8,290 matches
-
plictiseala ce ar fi încercat să-mi păcătuiască. Spre jocul pierdut transversarea gândului ascundea divinitatea. În zgomotul policandrelor mi se spărgea teama de a nu mă simți cum mă dizolv în noapte, în paradisul așteptărilor. Prin imense păcate am ascuns patima anonimă dintre oameni. Pădurea îmi ascundea ruinele oarbe ale lunii unde numai trupul meu prăbușit se clătina ca o beznă de lumi pierdute. Îmi depănam amintirile luminate-n arderea Adevărului. Mă întrebam de unde vin? Cine sunt și ce caut în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sinceră cu trecerea de la un anotimp la altul în căutare de vânt răvășit, Și mai doriți să-mi studiați aureola?! N-o să reușiți niciodată deoarece ea face parte din saturația dorului la capăt de linie unde mormântul nesomnului închide gurile patimilor ce s-au amestecat cu puterile lumilor îndoliate. AMESTEC DE SUFLETE S-a lăsat noapte în sufletul meu. Liniștea iubirilor e în căutare de lume. Stelele întârziate își dezvelesc trupurile reci. Mânia e o ghilotină a umbrelor care nu poate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cald ce-ți sărută tălpile suspinând după setea de viață. Numai lacrimile, îmi scaldă-n zile trecerea unei neliniști ce-mi sună-n fiece secundă Ca un van descompus de iluzii... Prin trupul înghețat de trecerea în neființa luminată de patima firescului, țărâna cu moliciunea întunecată apasă ca un răcnet agățat în clopotele destinului. UN VISĂTOR MURIBUND DE IUBIRE d-lui actor Ovidiu Cuncea Ne sfâșia pe amândoi tăcerea în aerul descompus al distanței. Dintr-o dată cutremurul sufletului se prefăcuse în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
al zorilor pe un țărm de lacrimi... Mi-e dor de un poem culcat pe genele lunii, acolo unde numai sufletul adoarme copleșit de sublimul speranțelor, acolo unde un timp născut de vămile dragostei îmi copleșise un dor nebun de patimi... Acolo unde ca o idilă vegheam un asfințit descompus de teama de a nu învinge până la urmă firimituri din balsamul tăcerii... Și ca un strigăt nebun mă despletesc să pot muri o singură dată în brațele durute de timp. Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
al vrăjii mut și clandestin Și lumea ta e iarăși o boemă În care-s o stingheră răsfirată-n mit, Ai vrea să treacă timpul acesta întrerupt, În care pleoapele le-nchizi pentru esență, E visul în delir cuprins de patimi Troiene înmiresmate în stânca de granit. Și în această însingurare muritoare Cu turle albe așezate-n van. Cu sănii de tristeți amăgitoare Rămân o viață în Univers stelar... CEASURI DE LUMINĂ Ca pe-o minune ploaia te alină, Fântâna mea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu o uitare nebună, Lumina plânsă s-a despărțit de clipe, S-a despărțit, de păcatele în care am adunat, din cioburi de viață și spumă, O lumină de soare răcnind peste un PĂMÂNT DE FIOR. O lumină venită din patimi ciudate, Din suflet de sori din suflet de noapte Și năvălindu-mi trupul cu-o flacără ninsă, Prin TÂMPLA DE NOAPTE, doar nepătrunsul fior, Întuneric, extaz, prin AGONICUL DOR, O mare de vise prin noapte să-mi spună, Că lumina
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de tip britanic Îl Împiedică să intre Într-un rol complex, de pildă nu poate plînge fiindcă n-are cu ce, nu este convingător În rol de personaj Îndrăgostit din același motiv. Prea sobru pentru spirit ludic, prea uscat pentru patimă. CÎt despre Peter Sellers (Clare Quilty), e jenant pînă la sufocare. Pe urmă miezul problemei, cartea. Considerată de critică cel mai important roman american al ultimei jumătăți de secol; „Cel mai bun roman creat În această țară” (Conrad Brenner); „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ni se spune că-i socrul mare, cu toate că-ntr-un moment al meu de neatenție socrul mare-i altcineva. Ce este Însă instructiv e că, de fapt, n-are nici o relevanță legătura lui Flo cu familia Îndoliată. SÎntem În Săptămîna Patimilor. În program se precizează că filmul este istoria unei deposedări integrale fizice, morale și spirituale executate de Florian asupra lui Niki. Pintilie atacă un subiect universal, m-am gîndit, nu unul exclusiv românesc. Ce urmează după parastas ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîrlig de undiță după care trage de sfoară, cu tot cu esofag. Puțin mai tîrziu, același procedeu Îl utilizează iubita lui mută, care alege Însă alt loc pentru cîrlig. Pe cel mai intim. Blake: „Plăcerea este hrana intelectului”. Nu trebuie să Închiriezi Patimile lui Hristos, unde țîșnesc atîtea hematii, Încît te deconectezi de la ecran și nu te mai hrănești. Așa că violența e prezentată cu măsură: accidente rutiere decente, soacre aruncate-n fîntîna cu apa Încă potabilă pînă-n clipa imersiunii, avioane din care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să consume pastilele ca să reziste În lungile nopți de stat la pîndă. Linda, cea de-a doua nevastă, și-a luat zborul cu unul din informatorii lui, un trombonist care vindea marijuana pe șest. Atunci Jack s-a aruncat cu patimă asupra cufărului, amestecînd amfetaminele cu opiaceele și cu whisky, Înjumătățind numărul traficanților cunoscuți și devenind OMUL, inamicul public numărul 1 al tuturor „jazziștilor“ din branșă. Apoi a venit ziua de 24 octombrie 1947. Stătea Înghesuit În mașina lui, pîndind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de stres, Înainte de aniversarea a douăzeci de ani de la intrarea lui În LAPD, care va surveni În mai 1958. Consider că În acest moment măsura amintită este nepotrivită. Adevărat, Vincennes este În mod evident alcoolic. De asemenea, este adevărat că patima pentru alcool l-a costat slujba de la Badge of Honor și, În consecință, LAPD a suferit pagube Însemnate În privința promovării imaginii. La fel de adevărat este că acum la 42 de ani, este prea În vîrstă ca să ia parte la misiuni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vioară, și e la fel de mare-n sulă ca Johnny Stompanato gata de acțiune. Apropo de acțiune, am citit rubrica Heddei Hopper și am văzut că Johnny are parte de acțiune, nu glumă, cu Lana Turner! De multă vreme Îl ține patima asta. Cred că muierea aia are-o pizdă ca de șinșilă“. Omul cu voce stranie izbucni În rîs. Cohen: „Hai, gata, lingușitorule, mai păstrează niște hohote de rîs și pentru Jack Benny. Am nevoie de Johnny acum, dar nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pricepând că nu se poate construi orice din cuvinte, că nu sunt totul cuvintele, că există un loc și un moment în care nici chiar cuvintele nu pot răzbate, cuprinzându-l o liniște și vorbind, de aceea, dintr-odată, fără patimă, numai privind-o în ochi pe bătrâna doamnă - înțelegeți, înțelegeți, nu-i așa? că vorbele mele sunt una și privirile mele sunt alta și că prin astea din urmă sunt de partea dumneavoastră? gândind - și lăsând de o parte tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sufletului. Simțind o dorință mistuitoare și șfichiuitoare de a ieși în lumea largă să-și umple inima nestăpânită de iubire cu adierile spațiilor întinse. Însă neputând să plece spre spațiile întinse, oricât de mare ar fi fost această izbucnire de patimă din el, și retrăgându-se, de aceea, în spatele unui zid dincolo de care nici una din iubirile lui - sau ce ar putea fi numit aproximativ astfel - nu era în stare sau nu avea dreptul sau nu știa cum să treacă. Până a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Crezi că e definitiv?“ „Da. Sunt sigură că da. E prea pornită. Dacă i-ai vedea...“ Și Andrei îi imagina pe Ioana Sandi și pe bărbatul acela cu ochi albaștri, exact cum îi erau descriși: căutându-se cu nerăbdare și patimă și stând mână în mână și oferindu-și unul altuia tot ce primesc și scăldându-se unul în privirile celuilalt, uitând de durere, probleme, indiferență, griji și de lumea întreagă. Răzvan Brancu făcea presupuneri și declara că nu merită suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
poți s-o duci puțin afară? Ne face de râs în fața tuturor. După ce au plecat, Hilary s-a întors spre însoțitorul ei. — Scuză-mă, Simon, ce spuneai? — Spuneam că trebuie să ne gândim la un titlu. Un singur cuvânt, preferabil Patimă, Răzbunare, Dorință sau așa ceva. Nu putem lăsa asta pe seama celor de la marketing? O să am destulă bătaie de cap să scriu toată tâmpenia asta. Simon dădu din cap. Era un bărbat înalt și chipeș, a cărui formă exterioară nedefinită masca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
