14,398 matches
-
care trăiesc. Mă refugiam în poveștile lui. Și paginile curgeau, și nopțile mele se luminau și ele la o lumânare tainică. Mă pomeneam cu bătăi de inimă când personajul meu se retrăgea seara în cămăruța lui sărăcăcioasă dintr-o suburbie pierdută, și începea să scrie în jurnal. Oare scrie despre noi? mă gândeam involuntar. Și astfel a început, prima oară doar sub forma unei neliniști fără nume, apoi cu ghimpele dulce al iubirii tot mai adânc împlântat în inimă, o uimitoare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lumea care ne devorează sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest paradis uitat de sufletul omului, izgonit de noi, muritorii, dar păstrat, adorat și reclădit de natură, de această zeiță Bendis, de divinitatea absolută. Moldovan Flavia, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Turda - Cluj
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încât nimeni nu se mai uita la ea. Când a venit disperată să-i ceară ajutorul Rahelei, părea mai degrabă stafie decât femeie. - Doamnă, te implor. Dă-mi ierburi ca să dau afară copilul pe care îl port, a șoptit ea pierdută. Mai bine mor decât să-i mai dau un fiu, iar dacă e fată o s-o înec înainte de a crește destul încât să sufere de pe urma mâinilor lui. Ajută-mă de dragul fiilor soțului tău, zicea Ruti cu o voce de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
anilor găsiseră noi motive de dispreț: lenea, minciunile, aroganța stupidă a fiilor lui, felul în care se purta cu Ruti. La câteva zile după cearta cu câinii, Ruti a venit la mama și s-a aruncat la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea acolo pe jos părea o baltă de noroi tristă mai degrabă decât o femeie. Părul îi era dezordonat și plin de cenușă, de parcă tocmai și-ar fi îngropat mama. Laban pierduse mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca să-mi arate ce au de oferit dealurile astea, a spus Rahela către Inna. Doar Bilha părea nefericită acolo, la poalele lui Ebal, muntele sub care aveam să ne întindem corturile. - E așa de mare, a suspinat ea, mă simt pierdută. Am ridicat cuptoare și am pus semințe în pământ. Turmele s-au înmulțit și încă trei dintre frații mei și-au luat neveste, niște fete tinere cu care mamele mele au fost de acord. Erau din Canaan și nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și am râs și eu. Eram pur și simplu furioasă și a trebuit să stau cu fața la zid restul după-amiezii. Dar deja îmi pierdusem bucuria și m-am mulțumit doar să aud sunetele pieții și să rumeg amintiri despre prietena mea pierdută. După ce ne-am întors din acea excursie, ne-am trezit cu o mesageră din oraș. Purta un veșmânt de in și niște sandale foarte frumoase și voia să vorbească doar cu Rahela: - Una dintre femeile de la curtea regelui e aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiica lui Ruddedit a ajuns pe cărămizile de naștere. O chema Hatnuf și nu se simțea deloc bine. Primul copil i se născuse mort - crescut cu totul și perfect în toate privințele, dar mort. După ani de zile de nașteri pierdute, în sfârșit un alt copil prinsese rod, dar se gândea cu groază la naștere și iată că, după o zi întreagă de travaliu, durerile nu aduseseră copilul mai aproape de ieșire. Meryt era în așteptare, iar doamna casei trimisese după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
minunată. După ce aplauzele s-au terminat, cântăreața la sistră a început să cânte, acompaniată doar de instrumentul ei și de o singură tobă. Era un cântec lung, cu multe refrene. Povestea nu era una deosebită: povestea unei iubiri găsite și pierdute - cea mai veche poveste din toate timpurile. Singura poveste. La începutul poveștii, bărbatul răspunde iubirii fetei și cei doi se bucură unul de altul. Dar apoi povestea ia o întorsătură tristă și bărbatul o îndepărtează pe doamna lui, lăsând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
