10,156 matches
-
de protestantism. Respingînd orice influență barocă, ea cere pictorilor (Franz Hals, Peter de Hoogh, Vermeer de Delft) portrete, peisaje sau interioare, pe scurt o reconstituire a cadrului vieții cotidiene. Totuși, cel mai mare dintre toți artiștii olandezi este Rembrandt. El pictează, desigur, portrete, peisaje și scene biblice, dar a fost influențat de Caravaggio și opera sa depășește cu mult gusturile convenționale și conformiste ale societății olandeze. În domeniul muzicii, "stilul concertant" (opoziția dintre ansamblurile sonore, cucerirea tonalității și a cromatismului, practica
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
gustului ales" explică revenirea în forță a birocului în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Plecat din lalia, unde nu a încetat să se dezvolte, barocul se răspîndește în Tyrol, în Austria, Boemia, Silezia și pe malurile Balticii. Bisericile pictate cu clopotnițe limbate, statuile cu drapaje armie dovedesc influența acestuia. Rastrelli construiește, la Sankt-Petersburg, mănăstirea Smolnîi și Palatul de iarnă. Stilul rococo apare în Germania de sud și în Europa centrală și se bazează pe decorația care ascunde arhitectura; forme
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
nou: că mongolii au rămas în Ungaria trei ani de zile și din această cauză, neputându-se ara, după plecarea lor au pierit de foame mai mulți locuitori decât au fost duși în captivitate și uciși de sabie. Autorul Cronicii pictate de la Viena” reproduce fidel același text și nimic mai mult, lăsând la o parte complet știrile despre Transilvania. Doar mai târziu, o cronică germană, urmată de o prelucrare și mai nouă a unui saxon din Brașov, precizează că invazia s-
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
o improvizație de mobilier, înconjurată de o mică grădină de legume pe care și-o înjghebase... În sat nu exista evident nicio biserică, așa că s-a gândit să improvizeze una într-o baracă părăsită. Pe peretele dinspre răsărit L-a pictat, mare, pe Hristos răstignit... Căsătorită cu Guy Bossie, cu opt sau zece ani mai tânăr decât ea, Nadia va avea parte după eliberarea din domiciliul obligatoriu (1962) de o existență modestă dar liniștită. După peregrinări la Țăndărei și Călărași, în
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de la Porțiuncula, lumea întreagă a dobândit culoare (și candoare) franciscană. Viața Sfântului și a fraților are forță, dinamism și elan, este un itinerariu permanent, care țintește culmi înalte: trăirea Evangheliei în ascultare, sărăcie, misiune și fidelitate față de Biserică. Giotto a pictat în Biserica dedicată Sf. din Assisi, sub scena înălțării lui Cristos la cer, „Predica lui Francisc pentru păsări”. Orice auditoriu era fermecat de predicile lui. Sărăcuțul predica cu inima, și uneori, în pas de dans; el le vorbea peștilor, păsărilor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
încet lăsat să alunece până jos la cișmea unde, cu perii mari, era spălat de vopsele apoi din nou ridicat, tras cu frânghia la loc în sală. Pentru un copilandru de 14 ani, singur, treabă mai mult decât grea. Am pictat acolo tot felul de interioare, de castele, de tavane, de închisori. Tot felul de copaci și frunzărie, de ceruri mai așa și mai altfel, când cu nori, când cu lună. Toate le făceam cu plăcere și seriozitate, având deseori spectatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
a reproșat cu violență că i-a trimis pe dracul în școală. Certurile se înmulțeau, însă buna voință tot se mai arăta când și când. Ceea ce-l scotea din sărite pe director era influența ce avea felul meu de a picta asupra colegilor mei. Influența mergea atât de departe, încât de cele mai multe ori nu se mai deosebeau între ele lucrările noastre. Se spunea influența grigoresciană "frunzulițe pe cer", culoare lăptoasă, cretoasă, moale, dulce etc. și tot vocabularul necesar ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
