14,286 matches
-
albastră fluorescentă și printre rămășițele incendiului, Harry și Marlena fură nevoiți să se confrunte cu diferitele adâncituri și rotunjimi ale goliciunii celuilalt. De data aceasta fără lumina iertătoare a lumânărilor și a dorinței sexuale, iar În curând și fără nici un pic de intimitate. Ce se auzea? Strigăte de bărbați, pași tropăind pe podețul de lemn! Harry și Marlena Începură să-și caute disperați hainele numai cu câteva minute În urmă abandonate pe podea cu gesturi grăbite și fericite. Harry reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
La nouă și jumătate dimineața, prietenii mei terminaseră de vizitat țesătoria. Toată lumea era pe ponton, gata să se urce În bărci. Următoarea oprire, spuse Walter, este surpriza de Crăciun pe care v-am pregătit-o. Va trebui să mergem un pic pe jos, dar cred că vă va plăcea mult. Toată lumea era Încântată la auzul acestor cuvinte: surpriză de Crăciun. Ce combinație fericită de silabe. Pată Neagră și Limbă au auzit și ei cât de ușor s-au lăsat convinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urce. Iar apoi, arătând spre un loc de partea cealaltă a lacului, le spuse: Mergem acolo. Hei, spuse Esmé. Vorbește engleză. Ați auzit? Vorbește engleză! Nimeni nu o băgă În seamă pe Esmé. Își imaginară că toată lumea vorbește măcar un pic de engleză. Ce naiba caută Walter acolo? spuse Dwight răstit. Pată Neagră zâmbi enigmatic: — Surpriză Crăciun, spuse el amintindu-și cuvintele lui Walter. Cuvinte magice. Ajutorul lor secret le spusese că băiatul nu va veni niciodată de bunăvoie. Iar Pată Neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai vorbim de siguranța materială. Nu va avea pretenția de la el să o facă să se simtă Împlinită pe de-a Întregul. Era deja Împlinită, Îi lipsea doar plăcerea și bucuria de a fi Împreună cu el. De acord, era un pic cam prea serioasă uneori, dar, Într-un fel, asta făcea și mai plăcută misiunea lui de a o vrăji și Îmblânzi. Această reticență era misterul ei, gândi el, o enigmă Încântătoare, iar el era norocosul bărbat căruia Îi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În vârful capului. Din cauza umidității, crengile erau Încărcate de umezeală și transpirau cam la fel de tare ca și Bennie. Își deschise umbrela de soare deasupra capului. Sus de tot În frunziș, o maimuță sări de pe-o creangă pe alta scuturând picuri mari care căzură cu zgomot pe hârtia Întinsă și impermeabilă. —Hei, mamă, o auzi pe Esmé spunând cu vădită mândrie. Bine că am adus umbrela. Câtă dreptate ai, wawa. Marlena aprobă din cap, fericită să o vadă pe Esmé bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Asta e probabil scena ieslei. Prietenii mei aruncară priviri În jur. Cine erau acești oameni? Nu Înțelegeau ce făceau gemenii, dar sigur arăta ciudat. După cum constatasem eu Însă, În mai multe ocazii, dacă aveai atitudinea necesară, Conștiința Celorlalți - plus un pic de tras cu urechea la discuții particulare -, multe adevăruri se lăsau cunoscute. 11 tc "11 " Și-au rămas cu toții unițitc "Și‑au rămas cu toții uniți" B ăiatul se ruga nu unei zeități budiste, cum s-ar putea crede, ci Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bărbatul de pe bicicletă care se dădu jos și-l invită pe Moff să-i ia locul. — Și-așa n-am fost la sală aseară, Îi spuse Moff lui Heidi În timp ce se urca pe bicicletă. Așa că pot să mă antrenez un pic acum de dimineață. Și Începu să pedaleze cu zel, cum fac bărbații când debordează de testosteron. În mijlocul luminișului și În partea din față a taberei ardea focul În vatra de piatră, iar o oală cu fiertură fierbea molcom pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și ce ar putea să Încerce acum că se făcuse zi. Pată Neagră scutura din cap În continuare, iar lui Bennie Îi venea să-l ia de umeri și să-l scuture bine. Era atât de pasiv. Nu avea nici un pic de inițiativă. Ce dracu’, dacă aduseseră un televizor până aici, trebuia să existe și o altă cale de a pleca. Poți să faci un pod nou? Cine l-a făcut pe celălalt? Dacă tribul ar fi avut Într-adevăr nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care putea salva vieți. Nu-i nimic, spuseră gemenii. O să aștepte ca femeia neagră să adoarmă. Și dacă va continua să se opună, Îi vor pune câteva frunze din celălalt fel În mâncare și În fiecare noapte va dormi un pic mai mult. Așa trebuie făcut. Căci dacă mor aici, fantomele lor verzi o să rămână captive În copacii din jur. Și-apoi vom rămâne noi captivi Încercând să le facem să plece. 13tc "13" Atenție deosebitătc " Atenție deosebită" H arry, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