umplut cutia cu darurile de la mame, dar i-am acoperit apoi strălucitoarea frumusețe cu un papirus vechi și mat ca să nu-mi mai aducă aminte de Benia, pe care îl exilasem într-un colț al inimii, laolaltă cu alte visuri pierdute. Săptămâinile se prefăceau liniștite în luni, iar trecerea timpului era marcată doar de nașteri, majoritatea fericite. Am aflat că o licoare făcută din roiba roșie care creștea în grădina mea ușura nașterea de cele mai multe ori, iar Meryt și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cum mi se întoarce în inimă și am recunoscut povara pe care o purtasem în timpul anilor petrecuți în casa lui Nakht-re. Povara nu era făcută din tristețe, așa cum crezusem eu. Era furia care striga în mine și-și regăsea vocea pierdută. - Dar de mine, am zis, de mine a pomenit ceva? Pentru ce mi-a făcut mie se căiește? A zis ceva de crima de la Salem? Pentru sângele nevinovat al lui Shalem și Hamor nu plânge? Se căiește că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noile aparate fiecare al treilea câștigă automat, că de-aia sunt automate, și la prima încercare am și câștigat un pol, dar după aia am început să pierdem într-una, iar la sfârșit am vrut doar să ne recuperăm banii pierduți, pe cuvânt că al treilea sutar l-am schimbat numai ca să recuperăm ce pierdusem, aproape că am și reușit, însă la unul din aparate n-am nimerit ritmul și tocmai apăsasem pe buton, când de la extrasuperbonus a sărit la zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o scrisoare de la prietenul său, care-i scria că în acea zi, la doi metri de casă, descoperise niște urme de schiuri, așa-i deci ceața, înșelătoare și periculoasă. Pe-atunci vocea tatei era răgușită de-atâta fumat și nopți pierdute, dar ceața i-o învăluise, făcând-o să pară aproape catifelată, de parcă nici n-ar fi fost vocea lui, și eu îl țineam de mână și mergeam și mă gândeam că precis ne-am rătăcit, întocmai ca Amundsen, c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
căror proveniență și poveste le știa pe de rost. Un loc pentru fiecare lucru și fiecare lucru la locul său, repeta Întruna Jeanne. În realitate, nimic nu se clintise din loc. Și cu toate astea, totul se schimbase. Privirea ei pierdută se Întoarse la maică-sa Într-o chemare mută: copilul ei fusese smuls de lîngă ea, primul ei născut, cel pe care Jeanne Îl ocrotea mai mult decît pe ceilalți, căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deschidă ochii ca să le atragă atenția și să le spună că... Inima lui se topi. Ea era acolo, cu ochii ei mari și verzi fixați asupra lui, cu pletele-i lungi Încadrîndu-i chipul... Adunîndu-și puteri pe care le credea definitv pierdute, Își aruncă brațele Înainte ca s-o respingă, apoi se rostogoli pe-o parte, trăgînd În cădere perfuzia de care era legat și monitorul pe care-l luase drept un ecran radar. Trîntit pe jos pe dalele camerei de spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un pic tabloul. Mai Întîi, poliția științifică le confirmă faptul că, după cum credeau, benzile video despre menhiri fuseseră trucate. La telefon, Lucas Îi făcu de două parale pe tehnicieni, tună și fulgeră două ceasuri, pentru că imaginile care lipseau erau definitiv pierdute, irecuperabile. Doar Marie mai izbuti să-l potolească intrînd ca vijelia În birou, căci tocmai primise un fax pe care Îl puse În fața lui. - E de la SRPJ! Au rezultatele cercetării asupra accidentului de la Dublin, În care a pierit Erwan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
RÎse În sinea lui. El, dezlegătorul profesionist de mistere, investigatorul faptelor inexplicabile, se dădea bătut, renunțînd să mai rezolve o enigmă, pentru el totuși esențială: prin ce magie mîna asta de femeie izbutea să metamorfozeze un macho cinic În Îndrăgostit pierdut, cum reușea să facă dintr-un celibatar Înrăit un soi de domnișoară sentimentală visînd la căsătorie și la urmași... Urcă la rîndu-i bombănind pentru sine. Nu vedea cum s-ar mai fi putut dispensa de căpoasa asta de bretonă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Thomas Mann; cele scrise de el nu mai corespundeau nici unei realități. Fraza despre ducesa de Guermantes rămânea splendidă, evident. Dar toate astea deveneau cam deprimante și am sfârșit prin a mă orienta spre Baudelaire. Angoasa, moartea, rușinea, beția, nostalgia, copilăria pierdută... numai subiecte beton, teme solide. Era bizar, totuși. Primăvara, căldura, toate