15,863 matches
-
războiul de reîntregire, iar din ianuarie 1918 îl însoțește pe Onisifor Ghibu la Chișinău, unde este profesor la Liceul „Regina Maria”, publicist la „România nouă” și „Răsăritul”, conferențiar. În anul următor se află la Sibiu, ca prim-redactor al ziarului „Patria”, scos de Partidul Național și aflat sub direcția lui Ion Agârbiceanu. În toamna lui 1919 este ales deputat de Hunedoara, situație reiterată în 1926, dar de data aceasta pe listele Partidului Poporului. B. s-a dovedit un fidel partizan politic
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
unde va reveni cu versuri între 1910 și 1911. Va colabora, apoi, cu poezie și proză, mai rar cu articole și însemnări culturale, iscălind și cu pseudonimele Radu Mărgean sau I. Brumă, la numeroase gazete și reviste, între care „Luceafărul”, „Patria”, „Transilvania”, „Țara noastră”, „Hyperion” ș.a. Scrisul lui B. devine mai variat în „Cosinzeana”, revista literară scoasă de el întâi la Orăștie (1911-1915), pe urmă la Cluj (1922-1928). Poeziei i se adaugă recenziile, articolele și notițele literare, cele mai multe publicate la rubrica
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
pentru cauza națională. În 1914 apare volumul Poezii, prefațat de G. Coșbuc. La izbucnirea primei conflagrații mondiale, B.-L. se refugiază în Regat și se înrolează voluntar în armata română. Mobilizat la Ministerul de Război, va colabora la „Adevărul” și „Patria”, susținând ieșirea României din neutralitate. Versurile mobilizatoare din „Ilustrațiunea neamului nostru”, „Dimineața”, „România Mare” sunt strânse în cea de a doua carte a sa, Lacrimi și clocot (1916). În retragere la Iași, este redactor al gazetei de propagandă românească „Die
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
1852) și Poeziile vechi și noue ale d-lui Bolintineanu (1855), urmate de romanul Manoil sau Căderea și înălțarea omului prin femeie (1855) și de Călătorii în Palestina și Egipt (1856). În 1857 i se permite să se întoarcă în patrie. Se dedică luptei pentru unirea Principatelor: scoate ziarul unionist „Dâmbovița” (1858), sprijină alegerea ca domnitor al Moldovei și Țării Românești a lui Al. I. Cuza, căruia i-a fost prieten și sfătuitor. Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice în guvernul
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
drumeției la Ierusalim și în Egipt, drame istorice: Mihai Viteazul condamnat la moarte (1867), Ștefan Vodă cel berbant (1867), apoi Alexandru Lăpușneanu (1868), Ștefan Gheorghe Vodă (1868), cugetări filosofice și politice, în Cartea poporului român (1869), Nepăsarea de religie, de patrie și de dreptate la români (1869), un memoriu istoric, Viața lui Cuza Vodă (1869), Poezii din tinerețe nepublicate încă (1869), epopeea Traianida (1869 și o nouă versiune în 1870). Bolnav, trăind în mizerie, revenea tardiv, depășit de timp și neluat
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
sau Voi face doamnei tale ce ai făcut tu jupânesei mele, București, 1868; Viața lui Traian August, fondatorul neamului românesc, București, 1869; Viața lui Cuza Vodă, București, 1869; Cartea poporului român, București, 1869; Idele, București, 1869; Nepăsarea de religie, de patrie și de dreptate la români, București, 1869; Poezii din tinerețe nepublicate încă, București, 1869; Traianida, București, 1870; Viața și faptele lui Ștefan Vodă cel Mare, București, 1870; Viața și faptele lui Mihai Viteazul, București, 1870; Cleopatra, regina Egiptului, București, 1870
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