faptul nu o deranja deloc. O nebunie, nu-i așa? E cea mai grozavă femeie din lume, a izbucnit ea, a Înșfăcat hârtiile de pe biroul ei și le-a privit cu ceva care ar putea fi descris doar prin cuvântul „patimă“. Ai văzut ceva mai uimitor În viața ta? Asta e lista de anul trecut. Am scos-o la imprimantă ca să știu cam la ce să mă aștept, pentru că au Început deja să vină cadourile. E În mod clar una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Și dacă ești la o cină festivă? — Faci ca orice alt newyorkez și vorbești la masă. Sau dacă ești la un examen ginecologic? — Ei asta-i, ce, la un examen ginecologic te caută-n urechi? Foarte bine. Pricepusem. Uram cu patimă Împuțitul ăla de celular, dar nu-l puteam ignora. Mă ținea legată ca un cordon ombilical de Miranda și refuza să mă lase să mă detașez sau să mă Îndepărtez de această sursă de sufocare. Mă suna Încontinuu și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de băut. Pe Reese și pe Johnny Îi văzusem imediat după aceea, iar pe la ora unu dimineața băusem deja patru pahare și stăteam Încântată la taclale cu un asistent din departamentul de modă de la Vogue. Vorbeam despre epilatul inghinal. Cu patimă. Și nici măcar nu mă deranja. Sfinte Sisoe, am gândit eu, În timp ce Îmi făceam loc prin mulțime În căutarea lui James și i-am aruncat un imens rânjet măgulitor lui Jennifer Aniston când am trecut pe lângă ea - asta nu e nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a zguduit un șoc mintal Pe proaspătul însurățel, Văzând că-n patul nupțial Era „Fecioară” numai el! Femeie cu principii Și-a-nșelat ades bărbatul Și apoi a divorțat. N-a mai vrut să-mpartă patul Cu un soț încornorat! În săptămâna patimilor Trimisul Sfintei Misiuni Mă ține-n post și rugăciuni; Nevasta, cu credința-n Sfinți, Mă ține-n post și rugăminți! Calea arivismului Soața dintâi, fiindu-i parteneră, A reușit să-i fac-un rost în viață, Dar ei îi datorează
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
sancțiuni; ambele părți amenință, pregătesc bătălia, iar într-o bătălie orice se poate întîmpla. Ce minune însă faptul că în Rusia, Germania, Anglia, Elveția, Danemarca sau în alte națiuni, deși principii sînt deja catolici, stăpîniți de capriciul accidental al vreunei patimi, au vrut să se declare conducători ai religiei și și-au despărțit statul de Biserică; n-au mai întîmpinat nici o rezistență în rîndul Episcopatului, ba au găsit chiar Episcopi și preoți zeloși în a da un exemplu de cruzime îndreptată
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
credința este încă vie, unde nu se întîlnește răutate decît într-o mică măsură; acolo, în anumite vremuri și în anumite locuri, excomunicările, după cum spuneam, puteau apăra bogățiile Bisericii 132 Dar în vremurile lipsite de credință, în clipele în care patimile și înșelăciunile atingeau cote peste normal, era inutil să se folosească aceste metode. Excomunicarea în aceste cazuri servea la provocarea unor excese și mai mari. Probabil biserica universală ar fi fost salvată în anumite națiuni dacă ar fi fost eliberată
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la porunca principilor, sub amenințarea cu pedeapsa demiterii din funcție 165; și interzicerea laicilor bogați de a interveni în alegerea Episcopilor, dacă nu sînt invitați de către Biserică 166. Dar ce se întîmplă? Rațiunea și justiția abia dacă influențează oamenii în comparație cu patimile, în special atunci cînd este vorba de folosirea directă a forței asupra lor. Principii creștini nu acordă atenție exortațiilor, poruncilor sau amenințărilor din partea mamei lor, Biserica, ci uzurpă și mai mult libertatea prin mijloacele subtilităților legale și prin violență. Vorbesc
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ceea ce înseamnă acum; dar anticipau ceea ce urmau să semnifice. S-a întîmplat în felul următor: mai întîi s-au inventat frazele, care timp de o vreme nu au avut anumite conotații, de altminteri făceau o ușoară trecere de la adevăr la patimă, deci la minciună. În spatele frazelor însă zăbovea înțelesul; așadar, există o lege care împinge oamenii să spună adevărul și care îi face să-și dea seama că folosesc vorbe goale. De aici putem deduce că modalitățile prin care se exprimă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cele din urmă, era necesar ca să cîștige Creștinismul în sufletele monarhilor o așa mare putere, încît aceștia să hotărască: Noi sîntem creștini, vrem să fim corecți față de noi înșine, vrem ca legea Evangheliei să ne reglementeze puterea, să triumfe deasupra patimilor noastre". Acesta era mare fapt! Și s-a obținut, dar treptat; și pînă ce această vigoare a Religiei nu s-a manifestat în monarhi, aceștia, de mîndrie, nu-și plecau capul încă; și nici monarhi absoluți nu mai puteau fi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]