8,329 matches
-
par neverosimile. Cum Gh. Udr. era catolic, iar eu, pe atunci, ateu, am hotărât (în 1958?) să mergem la o înviere ortodoxă ca să o „sabotăm”, „torpilăm”, „bruiem”. Zis și făcut: mi-am potrivit pe cap multă vreme, în fața oglinzii, o pălărie „de actor american” care îmi venea bine și m-am îndreptat pe la 10 seara spre locul dinainte stabilit. În timp ce credincioșii cântau „Hristos a înviat” noi răcneam „Toreadorul!” Mă gândesc acum stupefiat că ne-am putut preta la așa ceva. Culmea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Record de lipsă de asistență la înmormântarea lui tanti Șura (iulie 1993): în afară de preot și dascăl, doar eu, Doina, Nelu și Tudora, femeia care venea din când în când să facă treabă (curățenie, dar uneori și mâncare) la unchiu’. Vechea pălărie maronie (sau cărămizie), de formă cilindrică a lui tanti (o purta când murise mama) e trasă mult peste ochi, acoperindu-i aproape jumătate de față. Ca să nu se vadă enormele hematoame și mai știu eu ce. Căzuse în baie, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
personagii care aveau o bășică pusă pe cap, simulând o chelie puțin teșită într-un loc, figurile foarte anfarinate și care strănutau mi-au făcut o impresie cam neliniștitoare. Iar când a apărut Don Basilio, cu roba neagră și cu pălăria de aceeași culoare și cu boruri alungite în față și spate ca niște jgheaburi și a spus : „Calomnia ! (nu era opera, era piesa). Calomnia e ca un vânt ușor de seară... și se umflă și plesnește...”, ei, bine, pe mine
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe toate la sfârșitul lor după voia Sa cea sfântă”. După amiază a venit la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de vie, acolo unde zăpada nu era prea troienită. Am mers cu tata la Galați, la seminarul Sf.Andrei și am dat examen de admitere. Aveam hainele cusute la casa de modă Mama Maria la care se adăuga, moț-ghilimoț, o pălărie de pai producție proprie și târlicii tradiționali. Pălăria am scăpat-o în lacul Brateș, târlicii i-am pierdut prin parc dar cum există o lege a compensației, am primit la schimb două perechi de palme în stare să dărâme boul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
troienită. Am mers cu tata la Galați, la seminarul Sf.Andrei și am dat examen de admitere. Aveam hainele cusute la casa de modă Mama Maria la care se adăuga, moț-ghilimoț, o pălărie de pai producție proprie și târlicii tradiționali. Pălăria am scăpat-o în lacul Brateș, târlicii i-am pierdut prin parc dar cum există o lege a compensației, am primit la schimb două perechi de palme în stare să dărâme boul și asigurarea tatei că voi intra la seminar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și mereu vesel. Ii plăcea să se ție de șotii, să facă farse. Uneori de extrem pericol. Aproape toate satele din vecinătatea Necrasovcăi aveau școli noi. Doar a lui Petrică era o amărâtă de chichineață, cu ziduri de lut și pălărie de stuf. Rușine mare. Obișnuiam să mă duc de multe ori, seara, la un restaurant-grădină de vară a unui evreu, grădină intrată în obișnuința lumii "La Abrumcic". Alături de cei câțiva copaci vii mai erau și câțiva de natură statică pictați
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se auzise încă, condamnații au fost magazionerul și șoferul, un țăran care era mâna dreaptă a președintelui C.A.P.-ului. ȚINUTA DECENTĂ OBLIGATORIE De câteva zile era foarte cald. Soarele ardea nemilos încă de la primele ore ale dimineții. Aveam o pălărie de paie luată în ultimul concediu de la Năvodari și o rochie din pânză, subțire, cu bretele. Stăteam la umbră, la marginea pădurii. Îmi era teamă să intru în desiș unde era răcoare, pentru că nu știam niciodată când va veni „madam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era teamă să intru în desiș unde era răcoare, pentru că nu știam niciodată când va veni „madam Tălmaș”, cum îi spuneau toți. Într adevăr, a venit și în ziua aceea pe la ora 12:30. Se pare că rochia roșie și pălăria de pai nu puteau trece neobservate, așa că m-a zărit chiar înainte de a opri mașina. Eram veselă și așteptam laude. I-am ieșit înainte zâmbitoare. Treaba mergea bine, iar vremea era excelentă pentru treierat. Câmpul era plin de lume și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