chiar pe mulți. Dintre toți vesticii, americanii mâncau cel mai mult. Cu toate acestea, nu se gândeau să le ofere și Naților din festinul lor. Și cum să nu se simtă Nații jigniți? Plus că mulți turiști nu arătau nici un pic de respect. Când credeau că nu-i vede nimeni, nu-și scoteau adidașii de firmă Înainte să intre În locurile sfinte. Credeau că, dacă nu-i vede nimeni, nu fac nimic rău. Chiar și femeile se purtau fără respect față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se despărțise de Harry, În urmă cu șase ani. Termenul folosit de ei fusese, de fapt, „perioadă de detașare“. Nu-i puseseră capăt oficial. Oare ar fi putut să se Împace cu el? Nu, nu, nu, nu, protestă ea un pic cam mult. Saskia alesese doi câini care aveau, fără Îndoială, nasurile de cel mai bun calibru din branșă. Lush, o cățea border collie alb cu negru, cu limba atârnândă și o gură zâmbitoare. Își câștigase galoanele de câine salvator FEMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și guvernul ei grijuliu și prietenos? Generalii au fost luați pe neașteptate, dar zece secunde mai târziu toți exclamau pe rând: da, de ce nu?! Acum că ideea fusese unanim și entuziast Îmbrățișată, trebuiau făcute câteva pregătiri, desigur, să aranjeze un pic totul și să se asigure că imaginea transmisă e perfectă. În primul rând, cum sugeraseră și liderii ASEAN, ar putea Începe prin a elibera câteva sute de prizonieri - poate chiar o mie, propuse un general, de ce să nu dea dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ne auzim din Mandalay. Cum Îți sună, Saskia? Lush și Topper, sunteți gata de muncă? Să trecem la treabă! Câinii săriră În picioare cu cozile Învârtindu-li-se ca niște elice de elicopter. Saskia Îi zâmbi lui Harry, cu un pic prea multă adorație, i se păru Marlenei. Îmboldiți cu blândețe de Saskia, câinii țâșniră Înainte amușinând pământul din mers. Prietenii mei și membrii Armatei Domnului Îi urmăriră pe Harry și Saskia Îndepărtându-se unul lângă altul, Într-un apus orbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
filmau În continuare. Ce să facă? Ținu statueta drept În fața camerei. —Sculptată Într-un mod inteligent, În maniera primitivă atât de apreciată de colecționarii de artă contemporani. O Întrebă pe femeie cât cere și nu Încercă să se târguiască vreun pic, dornic să facă dovada generozității americane. Numără bancnotele, echivalentul a trei dolari americani. Acum trebuia să reia tortura urcatului scărilor. Dumnezeule! Era atât de cald, iar aerul era greu, așezându-i-se În plămâni precum pietrișul. Dacă Moff, Rupert și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sonorul aproape la minimum. Așa e mult mai bine, spuse Harry. Scena cu fețele zâmbitoare ale turiștilor din autocar deja trecuse. Chiar și fără ochelari, Harry Își dădea seama că nu era un material filmat de un profesionist. Era un pic mai bun decât un film făcut de un turist Într-o excursie organizată de genul „un templu pe zi“. De ce i-l trimisese TV Myanmar Internațional ca material informativ? Ce porcărie: un terminal de aeroport. Un ciorchine de siluete micuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bivolițe, mai multe bivolițe, un copil călare pe o bivoliță, acum indicatoare, mai multe indicatoare, indicatoare afișând inventive aplicații ale limbii engleze. Belinda citi cu voce tare: „Cazat și mâncat“, „Restaurant-bar“. Apoi pe ecran apăru un grup de oameni - un pic mai mari decât niște furnici. În fața lor un indicator: „Sincer bun-venit la faimoasa Peștera Organelor Genitale Femeiești“. Concomitent, Belinda Își dădu seama că turiștii din imagini erau Harry și prietenii lui dispăruți, iar inima lui Harry bătu cu putere. „Peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cultivarea heroinei! Cei care nu vor respecta mediul vor fi torturați și pe urmă executați. Moff a comentat râzând sardonic: — Unde a eșuat conservarea ecologică, a triumfat comerțul. Domnia zilelor fericite și a audienței ridicate a mai durat Încă un pic. Dar dacă miracolele sunt precum ploaia după secetă, atunci lăcomia este potopul care vine după. Cultivatorii de heroină și vânătorii de comori care au mituit membri din SPIN și-au făcut apariția cu AK-47 și lopeți. Au răscolit dealurile până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