departe, încât de cele mai multe ori nu se mai deosebeau între ele lucrările noastre. Se spunea influența grigoresciană "frunzulițe pe cer", culoare lăptoasă, cretoasă, moale, dulce etc. și tot vocabularul necesar ce ar fi trebuit să stăvilească plăcerea noastră de a picta cele lăsate de Dumnezeu pentru bucuria ochiului și a sufletului. Cu tot cortegiul dojenelilor și invidiei, în primăvara anului 1916 se organizează la Iași un Salon oficial al artiștilor din Moldova. A fost o expoziție cu lucrări numeroase, au expus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Colecția Ion-Radu Bălțatu) Copil, creion Femeia cu ochelari, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Siluetă cu pălărie, Frații, creion creion (Colecția (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Ion-Radu Bălțatu) Odihnă, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Femeie strângând fân, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Gheorghiță pictând, creion În fotoliu, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) (Colecția Ion-Radu Bălțatu) La iarmaroc, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Asistentul Jora, creion Lectură, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Peisaj cu căpițe, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Portret, cărbune Lectură, creion (Colecția Ion-Radu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
o fereastră, care pe urmă a intrat în colecția muzeului Simu. Câteva lucrări de Luchian și un tablou mare de Stoenescu, alee de țigani. Vizitarea colecției Grigorescu a avut asupra mea înrâurire profundă. Ani de zile după aceea, vroiam să pictez ca maestrul și credeam că-l imit, dar niciodată nu am reușit, am putut constata mult mai târziu, doream să imit, spuneam că imit și cei din jurul meu, cu deosebită tărie, detractorii, făceau cor cu mine. Pentru Grigorescu și Luchian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
mele la Iași, pictorii care aveau un nume, de care se vorbea mai mult erau: Băncilă, Gh. Popovici, O. Brize și J. Cosmovici. Opera primului e cunoscută, mai puțin a lui Popovici, Brize om de talent, în tinerețile lui a pictat peisagii de prin mahalalele Iașului, bine observate, cu deosebit simț al culorii locale, Cosmovici... Lucra încă la școală, când am intrat eu, un om cu frumoase aptitudini de sculptor, R. Hette. Într-o zi, intrând în atelierul de sculptură, văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
avea lucrări de valoare, printre care o Sf. Familie de Van Dyck, o lucrare mare de Caravaggio și altele. Din pictura românească câteva lucrări bune de Grigorescu, o figură de țigancă în mărime naturală, unul din cele mai frumoase tablouri pictate de maestru. Trei sau patru lucrări de Luchian, o marină lucrată în tempera, o acuarelă deosebit de bună, un car cu boi, noaptea pe lună, foarte naiv. Două, trei lucrări bunișoare de Petrașcu, nici un Andreescu. Multe și bune lucrări de Aman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
buna voință de care eram înconjurat, cel mai mare dar pe care l-am primit a fost înțelegerea ce am căpătat pentru muzica marilor maeștri, darul acesta neprețuit care cu vremea a crescut, îmbogățindu-mi mintea și sufletul. D. Comino picta și el, aveam la dispoziție tot felul de materiale, tot ce-mi dorea inima și la dispoziție pentru a merge la peisaj tot felul de vehicule, trăsuri, auto, docar etc. În existența mea de copil sărac, a fost o scurtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
stăruie în sufletul meu mulțumirea și recunoștința pentru comoara ce am primit atunci. În casa lui Comino venea lume aleasă, cărturari și amatori de muzică bună. D. Comino era neînsurat, însă avea o dragoste pe la Mălini, unde mergeam deseori ca să pictăm. Gospodăria era dusă de o soră a lui, femeie bătrână care locuia alături de curtea lui într-o veche casă boierească din mijlocul unor vii întinse. Într-o zi, Comino se lăsă convins că trebuie să facem o vizită lui M.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pentru că, spre toamnă, când puhoiul refugiaților venea în sus din Muntenia, noi ne coboram în jos spre Huși, unde era mutat tata cu serviciul. În vara aceasta, din 1916, îmi pregătisem materiale mai din abundență și m-am dus să pictez la un sat de pe malul Jijiei, aproape de Prut, unde m-a găsit mobilizarea și jandarmii care m-au trimis la Iași, sub escortă, pentru a se cerceta ce treabă aveam eu pe lângă Prut. Toamna a început pribegia noastră împotriva curentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
voie bună peste tot, am cunoscut atunci multă lume și îndeosebi nu pot uita figura interesantă a profesorului M. Carp și inima generoasă a doctorului Slătineanu de la Institutul Cantacuzino. La Slătineanu am cunoscut și pe pictorul D. Ghiață și am pictat împreună prin mahalalele Iașului. De la școală începuse să vină vorba de împăcare, promisiuni, în urechea mea nu mai intrau aceste vorbe după cele ce le primisem înainte. Timpul trecea cu dureri și rare bucurii, cu așteptări ale unui deznodământ dramatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și socotim că am mai avea, cu strânsă economie, să prelungim șederea cu patru zile. Dăm chiria la gazdă și cu ce ne rămâne cumpărăm pâine, sardele, smochine și tutun. A