somnoroasă. Nu minți, știu unde ești! Ieri ai plecat cu mașina poștei, după ce ai defilat prin comună într-o căruță trasă de măgari. Mi a spus nenea Turuianu că erai îmbrăcată cu o rochie roșie și aveai pe cap o pălărie care semăna cu o varză, că erai nervoasă și i-ai spus că pleci și nu mai vii înapoi. Sunt bolnavă, tovarășe instructor! Nu-ți va da nimeni concediu medical. Tovarășa secretară Tălmaș răspunde de sănătate și ea știe tot
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la care țineam foarte mult. Nici nu apucasem să-i spun că vreau geanta înapoi! Îl voi căuta și i-o voi cere. Am revăzut-o pe profesoara de la catedra de comerț exterior, cochetă, cu scurta de vulpe polară, cu pălărie și cu cizmele cu tocuri foarte înalte, care a apărut de după un stâlp și după ce a luat sacoșa grea a dispărut după același stâlp, unde o aștepta un tânăr în blugi. Sacoșa era umezită de la carnea împachetată în hârtie de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu glasvand, în care tronau două fotolii de răchită și o minge de volei. Neînțelegând semnalele disperate, tov-ul mi-a spus: "Sunt ale tovarășilor, nu-i voie să treacă străini pe aici" (retrospectiv, scena lui Schiller cu Wilhelm Tell și pălăria împăratului mi se pare oareșcare). I-am replicat că străinii au nevoie de scaunul de la toaletă și nu de fotoliile tovarășilor. N-a înțeles, a continuat cu "plecați imediat de aici" și a trebuit din nou să recurg la formula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
european care a pășit pe insulă a fost olandezul Jacob Roggeveen, la 1722, chiar în duminica Paștelui, de aici și numele insulei. Jurnalul navei olandeze menționează că insula era împădurită și că moaii, enigmaticele statui, erau în picioare și cu "pălăriile" puse. Primul contact cu "civilizația" nu a fost prea favorabil pentru băștinași, unul fiind împușcat la încercarea de a se sui pe corabie, iar alți 12 uciși cu focuri de armă pe țărm. La o vizită ulterioară, din 1774, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe cap batic, bariș, șal (bertă), suman din șiac (postav din lână, țesut în casă și dat la piuă); bărbatul purta opinci, ițari din cânepă, de in, aba pe timp rece, pantaloni din șiac iarna, suman sau cojoc, pe cap pălărie și căciulă (cușmă). Cu timpul s-au făcut modificări în port prin apariția stofelor, a modei care a prins și la Hlipiceni. La fel se respectă obiceiul și pentru înmormântare ducându-se mortul în cimitirul satului cu îndeplinirea celor impuse
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pe cap batic, bariș, șal (bertă), suman din șiac (postav din lână, țesut în casă și dat la piuă); bărbatul purta opinci, ițari din cânepă, de in, aba pe timp rece, pantaloni din șiac iarna, suman sau cojoc, pe cap pălărie și căciulă (cușmă). Cu timpul s-au făcut modificări în port prin apariția stofelor, a modei care a prins și la Hlipiceni. La fel se respectă obiceiul și pentru înmormântare ducându-se mortul în cimitirul satului cu îndeplinirea celor impuse
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
chestie de onoare... (...nu?... las' că îți spun mâine) ce delicați erau cei care se întâlneau la Mascan"... Și așa mai departe... Personajele de pe terasă își aminteau de balurile de la prefectură; de politețe și politețuri, de lungile rochii și de pălăriile doamnelor, despre... Multe, bune și rele, erau evocate cu o tristă nostalgie. M-am furișat, am plecat, eu eram din altă lume, din altă parte... * M-am retras mai încoace, către prezent, pentru ca demult nu-i mai înțelegem pe acești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