declară Toyoda. Nu s-a angajat aici pentru că ar fi fost pasionat de metrouri, pur și simplu o rudă i-a oferit slujba și el a acceptat. De mai bine de treizeci și patru de ani lucrează aici. Încă mai păstrează un pic din accentul specific regiunii unde s-a născut, Yamagata. Nu vreau să caracterizez oamenii în funcție de originile lor, dar prima impresie pe care mi-a lăsat-o Toyoda a fost aceea a unui om sănătos de la țară, din zona Tōhoku (nord-estul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spus lui Takahashi că mă duc până la birou să aduc niște pungi de plastic. Le-am zis colegilor mei: „Pe jos s-a vărsat parafină, sau ceva de genul ăsta, așa că vă rog să aduceți un mop. Cine are un pic de timp liber să vină să ne ajute!“ Okazawa a lăsat pe altcineva în locul lui la birou și m-a urmat. În difuzoare se anunța că linia Hibiya a fost închisă. Eram înconjurat de gaz sarin, așa că amintirile mele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unde trebuie să vină ambulanța. De aceea le-am spus să-l aducă pe Takahashi pe targă în birou și să aștepte salvarea. Apoi m-am spălat pe față. Nasul îmi curgea. Ochii îmi lăcrimau. Trebuia să mă aranjez un pic. Mi-am dat jos uniforma și m-am spălat la chiuvetă. Când mă spăl pe față, am obiceiul să-mi scot uniforma, ca nu cumva să se ude. Pentru că în uniformă era impregnat gaz sarin, a fost foarte bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dar am hotărât să dau la gunoi costumul și tot ce purtasem, inclusiv pantofii. La urma urmei, oamenii au murit sau au suferit o serie de afecțiuni grave, e normal să fie furioși pe criminali. Însă eu văd lucrurile un pic diferit față de victimele din același metrou cu mine. Sunt supărat, însă în cazul meu nu au existat complicații; deci este o supărare obiectivă, nimic personal. Poate că sună ciudat, dar nu pot spune că nu-i înțeleg pe sectanții ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fața spre podea, cu mâinile încolăcite în jurul genunchilor. Apoi am simțit un miros ciudat. Prima oară m-am gândit că era vreun bețiv care vomitase prin metrou și de aceea mirosea așa. Nu era un miros foarte puternic, era un pic dulceag, aducea cu mirosul de mucegai. Nu era miros de diluant. La muncă vopsim, așa că știu foarte bine cum miroase. Nu are un miros atât de înțepător. Nu mă deranja atât de tare mirosul, așa că am rămas pe loc. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tânăr decât înainte. Chiar râdea. Am avut impresia că și-a revenit, dar... Așa cum a spus și el, „durerea nu se vede, o simte doar cel în cauză. Singurul lucru pentru care te rogi este să te însănătoșești măcar un pic mai repede.“ După primul interviu, anul acesta (1996), în februarie, martie, aprilie mă duceam la birou pe la ora 8:30 dimineața, iar pe la ora 15:00 mă întorceam acasă. Aveam dureri de cap în fiecare zi. Veneau în valuri, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
podea, cu fața în sus. Stătea pe scaun, a alunecat și a căzut. „Asta nu e de bine“, mi-am zis, încercând să-mi dau seama ce se întâmpla. Trenul aproape că ajunsese în stație. Cum s-a deschis un pic ușa, am ieșit imediat din metrou. Mă duceam să chem ajutoare, vreun observator din stație. Când colo, un tânăr a trecut în viteză pe lângă mine, s-a dus la capătul peronului și a vorbit cu un observator de acolo. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu mă deranja în mod deosebit că vedeam ca prin ceață, ci durerea aceea mă seca. Luminile și totul în jur au început să pălească. M-am dus la chiuvetă, m-am spălat pe față. și m-am întins un pic în birou. Pe la 08.55 am început să am amețeli, iar pe la 9:00 m-am întins. Pentru că atacul de la Hibiya a avut loc mai devreme, știam că existau probleme și în alte părți. La Nakano-sakaue erau puțin în întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]