7,756 matches
-
dă Dumnezeu. 20. Dacă ați murit împreună cu Hristos față de învățăturile începătoare ale lumii, de ce, ca și cum ați trăi încă în lume, vă supuneți la porunci ca acestea: 21. "Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!" 22. Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuințarea lor, și sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, 23. au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de nici un preț împotriva gîdilării firii pămîntești. $3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
pe întreg hotarul sfintei mănăstiri...și pe drepții robi țigani...” Ei bine, ele au pierdut o asemenea comoară, dar nu oricum, ci: „În zilele lui Ioan voievod, când au prădat turcii și tătarii toată țara noastră și când însuși a pierit.” În acea clipă mi-am amintit spusa lui Grigore Ureche privitoare la neasemuita moarte a lui Ioan Vodă cel Cumplit (1574): „Văzându Ioan vodă tocmala și făgăduința mare...de la turci că-i vor face pre voie...cum au pohtit el
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cele ce au fost făcute și din nou zidite ...trapezăria, și chiliile și alte îngrădiri,...s-au risipit și s-au stricat... Odăjdiile și argintăria bisericească care a fost dată de răposatul Petru voievod la acea sfântă mănăstire,...toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint...Câte sate au fost ale sfintei mănăstiri, și mori, și iazuri, și vii și prisăci, s-au pustiit, și din averile și venitul care a fost...de toate a sărăcit și nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
26 martie 1618, spune: „Toate cele...din nou zidite din jurul acelei sfinte biserici, trapezăria, și chiliile și alte îngrădiri,...s-au risipit și s-au stricat... Odăjdiile și argintăria bisericească care a fost dată de răposatul Petru voievod...toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint...” „Din păcate, are dreptate în ce spune Radu Mihnea. Numai că aceste mănăstiri nu au fost nici primele și nici ultimele care au trecut prin mâini haine...Să încercăm să mai facem
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
apoi curgând apa de la chiuvetă. Bărbatul a deschis robinetul ca să înăbușe orice alt zgomot și și-a văzut mai departe de treabă. Gaston călătorise mult și văzuse multe lucruri, dar acesta a fost cel mai șocant dintre toate. I-a pierit toată pofta să se mai spele pe față și pe mâini și a rămas pe marginea patului, deprimat. Pentru că bătuse însă atâta drum pe jos, de la Kyōdō până la Shibuya, era atât de obosit, încât i se închideau ochii. „Takamori-san, Tomoe-san
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ac mai subțirel, din ăla încovoiat, de cusut tăieturile de cuțit, numai cu hainele de pe mine, mai rămâne loc și pe-alături. - Fum și părere sunt toate... mă opresc pentru efect. Umbre și tristețe... altă pauză. Câte se nasc toate pier, câte răsar toate mor, câte-nfloresc toate se scutură, norocul e nestatornic, degeaba alergi după el, n-are picioare și locului nu va sta niciodată, oricât ai încerca să-l oprești... propun un potpuriu. Asistența e emoționată, preotul mă binecuvântează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
S-au udat toate documentele!, spuse Keiko Kataoka postându-se În fața fetei și privind-o de sus. Keiko Kataoka era mai Înaltă cam cu opt centimetri. Noriko privi spre podeaua pe care se rostogoliseră cuburile de gheață și culoarea Îi pieri din obraji. Rămase surprinsă de răceala care se citea pe fața lui Keiko Kataoka și Încercă să-i ceară iertare, Însă parcă avea limba legată. Nu reușea să scoată nici un cuvânt. — Ah, scuzați-mă! Ce să fac? Ce-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu foarte des. Totuși, îmi cere o grămadă de bani de coșniță. — E o femeie tare leneșă, remarcă Mma Ramotswe. Ar trebui să-i fie rușine. Dacă toate femeile din Botswana ar fi fost ca ea, bărbații noștri ar fi pierit de mult. Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi. Menajera îl ținuse sub papuc ani de zile și el nu avusese niciodată curajul să-i țină piept. Acum, însă, probabil că și-a găsit nașul cu Mma Ramotswe și va trebui să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vultur albinos. Are un secol. Unii locuitori spun - și aduc mărturii orale purtate de-a lungul multor generații - că pasărea există de o mie de ani. Greu de crezut, dar ei așa susțin, în fața noilor veniți. „Stațiunea” - mai zic - „va pieri odată cu Pajura, dacă asta se va întâmpla vreodată!” Oamenii locului nu o duc rău. Datorită străinilor care vin să se tămăduiască de tot felul de boli, dar, mai ales, să joace la ruletă și să parieze la cursele de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