subînțelege trecutul "recent". Aș spune că există chiar o tipologie a nostalgicului "de acest fel"; îl detectezi ușor; joacă table într-un parc sau citește ziarul la scara apartamentului de bloc, îmbrăcat "lejer", în pijama și papuci, dar neapărat cu pălăria pe cap. Merge bine și combinația maiou-pantaloni (prinși în pachești), papuci și pălărie. Personajul respectiv, un etern nemulțumit, are, cu siguranță, dreptatea lui; de altfel, orice pensionar cu patru milioane de lei pe lună are dreptatea sa. Aș spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acest fel"; îl detectezi ușor; joacă table într-un parc sau citește ziarul la scara apartamentului de bloc, îmbrăcat "lejer", în pijama și papuci, dar neapărat cu pălăria pe cap. Merge bine și combinația maiou-pantaloni (prinși în pachești), papuci și pălărie. Personajul respectiv, un etern nemulțumit, are, cu siguranță, dreptatea lui; de altfel, orice pensionar cu patru milioane de lei pe lună are dreptatea sa. Aș spune că are obligația de a fi nemulțumit, de avea dreptatea de partea sa. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ani, are tot dreptul să fie o mostră de nostalgie, are dreptul să-și aducă aminte, cu câtă putere sufletească mai are, de un anumit trecut în care știa că "va primi ceva", strictul necesar. Chiar așa, gârbovit, deteriorat, cu pălăria obligatorie, are dreptate să fie nostalgic. Are obligația nostalgici. Am mai descoperit o variantă de nostalgie admisibilă. Îmi spunea, visătoare, o fată deșteaptă și frumoasă, câtă emoție erotică era pe timpul lui Ceaușescu, noaptea, la coadă, unde se întâlneau și vegheau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
locul cel mai potrivit. Mă aflam în Copou, la câțiva pași de Casa de cultură; era ora 17.00 fix, ziua de 15 iunie. Se simțea parfumul teilor; două fetițe, țopăind, făceau baloane de săpun și un domn grav, cu pălărie, citea pe o bancă "Viața lui Stalin". Una din fetițe a strigat că Dumnezeu o iubește pe ea cel mai mult, pentru că în balonul ei se vede cerul albastru; nu știu ce i-a răspuns cealaltă, dar "atunci" am simțit deodată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
suntem sortiți. Am visat ceva, îți va spune bunica. Nu mai este timp." * Nu erați unul pentru altul, mi-a tradus visul bunica. Nu erați unul al celuilalt. Fata te-a visat într-o caleașca cu cai albi și cu pălărie scumpă pe cap și mănuși fine. Te duceai undeva, departe, în sus. Ea a fugit după tine, dar nu te-a ajuns, a rămas pe jos, cu un coș în mână și a rămas să tot care coșul când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ce trece în diagonală, peste corp, de la umeri la șold ; pistol cu cre mene, gen muschetă, băgat în centură sau în brâul textil de la mijloc ; tricorn pe cap, cu un craniu ca simbol, uneori și cu penaj, între boruri, o pălărie fistichie sau doar un batic legat la ceafă ; de regulă, prezența unui beteșug care atestă o viață nu tocmai liniștită : un picior de lemn, o mână terminată în cârlig de fier, un petec negru peste un ochi ; se poate adăuga
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
reclădirea Teatrului. Din motive pe care nu le cunosc, aceiași arhitecți, împreună cu alții, au socotit ulterior că localul se poate repara, dar cred că nu putem fi vinovați noi, profani în materie de zidărie, dacă arhitecții își schimbă părerile odată cu pălăriile (și, unii dintre ei, odată cu cămășile: arhitectul Iotzu a purtat multă vreme cămașa verde, dar după aceea a rămas devotat lui Antonescu). În preajma zilei de 15 Noiembrie, generalul Antonescu, în fruntea unei delegații de miniștri și de alți demnitari legionari
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
în stare să-i dezlege problemele. La ora cedată profesorul intrase bine dispus. Încercând să-și desprindă cu un deget buza de pe maxilar (în urma unei pareze faciale, avea acest tic), pronunță ritos: - Mă, mă, cine o dezleagă... zece anuală ! Cu pălăria pe ceafă și eșarfă albă la gât, Țâmpoc, care era unul dintre cei mai eleganți profesori ai liceului, desemnă al tablă cu creta o figură geometrică, apoi repetă enunțul. Amintindu-și că, la Fălticeni, era as la matematică, Labiș, prezent
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
lenjeria spălată și călcată de mama sa, când l-a văzut îmbrăcat atât de aiurea, a voit să-i dăruiască o «velada» (redingotă) (o haină lungă și elegantă, ornată cu broderii, folosită de curtezanii secolului al XVIII-lea) și o pălărie de formă cilindrică. Soția domnului Pellegrini, pentru a nu fi mai puțin darnică decât soțul ei, i-a dăruit cizmele sale de mireasă. O marfă foarte fină și de aristocrați, care nu se potriveau nicicum unui tânăr licean. Don Scapini
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]