puștoaicele acelea excitante; și eu care citeam: Durere, fii cuminte și nu-ți ieși din fire. Doreai să vină seara - privește-o, a venit; În vânătă-nnoptare orașul s-a-nvelit, Dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu niște buburuze micuțe negre. Mazărea mea fină. Am uitat complet de ea. — Astea ce mai sunt ? zice siderat. Căcăreze de iepure ? — E mazăre fină, îi răspund. Îmi ard obrajii, dar ridic mândră din bărbie, încercând să-mi recuperez demnitatea pierdută. Le-am pus în ulei de măsline și le-am pus în cuptor ca să se... topească. Nathaniel se uită la mine ca la nebuni. — Să se topească ? — Să se înmoaie, mă corectez grăbită. Nathaniel pune tava jos și-și încrucișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Un lucru e sigur, spune. Nu te dai în lături de la muncă. Cu timpul o să fie mai ușor... Nu pot s-o fac. Cuvintele îmi ies înainte de a le putea opri. Nu pot să fac slujba asta. Sunt... un caz pierdut. — Ba sigur că poți. Caută în rucsac și scoate o cutie de Cola. Poftim, ia asta. Nu poți să lucrezi fără combustibil. — Mersi, zic, și o iau recunoscătoare. O deschid și iau o înghițitură, și e cea mai minunată băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi-o taie scurt. Ți-am adus-o pe supercoafeza mea. — Acum ? Mă uit la ea uluită. Dar... trebuie să dau cu aspiratorul. — Nu mai vreau să te văd că umbli prin jurul meu ca o sperietoare. O să recuperezi tu timpul pierdut mai târziu. Iar banii o să ți-i scad din salariu. Hai, că te-așteaptă Annabel ! Văd că n-am de ales. Trântesc restul chiloților lui Eddie pe sârmă și o urmez pe scări. — Tot uit să-ți spun despre cardiganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o ajuți deloc, Jemima, intervine Lissy. Hai, spune-i ceva folositor. Ai avut atîtea mii de Întîlniri cu oameni de afaceri bogați. Trebuie să ai vreun sfat-două de dat. — Bine. Jemima oftează și Își pune geanta jos. E o cauză pierdută, dar am să fac tot ce pot. Începe să-și puncteze vorbele cu degetele. În primul rînd, trebuie să arăți cît se poate de Îngrijită. — De ce crezi că mă pensez ? spun cu o grimasă. — Foarte bine. OK, a doua chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sînt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai demult ? Tot timpul ăsta pierdut. Timp În care am făcut cadouri idioate, pe care nu le voia nimeni. — O, Doamne, Katie, Îmi pare atît de rău ! zic, cuprinsă de remușcare. Îmi pare foarte rău. Doar că... nu voiam să te rănesc. — Știu că Încercai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de-ai noștri, așa că ne-au primit ca stăpâni. S-au cam Întristat ei când au văzut că se Înșelaseră dar, ce să mai facă? I-am Întrebat dacă știau locurile Într-atât de bine Încât să ne facă urma pierdută, căci, le-am zis noi, voiam să Începem În noaptea asta o hărțuială cu neamurile lui Scept, doar ca să-i zădărâm bine și să-i scoatem din minți, după cum făceam și cu mamuții cei mari Înainte să tăbărâm pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bărbați bătrâni, Îmi spunea el. Așa cum am arătat, Îl Încântau purtările nonconformiste. Mai cu seamă când era vorba de dragoste. Prețuia mult jindul, dorul de dragoste. A căuta dragostea, a te Îndrăgosti, Însemna să năzuiești spre Întregire, spre găsirea jumătății pierdute, așa cum a spus Aristofan. Sau nu Aristofan, ci Platon, Într‑un discurs atribuit lui Aristofan. La Începutul Începuturilor bărbații și femeile alcătuiau un corp rotund, ca soarele sau ca luna; erau câte un mascul și o femelă și două garnituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spune legenda. Erau făpturi falnice, mulțumite de sine. Dar i‑au sfidat pe zeii olimpici care le‑au pedepsit, despicându‑le În două. Aceasta este marea mutilare pe care a suferit‑o omenirea. Așa Încât, generații după generații, ne căutăm jumătatea pierdută, tânjind să fim reîntregiți. Eu nu sunt genul cărturar. Ca toți, sau ca majoritatea studenților din generația mea, citisem Banchetul lui Platon. Admirabil divertisment, gândisem pe atunci. Dar acum Ravelstein mă trimisese din nou la el. Nu mă trimisese propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]