7,411 matches
-
demnitate Tacitus.) — Toți spun, șoptea Helikon zâmbind încurcat, că tu și Ennia... Zâmbea și Gajus, și-i răspundea că nu exista leac pentru plictiseala de pe insulă, dacă lăsai deoparte cărțile. Ennia era disponibilă și strălucitoare. — Toți spun că Macro e orb, insista Helikon. Gajus îi zise că Macro avea pur și simplu încredere în el. Helikon ezita, pentru că răspunsul acela sfida evidența. — De ce râzi? îl întrebă. Încrederea are multe forme. Dacă ai încredere într-un servitor, îi lași în grijă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pune mâna - pe la spatele lui - pe puterea reală, credea că aveau să-l domine, el cu pretorienii, iar soția lui cu hârjonelile acelea de bordel. În schimb, încheie în gând, cuprins de o ură violentă, amândoi erau instrumentele lui josnice, oarbe, demne de dispreț, dar indispensabile. Îi zâmbi. Misenum Iarna era pe sfârșite. — Oamenii mei stau de veghe, spuse Sertorius Macro, care venea de la Roma și pleca înapoi la orele cele mai neașteptate. Peste o zi și o noapte, toate legiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acoperite ce coborau spre mare, termele înconjurate de șiruri de coloane, terasa de unde privea cerul serii. Visele acelea fuseseră un anestezic, însă îl înșelaseră. Văzu grădina uscată, porticul termelor plin de gunoaie, bazinele goale și murdare, mozaicurile distruse de vandalismul orb. Câteva statui căzuseră de pe piedestaluri - poate că fuseseră dărâmate. În nenumăratele fântâni și mici cascade nu curgea nici măcar o picătură de apă. Tribunul mergea la un pas în urma lui, escorta venea după el, iar micul grup de soldați îi urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și dacă o putere hotărâse toate acestea, până la ce punct avea să-l aibă în pază? Exista o cale de fugă rațională din fața acelor spaime? Putea să se aștepte la ceva asemănător dreptății? Sau poate că din nedreptate și violență, oarbe asemenea vântului și focului, făcea parte și el. Cât conta oare durerea unui singur om? Slujea ea la ceva? Și dacă da, la ce anume? „Sau tot ce știu oamenii este doar masca pe care teama o pune pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mâna pe trădători, să-i zdrobească înainte ca aceștia să facă vreo mișcare, să pună legiunile sub comanda lui Galba. Între timp, Callistus, neliniștit, cerea să fie primit. Instinctul îi spunea să-l refuze. Se gândi însă, cu o încredere oarbă, la tribunul militar Domitius Corbulo, fratele Miloniei, și îl chemă în taină pe Palatinus, în toiul nopții. Fură de-ajuns puține cuvinte pentru ca el să promită: „Roma o țin eu sub control“. Împăratul lăsă un mesaj pentru Milonia, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o vom zidi, o vom îngropa, vom construi altceva deasupra ei. Conjurații îl priviră nehotărâți; până și ei îl considerau un extremist exaltat și periculos. Asiaticus se gândi însă că nu era cazul să-l potolească. În asemenea situații, violența oarbă era mai convingătoare decât vorbele. Saturninus continua înșiruirea: — Și acel cryptoporticus, cu harta imperiului schimbată după cum a vrut el, o să-l umplem de gunoaie; și acel obeliskos înălțat în Circus Vaticanus - dărâmați-l, legați-l cu funii și doborâți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fie evocată de-a lungul secolelor. Scrierea istoriei consta adesea în reluarea unor mituri, a unor citate sau în copierea unor texte. În plus, era o activitate masculină; glasurile femeilor erau înăbușite cu dispreț. Zeci de istorici solemni și austeri, orbi în fața contradicțiilor, au descris acea perversă tragedie a regimului ca pe o pedeapsă obligatorie aplicată de un tată nobil fiicei sale „desfrânate“. Vila din insula Pandataria. S-a descoperit că, pentru a construi portul din insula numită azi Ventotene, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tehnologii favorabile. - Vaughan... Se uita în jos la un poster al actriței sprijinită de-o mașină. Luase un creion din cutia mea de culori și umbrea porțiuni ale corpului acesteia, încercuindu-i subsuorile și decolteul. Se uita cu ochi aproape orbi la fotografii, uitând de țigara de pe marginea unei scrumiere. Corpul îi emana un iz reavăn, un amalgam de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
