18,249 matches
-
nori. „Acolo este un tren de marfă care urmează să plece”, a auzit ea brusc murmurând vocea calmă și parcă plictisită a fiului ei. În depărtare, a văzut un convoi de vagoane mari, cafenii, în jurul cărora se agitau niște figurine omenești. Charlotte a înșfăcat mânerul cufărului, copiii au apucat sacii. Când au ajuns în fața ultimului vagon, trenul s-a urnit din loc și s-a auzit un suspin de bucurie temătoare salutând plecarea. Printre pereții glisanți apărea o învălmășeală compactă de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
răsturnaseră pe terasament, altele, culcate sau vârâte adânc unele în altele de o izbire monstruoasă, invadau șinele. Câteva infirmiere, amorțite de neputință în fața numărului mare de trupuri întinse, mergeau de-a lungul convoiului. În măruntaiele lui negre se vedeau forme omenești, uneori, la o fereastră spartă, atârna câte un braț. Pământul era acoperit cu bagaje risipite. Lucrul cel mai frapant era mulțimea de păpuși care zăceau pe traverse și în iarbă... Unul dintre vagoanele rămase pe șine mai avea placa smălțuită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
le îngrijea lucrând paisprezece ore pe zi. În orașul acela, la vreo sută de kilometri de linia frontului, erau aduse convoaie întregi de răniți. Adesea, Charlotte îl însoțea pe medicul care mergea la gară ca să primească trenurile pline de trupuri omenești ciopârțite. I se întâmpla atunci să observe, pe linia paralelă, un alt tren, plin de soldați proaspăt mobilizați, care plecau în sens opus, îndreptându-se spre front. Iureșul trupurilor mutilate nu contenea nici măcar în somn. Îi străbăteau visele, se adunau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unui Președinte îndrăgostit! Și să uit de soldatul salvat de iarnă, care își strânsese țeasta zdrobită într-o carapace de gheață, oprind sângele. Să uit că, dacă trăiam, era datorită trenului care se furișa orbecăind printre convoaiele pline de carne omenească sfârtecată, un tren care îi ducea pe Charlotte și pe copiii ei ca să-i ascundă în străfundurile protectoare ale Rusiei... Fraza aceea de propagandă, care mă lăsa altădată indiferent: „Douăzeci de milioane de oameni au murit pentru ca voi să puteți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ce ascundea numele acela teribil. Îl rosteau cu dispreț, dar nu fără o undă de spaimă respectuoasă. Fiind prea mic, nu reușeam să înțeleg neliniștitoarea zonă de umbră din viața acelui tiran. Ghiceam doar că era vorba despre o slăbiciune omenească. O evocau cu jumătate de glas și, de obicei, tocmai în momentele acelea, remarcând prezența mea, mă alungau din bucătărie... De acum înainte, eram trei în bucătăria noastră. Trei adulți. În orice caz, mătușa mea și Dimitrici nu aveau nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dublu care îl admiră pe Beria... Da, eram rus. Înțelegeam acum, încă destul de confuz, ce însemna asta. Să porți în suflet toate acele ființe desfigurate de durere, satele carbonizate, lacurile înghețate, pline de cadavre goale. Să cunoști resemnarea unei turme omenești violate de un satrap. Și oroarea de a te simți părtaș la crima aceea. Și dorința violentă de a interpreta din nou acele întâmplări din trecut - pentru a extirpa din ele suferința, nedreptatea, moartea. Da, să ajungi din urmă mașina
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Intensitatea lui avea să rămână tocită de degetele groase care apucau un castravecior, de du-te-vino-ul mărului lui Adam de la gâtul musafirului nostru, care-și înghițea votca, de țipetele vesele ale copiilor din curte. Era la fel ca și cu brațul omenesc pe care îl văzusem într-o zi, pe autostradă, lângă două mașini încastrate una în cealaltă. Un braț smuls, pe care cineva, așteptând sosirea salvării, îl înfășurase într-o bucată de ziar. Literele tipărite, fotografiile lipite de carnea sângerândă o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gata să o ucidă și pe ea? Poate. Era primăvară. Noaptea a fost înghețată. Charlotte s-a ghemuit, lipindu-și trupul de spatele animalului. Saigak-ul nu mai mișca. Pielea îi era străbăturtă de frisoane. Respirația șuierătoare îi semăna cu suspinele omenești, cu cuvintele șoptite. Charlotte, în amorțeala frigului și a durerii, se trezea adesea, simțind murmurul acela care, îndărătnic, se chinuia să spună ceva. Într-una dintre acele treziri în plină noapte, a zărit cu stupoare o scânteie foarte apropiată, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nu pentru că locuitorii lui ar fi putut răni sensibilitatea Charlottei. Prin excelență emigrantă, ea trăise