anilor copilăriei, cu un ton ușor nostalgic, cele despre detențiunea de la Vác surprinzând cu vervă, umor și nu rareori cu sarcasm atmosfera din închisoare, portretul colectiv al bucovinenilor, așa cum i-a cunoscut la Cernăuți, în anii de apariție a gazetei „Patria” (1897-1900). Istoricul, omul politic, sociologul, publicistul și literatul sunt mereu prezenți. Informației, deseori inedită, i se adaugă judecăți rapide și precise, o ironie fină. SCRIERI: Mureșianu András, Budapesta, 1891; Societatea teatrală „G. A. Petculescu”, Brașov, 1902; Tabla de la Lugoj, Lugoj
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
filmul Anotimpuri (în aceeași regie), B., cu firescul lui dintotdeauna, conturează figura bătrânului profesor din episodul Zi grea. Plănuia o carte de amintiri și gânduri despre teatru, Pe urmele lui Thespis. A colaborat, de-a lungul vremii, la „Revista modernă”, „Patria”, „Evenimentul”, „Alarma”, „Viața literară”, „Dreptatea”, „Sămănătorul”, „Floarea darurilor”, „Revista idealistă”, „Neamul românesc”, „Luceafărul”, „Societatea de mâine”, „Hyperion”, „Națiunea română”, „Românul”. O anume facilitate se observă în traducerile la care B. se încumetă, ceea ce nu înseamnă că încercările lui nu vădesc
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând o criză de vârstă. Un mic delir metaforic, mimând prețios „viziuni baroce”, exhibă însemnările de călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul unui peregrin („Patria”, 1937). Copleșit de „beția de frumos” din muzeele Dresdei, dar nu numai, emotivul izbucnește în plâns, atunci când nu îi vine să cânte. O manieră poetizantă până la diluție edulcorează „arlechinada închipuirilor”. Ar fi putut să intereseze aici „histrionul ascuns în sufletul
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
din 1940). Acesta e și vârful carierei sale de redactor și publicist, începută la „Societatea de mâine” (1924-1933, unde, împreună cu Olimpiu Boitoș, semna și B & B, susținând rubricile „Discuții literare” și „Cronici culturale și artistice”) și continuată la „Cosinzeana”, „Dacoromania”, „Patria”, „Darul vremii”, „Gând românesc”, „România nouă”, „Revue de Transylvanie”, „Transilvania”, „Steaua”. A mai colaborat și la alte periodice, iar postum unele contribuții și o parte din corespondență (în special cu Lucian Blaga) îi apar în „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Cercetări de
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
acestui pământ”, RL, 1989, 11; Victor Felea, Între patetism și neliniște, TR, 1989, 11; Valentin Tașcu, Timpul și tăria, ST, 1989, 3; Tudor Dumitru Savu, Petre Bucșa, „Numele lor rămâne-vor cu litere de aur înscrise în eterna memorie a patriei noastre” (interviu), TR, 1989, 34; Mircea Popa, Liceul „G. Barițiu” la 75 de ani de la înființare, TR, 1994, 43; Ion Cristofor, Petre Bucșa și poezia transparenței, TR, 1994, 50; Ion Buzași, Melancolii policrome, ST, 1994, 12; Dicț. scriit. rom., I
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
Sofia subscrie la vechea interogație privind diferența dintre viață și vis. SCRIERI: Lovituri din umbră, București, 1967; Vocile vikingilor, București, 1970; Incursiuni în literatura de azi, București, 1971; Sfera, București, 1973; Zaharia Stancu, București, 1974; Dispariția unui contabil, Cluj-Napoca, 1977; Patria și cuvântul poetic, București, 1977; Balaban și statuia, Cluj-Napoca, 1981; Lumea lui Als-Ob, București, 1981; Analogon, București, 1981; Cuvintele unei călătorii, Iași, 1981; Literații se amuzau, București, 1983; Curajul, București, 1985; Coborâre în ape, București, 1986; Platforma, București, 1988; August-decembrie
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
și noapte (1954, Premiul de Stat), stau sub semnul „literaturii noi”, proletcultiste: în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, poeziile sale cântă pământul care „e al celor ce-l muncesc”, tractoarele, iarna „când Lenin a murit”, „lumina vremii noi” și „partizanii patriei bulgare”. Versificația abundentă și facilă e de cele mai multe ori doar un pretext pentru lansarea lozincilor la modă: „Și păsările-ntoarse parcă spun/ Că anul holdei noastre va fi bun/ și izbucnind în flori candide merii/ Lansează iar lozinca primăverii:/ - Nici o