decît lucrurilor prin care un om se deosebește de altul. Dacă tradiția literară găsește revoluționară culoarea acestor jaloane, fie - noi o primim! Să nu se uite niciodată, crimele de cari au fost acuzați scriitorii uitați sînt conformismul, imitația și supunerea oarbă“. Pe urmele aceluiași Rémy de Gourmont, este aruncată mănușa criticii instituționalizate, incapabilă să discearnă valoarea inovației: „Ce s-ar fi făcut literatura franceză fără inovatori? În locul lui Ronsard, am fi avut pe Pontus de Thyard; în locul lui Corneille, pe fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trebuia să se nască din mijlocul poporului iudeu și să aducă eliberarea iudeilor de stăpânirea străină. Păi ce fel de eliberare ar fi putut aduce acest individ, care s-a numit el singur Fiul lui Dumnezeu și Mesia, propovăduind supunerea oarbă față de romani? În jurul anului 100, poporul evreu a susținut într-adevăr venirea lui Mesia, când unul din poporul lor a condus lupta împotriva imperiului roman și chiar a reușit, pentru o bucată de vreme, să-i alunge pe cotropitorii romani
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și iederă cu floricele prinsă de el. Aceiași castani, poate chiar mai mulți și numeroși molizi pitici. Un colțișor de verdeață și aer curat, răspândit de natură chiar în mijlocul tumultului general. Pe alee, din loc în loc, câte un felinar aproape orb, aruncă o lumină ireală< întunericul nopții de iulie s-a născut doar pentru ei, rondoul de piatră este ideal pentru îndrăgostiți. Format din coloane de piatră, dispuse în arc de cerc, cu o dublură simetrică aflată în partea opusă, la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
iar broasca și mânerul ușii se desprind și-mi cad la picioare. În câteva clipe a luat mânerele și ornamentele de alamă aurită, tot ce e metalic, în afară de balamale, și le-a pus în poșetă. Așa, despuiat, șifonierul arată schilod, orb, castrat, mutilat. De ce face asta? o întreb. — Fiindcă îmi place piesa asta, zice. Dar nu vreau să mă număr și eu printre victimele ei. Închide ușile și-și pune sculele la loc în poșetă. — O să mă întorc să-l iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și eu am deschis ochii mari cât să-mi ascund prin minte toate mișcările mele moarte pentru o moartă mărturii din livada cu meri 3 monica fetița noastră care nu ne-a văzut niciodată s-a oprit în prag sunt oarbă de o mie de ani, a spus și în livadă s-a făcut liniște nu e liniștea unei fericiri închise în mușcătura de măr nici cea de dinaintea sosirii metroului în stație atunci când îți zboară șuvițele și te ascunzi e liniștea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care nu ne-a văzut niciodată II azi am întins o pătură printre pomi ca să prind merele frunzele cerul visele mele zboară prin păsări metalice au aripi fosforescente și reci visele mele, dilara fetița noastră se oprește în prag sunt oarbă de o mie de ani dragostea voastră nu încape în mere livada s-a îngustat ca și cum întunericul... am până la glezne o mare pitică în ea îmi clătesc speranțele ochii râd apoi ca turbata la marginea zilei minciuna că o să mă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prefața volumului Geometria sufletului scrisă de doamna Iolanda Malamen surâs (viața tablourilor uitate de zeci de ani în depozite) cap spadă, spadă, cap și pajura își deschide aripile deasupra valorilor. muzeul e închis. tablourile agățate de pereți mucegăiesc, sub privirile oarbe. ziduri, rame, praf, mucegai. unghi opus bucuriei privirii... nimeni viu în preajma lor. tălpi lipăie pe culoarele largi. pereții sunt goi. tablourile zac în depozite. înghesuite suflete acoperite de rame inestetic construite le sufocă ferestrele... zac umbrele trăirilor. actori adormiți în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nimeni viu în preajma lor. tălpi lipăie pe culoarele largi. pereții sunt goi. tablourile zac în depozite. înghesuite suflete acoperite de rame inestetic construite le sufocă ferestrele... zac umbrele trăirilor. actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă pe colțul mesei și tace prelung... erori în grafic am rămas în ploaia cuvintelor tale nedumerită. eu sunt inima deschisă formelor fără contur părăsite de gânduri în palma de abur, uneori le văd