drept. Răul binefăcătorului său. Regele-mi dorește același lucru, dar se abține. Nimeni nu-i susține mai bine decât mine fantasmagoriile lui păgubitoare. Înseamnă că am putere; trebuie s-o exercit. ACTORUL. Dă-mi tăria, Doamne, să o fac. Să pier, aidoma lui Socrate, bând cucută! Un rol perfect, în ultimul meu spectacol. Bătrân și nefolositor, trebuie să dispar. Ceva mi-a fost mereu potrivnic; un păienjeniș de evenimente, de forțe. Și firea mea, desigur: incompatibil cu mine însumi, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
păgânilor ăștia! Încearcă să te comporți ca un martir!” Am scuipat buretele și, în loc să o ascult sau să-i cer un strop de apă, i-am zis să-mi arate sânul. „Isus, dragule, nu se poate!” „Sânul, femeie, vreau să pier privindu-ți sânul!” „Isus, mă dezamăgești. Destinul tău e prea măreț pentru a te coborî la o plăcere atât de lumească.” „Nu!” i-am strigat. „L-ai arătat atâtora, sumedenie de călători și bătrâni libidinoși - orișicui, până te-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
calendare să dispară Învierea mea. Voi sta pe crucea asta până îi va putrezi lemnul și se va prăbuși ca o ulucă. Soldații aceștia vor îmbătrâni păzindu-mă. Vor veni alții, care mă vor sălta pe alte cruci, și vor pieri și-aceia, și celălalt lemn, și tot așa, generație după generație, pădure după pădure, până voi fi confundat cu Timpul. Iar tu, femeie, te vei fi trecut de mult și nimeni nu va mai tânji să-ți vadă sânul... Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de mult și nimeni nu va mai tânji să-ți vadă sânul... Vei fi o umbră: cocârjată, știrbă și haină... Vei morfoli pesmeți între gingii și te vei uita spre mine la fel ca acum, fără să pricepi nimic. Vei pieri privindu-mă!” §Cam așa arată visul tău în viziunea Eremitului. Vor fi obiecții, cititorul va... E problema lui, eu scriu! Ești obosit, dormi puțin, spre ziuă. Te uiți de-a lungul pereților, descifrezi zgomotele nopții. Imperceptibil, sforăitul a sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de fizică: atunci când perioada este egală cu frecvența, poate să se producă un dezastru. De aceea soldații nu trec în pas de marș peste un pod. Cristalul, și mai sensibil, nu suportă o anumită vibrație; Universul tot din pricina asta o să piară. Ceea ce s-a născut printr-un Cuvânt nu va sfârși decât prin altul. Într-o stare de grație absolută, te poți volatiliza. Mulți spun că Stațiunea este un loc binecuvântat, alții că este unul blestemat. Cu toții, de vreo două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
despre Magistrat și despre Caravella, îți vei declina orice amestec, îți vei urî cărțile, bombănind că au fost piaza ta rea. Secătuit, te vei târî între pat și closet, bucurându-te că ai ajuns la timp. Într-o noapte, vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre raftul cu tomurile tale, și nu vei distinge nimic. Plin de rahat, într-o baltă de pișat. A doua zi, vei fi elogiat, vei deveni Scriitor. Faci parte din cea mai perfidă breaslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
duce de râpă Stațiunea. Au murit câțiva oameni în ultima săptămână; au prezentat simptome asemănătoare rabiei. Poate nu e decât o meningită, un focar izolat care va fi stins. Dar azi, într-o zonă diametral opusă, în Stațiune au mai pierit, din cauze asemănătoare, încă doi inși, în putere până mai ieri; vreo cincisprezece sunt și ei bolnavi. Au fost internați. Ultimii turiști vor să plece, dar nu mai pot, pentru că Magistratul a impus starea de carantină: se îngrijește ca molima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să i se plângă pe umăr. Și nici să bandajeze rănile supușilor, nepregătiți pentru o luptă prea aspră pentru ei. Să-i victimizeze încă o dată, prin milă; e stupid să golești vistieria cetății oblojind ceea ce numai din întâmplare nu a pierit. Nu de vorbe și de mângâieri au trebuință locuitorii Stațiunii. Le-am dat lucruri durabile, funcționale. Cazinoul, Spitalul, Școala de fete, Banca, Hipodromul, Legi - fiindcă Ordonanțele, aici, sunt deasupra edictelor venite din Capitală - Siguranță: în urbea asta, unde toată lumea fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
