîndu-ți senzația de răcoare. Stătu În fața fîntînilor și urmări jocurile de apă, și chiar se așeză o clipă pe bancă. LÎngă ea veni o fată cu un bebeluș, oftînd, bucuroasă că ajunge să se odihnească. Avea un batic din timpul războiului, imprimat cu tancuri spălăcite și aruncătoare de grenade. Copilul dormea, dar probabil că visa, pentru că-și mișca fețișoara - cînd Încruntîndu-se, cînd uimit, de parcă proba toate expresiile de care o să aibă nevoie cînd o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scrisese odată În garsoniera din Mecklenburgh Square, pe care i-o descrisese lui Viv, azi, pe scara de incendiu. Își aminti cu stătea Întinsă pe divan În timp ce Julia lucra la o masă delabrată la lumina unei singure lumînări - mîna ei odihnindu-se pe pagină părea că leagănă flacăra, palma - o oglindă, iar fața ei frumoasă - luminată... Apoi, În cele din urmă, venea În pat, după ore de scris, și se Întindea obosită, dar fără somn, distrasă și distantă. Uneori Helen Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scăldat În lumina electrică indigo, Îndoit și atent, trimițînd binecuvîntări cumplite În noaptea plăpîndă. 1944 1 Ori de cîte ori Viv și tatăl ei plecau de la Închisoare, trebuia să se oprească un minut-două, astfel Încît domnul Pearce să se poată odihni, să-și scoată batista și să-și șteargă fața. Ca și cum vizitele Îl lăsau fără suflare. Se uita În urmă la poarta ciudată, cenușie, cu aspect medieval, ca un om care tocmai Încasase un pumn. „Dacă m-aș fi gîndit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
luni zece zile 1934... Datele nu erau prea vechi ca să aibă un aer straniu, dar Îi plăcea să se gîndească la oamenii care le scrîjeliseră, la instrumentele mici pe care le folosiseră probabil, ace și cuie furate, cioburi de porțelan. Odihnească-se-n pace George K, un țicnit mișto; asta-l făcu să se Întrebe dacă murise, fusese ucis sau se sinucisese cineva În celula aceea. Un bărbat Încropise un calendar, dar socotise treizeci de zile la fiecare lună, așa că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mușchiul verde, ca de o plagă a timpului. Pe aici, printre ele, ne jucam de-a ascunselea... Am ajuns și pe strada ce mi-a ocrotit pașii copilăriei - Nuțu Elman. Casele parcă nu s-au schimbat și ochii mei se odihnesc tăcuți pe unele dintre cele ce mi-au marcat copilăria. Pe stânga zăresc fântâna veche cu ciutura aproape putredă și mă apropii incet de căsuța cu gard verde. O voce din mine ar vrea să strige și acum: - Tanti Păduraru
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
gardurile înveșmântându-le cu neasemuite covoare moldovenești cu deosebită alesătură țesute la războaiele de prin casele gospodinelor harnice si deosebit de iscusite. Pe marginea drumurilor stăteau la umbra copacilor, căruțele țăranilor care veniseră la târg în zi de sărbătoare. Caii se odihneau lângă ele cu fân proaspat la bot. În căruțe erau de toate, de la brânză, până la mere, pere văratice, cu care femeile, îmbracate în cătrință și ie, frumosul strai bucovinean, îndemnau trecătorii: - Hai la brânză bună! Hai la mere murate...! Era
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ceața de decembrie, o lună nouă stă Întinsă În șezlong veghind peste Londra. Până și luna stă Întinsă cu picioarele În sus o dată pe lună. Omul din Lună, desigur. Dacă ar fi fost Femeia din Lună, nu s-ar fi odihnit niciodată. Nu-i așa? Nu mă grăbesc cu spălatul pe dinți. Număr până la douăzeci pentru fiecare măsea. Dacă stau În baie suficient de mult, Richard o să adoarmă și nu va mai Încerca să facă sex cu mine. Dacă nu facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