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sufletului încorsetat de nemulțumirile unei existențe citită pe dos. Îmi pun ochelarii cu cele mai mari dioptrii pentru a înțelege mesajele, săgeți înfipte în toate mădularele de unde sângele nu mai vrea să țâșnească. Refuz să particip la provocări și merg oarbă pe drumul drept al destinului fără a putea schimba nimic. Îmi odihnesc nepuțintele pe umărul vieții. Proiecție Întind aripile și plutesc în singurătatea-mi rigidă îmbătată de vaporii mării cu care-mi alimentez lacrimi oropsite să stea în ochi neodihniți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
știi prin ochii mei precum lacrima de fluture cad stele în departe zici că-i Chopin vântul foșnește prin tine îl simt adiere de pace e frig mă strângi cu aripile păsări albastre pe lună și-un țipăt de pescăruș orb tremură neclintirea un abur roșu-n noapte Doamne cît de frumos zicem deodată privind boarea de lumină prin ochii mei tu și eu prin tine ce ai compus aseară la ora cinci o sonată pentru noi iubito am simțit spun
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de Clayderman cum clipa își plimbă tăcerile între îngeri și delfinii îmi respiră aerul strâmt brățară la gât desfac nodul uitării aprind lumânări pentru stele printre degete îmi retrag visul din gând cum timpul crește în el umbrele ultimilor fluturi orbi ce-au dansat îmi închin nisipul liniilor din palmă jumătate lumină jumătate sfert din durere rămas cum necum-ul trage visul pe roți papiotele depărtării se deșiră țes din lună moartea cu soarele ce-l îngrop târziu un albatros mă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
știut câte acuma știm, Dar încă nu-i târziu și... iarna vine... Insomniac E lungă noaptea, tristă fară tine, Iar eu insomniac printre condeie, Atâtea pagini cu poeme pline Și chipul tău, un ciob dintr-o idee, Sclipind când raza oarbă de iubire Îl află în povestea dispărută În care m-am visat o clipă mire, Dar tu erai mireasă nenăscută. E lungă noaptea, tristă fară tine Și eu mă-ntind de crezi c-ajung la lună Ori reclădesc castele pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nori, Păsări și vânt Și moartea Cel din urmă cuvânt... Ca un condor... Mă sting pe umbra aripii tale poezie, rugăciunea mea Și risipit, mă dau uitării spre a mă ninge cu versuri de iubire... Mă aseamăn unui condor ajuns orb, ce nu mai poate îndura să nu vadă în zbor, răsăritul soarelui înaintea tuturor -celor fără aripi; Pană obosită de scris, de zbor și de dor... Anotimp alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman vei fi de-acum în pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu fac cenușă Când mintea voastră e chibrit. Stins, orb și fără vlagă Port noaptea-n mine ca pe-un sloi, Din certurile voastre toate Pădurile aprind de voi. Împacă-te barem cu-n frate Și pleacă-te la el învins Și vei avea sub tălpi de-a pururi Cenușa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-mi aleg calea? Încă mai sunt mistere. Încă mai cred în iluzii, iluzia că timpul nu trece. Cuvintele mi se rostogolesc în ecouri. Strig ecouri, răspund ecouri, prin care voi trece probabil cu aceeași sublimă nepăsare zilnică, cu aceeași oarbă fericire de a exista. Dar ajunge! Nu vreau să mă trezesc într-o zi goală, mai singură și mai bătrână, întrebându-mă cum de nu am știut că toate lucrurile care mi se par datoare să existe, vor dispărea. Mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea ca de mormânt, ascunzându-se prin scorburile palmierilor de pe plajă sau prin scoici. Pescărușii albi luminau bolta întunecoasă, umbrele lor înotau în mare. Stăteam neclintită, surdă, oarbă, cu privirea ascunsă, urmărind orizontul. Era prea întuneric pentru a înota. M-am desprins din lumea reală. Mi-am pus placa de surf pe nisip și prosopul pe ea alcătuind un pat. Ce-i drept, mai puțin confortabil și m-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]