doua zi, pe cheiurile din Santa Maria della Salute, pictăm cu hărnicie, dar într-un timp, când începuse să se mai încălzească, simt că încep să-mi fie rău pe la stomac și mă plâng lui Sabin Popp, care se afla pe aproape. Popp spune că să tac din gură că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de starea materială, eu trebuia să lucrez mereu pentru expoziții ce trebuiau făcute pentru că era singură sursă de venituri. De prin anii 1924-1925 începe, în profesiunea mea, perioada căutărilor, a experiențelor, a schimbărilor în viziunea și felul meu de a picta. Aceste experiențe le aduceam în expoziții și rezultatul nu întârzie să se arate, cumpărători tot mai puțini, lumea care până acum nu mă ocolise niciodată începe să-și întoarcă fața de la mine. Încep ani grei. Unele expoziții nu-mi aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
imens oftat al naturii. Aici, la Huși, atelierul meu era o odăiță de 4 x 3,50 m. Cum am spus, câtăva vreme după întoarcere nu am lucrat, lăsând să se stratifice cele ce văzusem. Cu unele lucrări ce le pictasem înainte de plecare și cu ce am lucrat până în primăvara viitoare, am deschis din nou expoziție. Niciodată o astfel de întreprindere nu a fost făcută mai în silă, cu mai multă revoltă în suflet că nu-mi este dat și mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
biserică în satul Stănilești, pe valea Prutului. Am spălat și reparat catapeteasma bisericuței din satul Epureni, lângă Huși. Am vopsit niște statui ale unor sfinți, la biserica ungurească din Corni și de multe ori, neavând bani pentru cumpărat materiale, nu pictam cu săptămânile, așteptând, ducând dorul de a picta. Nu e mare lucru ce spun eu aici, dar atunci mulți mă credeau om cu câștiguri mari, asta pentru că se ocupa presa multișor de expozițiile mele și dacă e "reclamă" multă trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
spălat și reparat catapeteasma bisericuței din satul Epureni, lângă Huși. Am vopsit niște statui ale unor sfinți, la biserica ungurească din Corni și de multe ori, neavând bani pentru cumpărat materiale, nu pictam cu săptămânile, așteptând, ducând dorul de a picta. Nu e mare lucru ce spun eu aici, dar atunci mulți mă credeau om cu câștiguri mari, asta pentru că se ocupa presa multișor de expozițiile mele și dacă e "reclamă" multă trebuie să fie și venituri mari. Bucuros aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
București, dar cheltuielile erau așa de mari, încât, spre primăvară, am renunțat și, cu capul plecat, m-am reîntors în sihăstria de la Huși. În București, în iarna aceea, am lucrat cu oarecare spor și, printre alte multe lucrușoare mărunte, am pictat și un spate de nud în mărime naturală (jumătate figură) ce l-am trimis la Salonul oficial. În anii aceia, expozițiile Salonului erau făcute la Ateneul Român în sălile din față și câteva săli mici din fund, unde era greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
mai fac un drum în Franța, Spania sau Olanda! Despre numeroasele mele expoziții, au fost scrise numeroase recenzii de toate felurile. Gândesc că este necesar să scriu că în tot timpul vieții mele până în 1948 toate tablourile ce le-am pictat, rele sau bune, au fost cumpărate de public, cu prețuri mai mici sau mai bune. O altă mărturisire ce trebuie să fac este că niciodată nu m-am interesat de a-mi face reclamă, nu am fost un client al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
românească, mustind de patriotism înflăcărat, precum Introducția Daciei literare. La ședințe, Lăură îi studia cu grijă pe agenți, toți unul și unul, băieți cu constituții atletice, foarte frumoși și deosebit de inteligenți după cum “citea”ea în privirea lor. Între timp, Lăură pictă de zor, pânză după pânză, cu intenția de a mai schimba puțin aerul în apartamentul lor, care avea notă de vechime, încercând să-și impună regulile ei. A mai înviorat puțin pereții, încercând să introducă o gamă variată de gravuri
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
memoria poetului Malin Tăcu va trimit câteva din lucrările mele de arte plastice. La 1 iunie 1998 am organizat o expoziție de grafică, pictură și design vestimentar, cele mai reușite lucrări fiind cuprinse În catalogul expoziției. În ultima perioadă am pictat mai multe tablouri, din care selectez pentru memoria poetului Malin Tăcu și pentru Fundația ,,Primăvara lumii”: ,,Floarea lumii” - intitulat inițial ,,Succesiunea generațiilor” de la apariția omului pe Pământ și până În zilele noastre, ultimul nivel de flori simbolizând formarea popoarelor lumii și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]