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
pastel: „Și liniști galactice-adie;/ sub albul lor cântec stelar / orașul adoarme-n câmpie / cu lună în inelar” (Poarta soarelui). În continuare, B. se va îndruma spre descripția sobră, cu notație eliptică și delicată. Noaptea corridei (1976) reverberează o Spanie pitorească, patrie de elecție a poetului, cu muntoase „spinări jupuite / de vânturi și soare”, reminiscențe maure, toponime a căror simplă rostire induce atmosfera specifică. Cum s-a observat, volumul se resimte de contactul intim cu poezia lui Federico García Lorca. În genere
BALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
C.R.B., Rudy, Rudolf. Aici publică mai multe articole, nu numai literare, menite să evoce atmosfera culturală și politică a Franței. Este destul de prețuit de cititorii din Ardeal, pentru care trimite corespondențe la „Luceafărul”, „Tribuna”, „Societatea de mâine”, „Românul”, „Tribuna poporului”, „Patria”, „Cosinzeana” ș.a. Intrat funcționar în serviciul de expediție al editurii pariziene Fasquelle, B. își va duce traiul de pe o zi pe alta. Printre prietenii apropiați aflați la Paris, se numără, multă vreme, V. Eftimiu și E. Lovinescu, iar O. Goga
BALTAG-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
șchiop, Iași, 1970; Expresul de noapte, București, 1974; Samsarul, București, 1975; Casa păcatelor, București, 1980; Ultima spovedanie, București, 1984. Repere bibliografice: Boris Buzilă, Două cărți de proză, RMB, 1969, 7754; Leonida Neamțu, „Samsarul”, ST, 1976, 1; Emil Manu, „Samsarul”, „Pentru patrie”, 1976, 2; Valentin F. Mihăescu, „Samsarul”, LCF, 1976, 27; Ion Cocora, „Samsarul”, TR, 1976, 28; Olimpia Berca, „Samsarul”, O, 1976, 11; Dicț. scriit. rom., I, 243-244; Popa, Ist. lit., II, 1023-1024. A.F.
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
cu exprimare viguroasă, uneori frustă, încă necizelată. Cele 19 „epistole” care alcătuiesc placheta (referirea la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie e evidentă) arborează un entuziasm auster, un anumit triumfalism tensionat: eul liric își clamează jubilația apartenenței (la patrie, la popor) și a participării la devenirea obștească. Rostirea e deseori prolixă, uneori greoaie sau „aspră”, frazarea ideatico-imagistică e mai degrabă descriptiv-narativă, tonul e declamatoriu. Volumele ulterioare atestă o evoluție către limpiditatea expresiei și o atenuare a tentei vitaliste în favoarea
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
care apar, se dezvoltă, există și sunt specifice relațiilor care se stabilesc Între membrii familiei; ele au un caracter nuanțat și se manifestă prin următoarele forme de sentimente: conjugale, materne sau paterne, filiale, fraterne; că sentimentele patriotice vizează atașamentul față de patrie, de grupul etnic-național din care faci parte și sunt expresia originii și identității tale; dă sentimentele umanitare sunt forma cea mai largă a sentimentelor altruiste și ele exprimă apropierea, iubirea și Înțelegerea față de oameni, indiferent de apartenența acestora la o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau Întoarsă. Odată intrat În Cetate, omul se schimbă și nu o mai poate părăsi. Ieșirea din cetate echivalează cu anularea persoanei. Fiecare individ aparține unei cetăți cu care se identifică. Cetatea deține semnificația arhetipală de apartenență paternă. Ea devine „patria” pentru individ. Plecarea din cetatea sa Îl va face pe om să-și piardă identitatea, rădăcinile, iar dacă va intra Într-o altă cetate, străină de a sa, nu se va mai putea recunoaște și nici nu va fi recunoscut