întotdeauna în mijlocul unei extraordinare mulțimi de popoare, de culturi, de limbi. Din Siberia până în Ucraina, din nordul rusesc până în stepă, cunoscuse toată diversitatea de rase omenești care alcătuiau imperiul. În timpul războiului, le regăsise la spital, în egalitate deplină în fața morții, în egalitatea nudă a trupurilor operate. Nu, nu noua populație a acelui vechi cartier parizian ar fi putut să o impresioneze pe Charlotte. Dacă nu voiam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ar fi imposibil să i se insufle acest sentiment prin educație. Oamenii - indiferent cum s-a ajuns la aceasta - sunt foarte diferiți. După, cum nu seamănă unul cu altul fizic, ei nu sunt la fel nici ca psihic. Trăsăturile firii omenești nu reprezintă însă un șir nesfârșit de posibilități, la care să se mai adauge eventual tranziții continue, astfel încât să se poată distinge extrem de multe trăsături speciale; realitatea este că trăsăturile care determină firea omului sunt numeroase dar nu infinite. Ca
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
astfel încât să se poată distinge extrem de multe trăsături speciale; realitatea este că trăsăturile care determină firea omului sunt numeroase dar nu infinite. Ca o consecință a multiplelor posibilități de interferență, suntem de părere că atunci când este vorba de trăsăturile firii omenești s-ar cuveni să se renunțe complet la clasificări, păstrându-ne în limitele unei descrieri generale a ceea ce se constată. Sunt de părere că putem vorbi despre trăsături fundamentale ale firii omenești, care există în mod obiectiv și a căror
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
părere că atunci când este vorba de trăsăturile firii omenești s-ar cuveni să se renunțe complet la clasificări, păstrându-ne în limitele unei descrieri generale a ceea ce se constată. Sunt de părere că putem vorbi despre trăsături fundamentale ale firii omenești, care există în mod obiectiv și a căror clasificare științifică trebuie făcută sau cel puțin încercată în ciuda numeroaselor dificultăți ce ar putea apare. Nu este vorba de a aplica unei diversități difuze o schemă mai mult sau mai puțin valabilă
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
puțin numeroase decât cele ce prezintă variații, este vorba tocmai de acele însușiri care manifestă tendința de a aluneca spre anormal. Nu este cu totul lipsit de ele nici acel om care nu iese din limitele mediei. Câte ceva din trăsăturile omenești, isterice, sau paranoide există în fiecare om, dar atunci când există într-un grad redus, acestea nu apar în mod manifest în exterior. Când însă acestea ajung la o anumită intensitate, își pun amprenta pe personalitatea omului, iar când se accentuează
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
personalitate și boala Cunoașterea tipului de personalitate permite stabilirea unei conduite terapeutice medicale individualizate, în funcție de aceste coordonate psihologice. În acest sens prezentăm clasificarea și descrierea pe care K. Leonhard a făcut-o personalităților accentuate. K. Leonhard diferențiază între însușirile „firii” omenești care duc la simple variații ale individualității de cele propriu-zis accentuate ca manifestare a tendințelor spre anormalitate. Personalitățile anormale prezintă dificultăți în adaptare la cerințele vieții în lipsa unor împrejurări exterioare favorabile. Personalitățile accentuate prezintă interes pentru clinicianul de orice specialitate
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
mai consideră ignoranți din punct de vedere medical și stomatologic. Uneori în avantajul lor, alteori nu, ei sunt destul de bine informați prin mijloacele de informare, și pretind tehnici dentare perfecte în același mod în care își înțeleg nevoile și cerințele omenești generale, incluzând în acestea și problemele financiare. Ei sunt acum mai critici, mai prezenți și, datorită informației primite în decursul anilor, mai conștienți de sănătatea lor în general și a danturii în special. În consecință ei sunt mai accesibili la
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
tinereții. Mi-am dat seama că prietenii, frații și nepoții noștri, căzuți În Cehoslovacia pentru cauza progresului, au reînviat murind, În cartea cea mai frumoasă, istoria, și În locul pe care nimeni și nimic nu-l poate umbri și distruge, inima omenească. Amintirea soldaților noștri e păstrată cu sfințenie, după cum ne-a arătat examenul din fața monumentului. Brândușele răsar, strălucesc și se usucă ; păsările care cântă pe monumente Îmbătrânesc și pier, dar ceea ce nu are moarte e fapta. Ea trece din generație În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