școlare de plătit pentru cei doi copii și o nevastă cu o fixație costisitoare pe pantofii de la Jimmy Choo, Dave va ajunge să moțăie ca noi toți În fața serialului Cold Feet, cu un exemplar din ziarul de stânga New Statesman odihnindu-i-se nedesfăcut În poală. Ceilalți trei sunt tipul copii de nobili provinciali, cărora de-abia le-au dat tuleiele și Încă mai poartă cărare pe mijloc ca-n primele clase de liceu. Unul dintre ei, pe nume Julian, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-mi ceva de băut, Îți place de el mai mult decât de mine, du-mă la culcare, ai un păr așa de frumos, alintă-mă, te urăsc. Stoarsă & speriată & dornică să mă Întorc la serviciu cât mai curând să mă odihnesc. Ce fel de mamă e speriată de propriii copii? A ta din Wrothly, K8 xxxxxxx Mă pregătesc să apăs pe „trimite“, dar În loc de asta apăs pe „șterge“. Nici măcar celei mai bune prietene nu-i poți mărturisi totul. Nici măcar ție. 5tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
creadă că nu-ți mai pasă cum arăți... Bărbații observă imediat când e vorba de asta, așa sunt ei. Îi spun că-mi pare rău, dar am stat trează aproape toată noaptea din cauza lui Emily și nu prea m-am odihnit. O simt cum mă privește: privirea aceea calmă, fixă, care te cântărește, pe care a avut-o când m-a prezentat Rich: cam cum te-ai uita la o juncă În obor. —O, știu că tu ești de felul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
antic pe al cărui nas s-a adunat un guguloi de muci de cerneală. Fiecare cuvânt pe care-l scrie cu el are un aspect gata mânjit. Mă Întreabă dacă mai am și alte simptome. Dar nu sunt bolnavă. Vă odihniți cum trebuie, cum vă e somnul? Pentru prima dată de la ora șase dimineața, când a sosit Fay cea Zurlie, trăsăturile mele se decontractă suficient pentru a forma un zâmbet. Păi, am un fiu de unsprezece luni căruia Îi cresc dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ale altui bărbat, când ar avea ea timp să-l Întâlnească? Parcă citindu-mi gândurile, Îmi spune zâmbind reținut: —Băieții sunt singurul meu drog acum, Kate. Îmi pun mâna pe creștetul auriu al băiețelului meu. În urechea lui stângă se odihnește un cocoloș de cereale cu ciocolată. E momentul să cântăm „Mulți ani trăiască“. Paula scoate o brichetă din buzunar să aprindă lumânările. (Dumnezeule, sper că nu s-a apucat de fumat!) Duc tortul pe masă. Ochii lui Ben sunt umezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
volumul. Și fără să mă uit În jur, pot să evaluez precis efectul pe care urletul mecanic Îl are asupra tovarășilor mei de călătorie. Cabina trosnește Încărcată static cu ostilitate: bărbați care vor să lucreze, bărbați care vor să se odihnească, femei care vor poate să-și savureze ultimele ore de libertate și nu vor să li se reamintească ce le așteaptă acasă, femei care sunt departe de copiii lor și se simt Împunse de ghimpele vinovăției. Pe fața mamei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atunci când Își iau la revedere de la noi sunt extrem de entuziaști, un preludiu, Îmi imaginez eu de fiecare dată, la explozia de ușurare pe care o vor Împărtăși după ce se va Închide ușa În urma noastră, iar ei vor putea să se odihnească pe canapeaua lor nepătată cu muci. Dar azi au venit ei la noi, unde practic fiecare mobilă este În primul rând o batistă mai mare. În comparație cu starea ei normală, bucătăria e imaculată, dar o văd pe Kirsty uitându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Pankhurst ceva despre cum femeile ar trebui să Înceteze să se mai comporte ca o clasă aservită bărbaților? Ei bine, am Încercat, Emmeline, Dumnezeu știe cât am Încercat. Dar femeile sunt purtătoare de informații care nu le lasă să se odihnească. Pe bună dreptate, În capul unei mame care se duce și la serviciu, În fiecare zi e ca la aeroportul Gatwick. Vaccinuri MMR1 (a injecta sau a nu injecta), metode de Învățat copilul să