culorilor adevărate. Asupra sunetelor imperceptibile. Asupra inefabilului. Maturi, vor complota din instinct. Viermi pe care nu-i strivesc pentru că aștept să devină pupe: poate se vor preface în fluturi. Așa cum tinde, tardiv, zbătându-se în gogoașa sa, Filozoful. Actorul va pieri sufocat în propriile lui dejecții. Pentru că se cacă mai mult decât mănâncă. Romancierul e încurcat în firele pe care le tot țese; va sfârși, privind printre ele, în gogoașa alăturată. Doar ei, aici, ar fi putut deveni fluturi. Pe Filozof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Acela precis că va fi un Poet. Cu pana într-o mână și cu sabia în cealaltă. Un ambidextru care să le mânuiască pe amândouă cu aceeași pricepere: cu pana va reteza capetele imbecililor, cu sabia va rescrie istoria. Va pieri asasinat. ROMANCIERUL. Sunt sigur că Masca era Castelanul. Sau Intendentul; pun rămășag că e vorba de una și aceeași persoană. La Domeniu se petrec lucruri ciudate: nimeni nu l-a văzut, încă, pe stăpân - în afara Pădurarului - și nici în fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bani: am trăit prea multă vreme de azi pe mâine. Ce-mi poate oferi, mai mult, Castelanul? Doar nu o fi dat peste Hieros Logos! Cuvântul sacru! Pitagora însuși a ars manuscrisul! Pentru ce altceva i-a fost dat să piară tot de foc? Copiile - puține -, poate niște falsuri, au dispărut; posibilitatea ca Domeniul să devină un fel de Memfis ori Delfi - așa cum ar fi zis nu știu cine - mi se pare exclusă. Chiar dacă în Stațiune au apărut valuri de pelerini. O invazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
câteva capitole ce vor schimba complet fața Stațiunii. Îl voi readuce, fie și ca o fantomă, pe Castelan. Umbra lui va fi pentru bestiile astea cu aer de oameni cumsecade ca un ardei iute. Unul băgat în cur. Să le piară tihna. Somnul. Să vorbească singuri. Să vadă peste tot - și nicăieri - pe Judecătorul ce le cere socoteală pentru tentativa lor de asasinat. Plebea trebuie să aibă mereu o spaimă, să viseze urât; dacă nu e terorizată de un gând, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
îi produce frisoane. Sentimentul vinovăției perpetue. Iude fără cauză. În fiecare târgoveț zace un Iago. Un Cain. Când o comunitate nu mai poate fi îndreptată, trebuie distrusă. O voi da pe mâna Castelanului, acesta nu va cruța pe nimeni. Voi pieri odată cu gloata. Cu Magistratul, cu Filozoful, cu iapa de Caravella; cu Autorul care ne însuflețește, pentru că nu există nimic pe lume fără Autor. Îl voi numi chiar așa: Autorul. Undeva, peste mine, hotărăște cele ce se vor petrece în Stațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ziua, vilegiaturiștii aidoma și nici Filozoful nu se mai preocupă de iepurii săi și nici de Tratat, moțăie toată ziua în cafenea; nici despre Actor nu se mai știe nimic. Surprins, constat că nu mai doresc putere, bani, femeie... O să pierim de un spleen neștiut... (Manuscris atribuit Magistratului; fragmentă § „UN COPIL DE CINCI LUNI A CĂZUT DIN CĂRUCIOR, PRINZÎNDU-ȘI MÎNUȚA ÎNTRE GRATIILE CUȘTII UNUI IEPURE, care i-a ros trei degete și o jumătate de ureche. Micuța Tracy Caluzzo, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sunt Castelanul și vreau să aflu ce soartă mi-a rezervat. Încerc - zice - să-l iau pe ocolite, să-l trag de limbă! Mi-a spus că voi muri. Mă va preface în Caravella, să-i vină mai ușor. Voi pieri femeie! Curvă! Imaginație schizo. Agitat. Primul electroșoc. Nu s-a opus. .............................................................................................. Pe hartă: „Dacă vreau, nu va scăpa nimeni!” „Câinii, câinii, câinii...” (De nouăsprezece ori „câinii”!Ă „Piticii - dușmani ai poporului.” „Stânca falică.” Desenul reprezintă o culme în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la un moment dat, numai bărbați, aceștia vor fugi, cu toții, într-alta săracă și urâtă, doctore, fiindcă acolo găsesc femei. Femei slute, pe măsura locului, needucate, rele, dar femei, doctore; și ele și-i doresc, ai lor fiind, mai toți, pieriți într-un război, cei rămași sunt prea bătrâni. Cei veniți au nevoie de muieri, doar dacă ești labagiu, doctore, nu pricepi. Exiști datorită instinctului; în clipa în care ai fost ejaculat, doctore, tatăl dumitale nu s-a gândit la morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]