acea domnie, Căci fiecare ar putea-o duce: Aici e lupta, greutatea ei. Asupra soartei lumei nu se-mbie: Ea e menită de a fi supusă. Și fapte cumcă glorie și cădere, Noroc și fericire, tot ce mișcă Un suflet omenesc, mai nu-i ating, Încât ei cat- al inimei [lor] tremur, În ceva ce pe alt om l-ar ucide, Unu-n cruzime, altu-n abnegare Unu-n supliciu, altul în despreț Și totu-i treaz și îndrăzneț și liber. Într-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a spus: cine-ți va [da] o palmă, întinde-i [celălalt] obraz, cine-ți va lua mantia, dă-i și cămașa. Și acesta a fost, trebuie să fi fost ca toți. Dar a fost sătul, sătul de privirea acestei vieți omenești, etern aceeași, etern nefericită. E un păcat această viață, și el a vrut să-l stingă. Crezi tu că n-ajunge orice om, orice popor la acest urât, la acest saț, la acest dezgust adânc de viață? Nu vezi tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu națiile lui decât un fir De pleavă ce e dus de vânt. ............................................... Când dormitează vitejii Lumea respiră. ............................................ 4 2287 [CELSUS] O, nebunie A generații și popoară, Romo, În multe chipuri nebunia lor! Ai zugrăvit pe pânza istoriei Visul mărirei omenești, ș-aspiră Oricare din noaptea vieței sale Din codri, din visele-i antice, Din religiuni a zei cu șapte ceruri, Din vrâste * vechi ca lumea, fericite Peste putință... Acum aspir' l-acea icoană care Realizat-a fost pe-acest pământ
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
or fonda aicea Le vor numi imperie romane. Ginte cu ginte s-or certa mereu Care din ele-ți seamănă mai mult; Măsura răutății tale, Romo, Va fi măsura lor de înmîndrire! Fii blestemată, tu fata morgana Al crudului neam omenesc... oraș de demoni Ce-ai înfrumusețat atâta Răul, lupta, Cât chiar popoare pîn-acum pacifici Au nebunit la faima mare-a ta! Și-au întors sufletul din bine-n rău Spre-a deveni tot așa răi ca tine, Nu așa mari
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un vraci prea prost Și nu știu ca să măsur a vieții clipe repezi - Ceasornicele vieții am învățat să stric Când îmi arunc săgeata în pieptul dușmănesc. De ce nu-s vraci cu carte, că multe v-aș [mai] spune Ce mintea omenească n-a mai putut gândi - Dar astfel, făr'de carte, abia iscălitura Știindu-mi eu a pune cu sufletu -mpreună Pe-a voastre cărți domnești... toți m-ar numi aicea Moșneag cu pleavă-n creieri, cu gura minciunoasă. IUGA Boierii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zic, din gură nici un cuvânt nu-ți iasă, Cât sânt de slab și bolnav, acușa te ucid! Nu mă lăsa-ntîmplarea s-o-nsărcinez cu asta, Nu mă lăsa pustiul să-l fac un păzitor... O Roman! Roman! ce e viața omenească? Comedie eternă chiară sub masca morții, Mi-e greață, o, mi-e greață de ea - și totuși, Roman, Tot ce iubim în lume de viață e legat... Știi tu... privindu-i astăzi, privind pe Mihnea Sânger... Oh! îmi venea atuncea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
județ drept și aflîndu-l. Fiecine se judecă ascultîndu-se și apărîndu-se. Și-ntre acestea mii de mii de oameni unul este osebit de toți, el n-are dreptul viermelui de-a se-ncovoia sub piciorul celui care-l calcă, orice ureche omenească îi este închisă, numai Dumnezeu i-a mai rămas cu îndurarea, cu bunătatea... poate și cu dreptatea lui. ALEX[ANDRU] Las-o asta, regina mea. O minte de femeie nu cunoaște decât ceea ce inima-i zice. Știți voi ce gândiți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ANDRU] Las-o asta, regina mea. O minte de femeie nu cunoaște decât ceea ce inima-i zice. Știți voi ce gândiți sau nu gândiți, ce vreți sau nu vreți, și știți la toate de ce așa și nu altfel? Sânt adâncimi omenești pe cari nicicând nu le va atinge mintea voastră. Voi nu știți nici ce iubiți, nici ce urâți, adesea o toană v-aruncă în brațe pe acela pe care ar trebui să-l urâți, o toană vă zice să respingeți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
după curgerea de râuri, După curgerea eternă. Tu în codrii cei de cetini Din pustiu fără de margini îți alegi ai tăi prietini. 2282 În pustiuri fără margini, străbătute de nisipuri Se nasc lupi, se nasc hiene, leoparzi cari ia chipuri Omenești, ce[---] neamuri * cu străine porturi, {EminescuOpVIII 204} Ce, mișcând din țară-n țară tot imperiul lor [de] corturi, Ce, flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de sânge, Lung întind aripa morții peste-o lume care plânge. Cu-a lor crime
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]