citească, măsuri de Încălțăminte, bagaje pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aburcat pe umăr și le-a luat acasă, În Harlesden, pe scuter. După treizeci și șase de ore, moașa de noapte, irlandeză, mai blândă, mai muzicală decât perechea ei de zi, m-a Întrebat dacă poate lua bebelușul ca să mă odihnesc și eu puțin. Când am protestat, mi-a zis: „Katharine, să fii o mamă bună Înseamnă și să ai destulă energie ca să faci față acestui rol“. Și mi-a luat fetița, care Își Închidea și deschidea mânuțele ca niște frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Biletultc "Biletul" Hotelul Sherbourne, New York, 23.59: De necrezut. Avionul a ajuns la timp și am luat un taxi până la hotelul Herriot de lângă Wall Street. Ideea era să Îngraș porcul În ajun pentru prezentarea de mâine și apoi să mă odihnesc bine peste noapte Înainte de a traversa strada până la Wall Street Center. Trebuia să-mi dau seama. Recepționerul - Îngrozitor de tânăr, Încercând să pară ceva mai autoritar Într-o vestă de flanelă cu carouri, ieftină și lucioasă - nu avea curaj să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să mărească, în aceia lipsiți de forța morală, disperarea de a o urma și să-i descurajeze, ceea ce este o altă formă a disperării și producătoarea acelei liniști de moarte în care omul depravat își consumă toate faptele și se odihnește în viciul cunoscut. Așa încît, în viața celor nou trimiși apărea o ordine a virtuții străină de omenire, pentru că era supranaturală, iar virtuțile supranaturale nu numai că nu puteau fi cunoscute, dar nici nu puteau fi explicate, decît prin înțelepciunea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
furtuni. 61. Regula Providenței în guvernarea Bisericii este ca forța sa organizatorică să fie superioară întotdeauna forței care intenționează să o distrugă; cele două forțe lucrează simultan, așa încît nu este îngăduită nici o pierdere de timp115; pentru ca Biserica să se odihnească după această osteneală, fără a mai face alte călătorii sau mari întreprinderi, ca să-și dreagă neajunsurile suferite și să fie gata la momentul potrivit să navigheze din nou cu rîvnă pe mări. Deja de multe secole, pînă în memorabilul an
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fie întocmai după regulile unei întemeiate moderații. a) Creștinul își va îngădui și o odihnă moderată pentru oboseala sa; după cum și Isus Cristos le-a dat drept pildă că trebuie să facă tot ce este necesar traiului, să se și odihnească, precum atunci cînd s-a dus să se culce în barcă sau cînd s-a așezat lîngă fîntîna din Samaria. IV În al patrulea rînd, împrejurările care țin de starea sa și legăturile care îl unesc cu semenii săi ar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
vernisajul expoziției lui Rothko de la Guggenheim 3. cocteilul pentru lansarea ultimei cărți autobiografice a lui Lexington Kinnicut 4. cina de la Jolene în cinstea dermatologului ei, am luat decizia înțeleaptă de-a mă culca devreme, ca să fiu cât se poate de odihnită pentru evenimentul Chanel de a doua zi. De asemenea, doream să fiu acasă când avea să mă sune Zach. Cum puteam să mai pretind că am nevoie de cina de la Jo Jo dacă mă găsea la patru petreceri diferite când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și ștaif, e floare la ureche să aburească o fată. E mult mai greu să fii cu cineva și să-ți asumi niște responsabilități. El preferă vânătoarea, concluzionă Julie de parcă se credea Oprah. — Te rog, lasă-mă să-l sun... Odihnește-te, îmi spuse ea cu blândețe. Apoi a plecat, dar și-a lăsat mobilul pe noptieră. Am format numărul lui Zach. După obișnuitele negocieri cu secretara, în cele din urmă, mi s-a făcut legătura. —Mda, răspunse pe tonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]