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și articole, vol. II: Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, București, 1953, vol. IV: Corespondență, îngr. G. Zane, București, 1964; Opere alese, I-II, îngr. Andrei Rusu, introd. Gh. Georgescu-Buzău, București, 1960; Privire asupra stării de față, asupra trecutului și viitorului patriei noastre, îngr. și pref. Cornelia Bodea, Bălcești pe Topolog, 1970; Scrieri alese, îngr. Andrei Rusu, pref. Paul Cornea, București, 1973; Opere, I-IV, îngr. G. Zane și Elena G. Zane, București, 1974-1990. Repere bibliografice: I. Voinescu II, Nicolas Balcesco, Paris
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
spre a se stabili ulterior la București. În capitală, a funcționat la școlile „Maria” și „Ronetti-Roman” (unde a deținut și postul de director). Ca tânăr debutant în Bucureștii începutului de veac, A. trece prin redacția unor gazete ca „Adevărul”, „România”, „Patria”; vreme de câteva decenii e de găsit semnând, deopotrivă ca poet și publicist, în periodice precum „Evenimentul” (Iași), „Tribuna populară”, „Arta”, „Cronica israelită”, „Mișcarea”, „Absolutio”, „Umanitatea”, „Puntea de fildeș”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Curierul israelit”, „Semnalul”, „Gazeta evreiască” etc.
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
conducerea lui N. D. Cocea), alături de tabletă sau foiletonul cultural. SCRIERI: Spre Răsărit, pref. A. Steuerman, Bârlad, 1900; Copiii și cartea, Bârlad, 1901; Edison și invențiunile sale, București, 1911; Galileu, București, 1911; Lădița cu necazuri, București, 1919; ed. București, 1945; Patria și dreptul meu, București, 1937; La râul Babilonului, București, 1945. Traduceri: Émile Zola, Sângele, București, 1908; Max Nordau, Psihologia zeflemelei, București, [1908], Psihologia dragostei, București, [1909], Unde-i adevărul?, București, [1910], Pesimism și optimism, București, [1911], Morala luxului, București, [1921
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
-o la Paris, unde a urmat cursurile Liceului „Louis le Grand”, după care a audiat prelegerile lui Jules Michelet și Edgard Quinet la Collège de France. Aflat în capitala Franței, a făcut parte din Societatea studenților români (1845). Revenit în patrie, a luat parte la evenimentele revoluționare de la 1848, fiind numit prefect de Muscel (3 august-22 septembrie 1848), pentru ca, în vara anului 1849, să se afle în statul-major al generalului Iosif Bem, ca ofițer adjutant. După înfrângerea revoluției, a luat drumul
BALACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285558_a_286887]
-
matematică și astronomie ale lui J. T. Burg, dar și de o pregătire polivalentă, în spiritul enciclopedismului vremii, în artă, literatură și limbi străine. Orientarea umanistă îi resuscită tradiția latinistă și nostalgia obârșiilor romane, făcându-l să aleagă Italia drept patria desăvârșirii sale spirituale. Străbate orașele lombarde, aflate sub stăpânire habsburgică, călătorește până la Neapole și la ruinele Pompeiului și face o temerară descindere, evocată memorabil, în craterul Vezuviului. La Roma aprofundează, între 1808 și 1812, studiul Antichității și al culturii neoclasice
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
1837-1838) - de interes literar, „Foaia sătească a Principatului Moldovii” (1839-1840, 1846-1851) și „Arhiva Albinei pentru arheologie română și industrie”. Trăsăturile „Albinei românești” vor fi conservate, cu riscul unor defazări și anacronisme în plan publicistic, de „Gazeta de Moldavia” (1850-1858) și „Patria” (1858-1859). A. a mai condus magazinele științifico-literare „Spicuitorul moldo-român” (1841), în ediție bilingvă pentru francofoni, și „Icoana lumei” (1840-1841, 1845-1846), titlu reluat și de săptămânalul scos în 1865 și 1866. A editat „Calendar pentru români” și suplimentul literar „Almanah de
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]