7,270 matches
-
și Williams Renault, dar când Ferrari a îmbunătățit substanțial mașina, Michael Schumacher a trecut la putere, neutralizând avantajul luat de Villeneuve. Bătălia finală s-a dat la Jerez, în ultima etapă a campionatului - Marele Premiu al Europei - când cei doi protagoniști au fost implicați într-o coliziune provocată în mod voit de Michael Schumacher. Germanul a fost nevoit atunci să abandoneze, iar ulterior a fost exclus din ordinea finală a campionatului, păstrând totuși rezultatele de la fiecare cursă, o decizie relativ ciudată
Michael Schumacher () [Corola-website/Science/297330_a_298659]
-
că toți au fost înșelați în anii '90 creează coeziune prin declanșarea un reflex autocritic nemilos. Ne-am vândut țara (sau „am dat socialismul”) pe cârnați, jeanși, banane, haleală etc. sunt afirmațiile care apar probabil cel mai des în mărturiile protagoniștilor, alături de conștiința unui fel de raportare fantasmatică la vremurile noi care se anunțau: Primele reviste glossy le-am citit ca pe clasici, cu credința pioasă că sub coperta aceea, între foile acelea, se afla o viață minunată.”( p.166) Uneori
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
fost îndepărtate ca un decor odată cu evenimentele din decembrie 89. Este de subliniat însă că în poveștile din Vremuri second-hand, sentimentul de fals și neverosimil e asociat cu preponderență vieții de după socialism, iar nu celei sovietice, rememorată de cei mai mulți dintre protagoniști într-un cadru afectiv mult mai consistent. Istorii afective de revendicat O privire emoționantă spre trecut, posibilă prin privilegierea poveștilor unor femei care se autoreprezintă din punctul de vedere al unei apartenențe genizate locale. O deplângere a neputinței de transformare
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
stagiunii. Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere în scenă a piesei "Viforul", o piesă istorică (considerată de mulți depășită) scrisă de Delavrancea. Însă viziunea lui regizorală a convins, ca și interpretarea de înaltă ținută a protagonistului Stelian Nistor. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru Bulandra din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris. Interviuri
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
Extrase din presă - cronici muzicale radio Revista "Orizont" - Timișoara, 5 iunie 1980 Cronica la spectacolul cu opera "Faust" de Ch.Gounod "..........Ion Iancu este un interpret care concretizează toate cerințele unui dirijor de operă....... Respiră, cântă, trăiește cu fiecare din protagoniști spectacolului....... Gestulk este exact, încheierile precise....... Cu fosa orchestrală contactul a fost de totală comuniune. " Cronica radiofonică la spectacolul "Don Carlos" de G.Verdi, la Opera Națională din București, 12 octombrie 1992 "......Conducerea orchestrală a aparținut mult dotatului șef de
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
desfășurarea ca de ceasornic a poveștii lor unice, prozatorul folosește din ce în ce mai mult o limbă mai magistrală.” Călinescu mai aprecia la "Crâșma lui Moș Petcu" și descrierea naturii, a cărui scop este cel de a evoca „eternitatea indiferentă” a conflictelor dintre protagoniști, și care, uneori, se bazează, pe „o mare bogăție de sunete și cuvinte.” I-a reproșat scriitorului „o oarecare monotonie”, concluzionând că Sadoveanu ajunge să folosească aceste tehnici în aproape toate operele sale ulterioare. Totuși, poveștile lui Sadoveanu din această
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
același nume. O mare parte din poveste se concentrează în jurul gusturilor culinare și a rețetelor comune, precum și cu contrastul general între civilizație și modalități rudimentare folosite de români: într-un episod din carte, un negustor lipscan îi uimește pe ceilalți protagoniști, atunci când el le spune despre mesele frugale și inovațiile tehnice ale Europei de Vest. Sadoveanu aplică aceeași tehnică narativă în "Soarele în baltă", despre care Călinescu spunea că folosește un „stil mai complex”. În "Șoimii", primul roman istoric al lui
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de 10 ani. Patapievici a spus că eroarea lui Băsescu a fost că el nu a negat imediat, deși Băsescu a împins numai copilul. În continuare, Patapievici a relatat despre o presupusă înregistrare video cu tentă sexuală, avându-l ca protagonist pe Mircea Geoană, comparând apoi incidentul cu scandalul Monica Lewinsky, și a adăugat că președintele Traian Băsescu a refuzat să utilizeze o caseta oferită în campania electorala. Aceasta l-ar fi reprezentat pe Mircea Geoană cum primește sex oral: "Apropo
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
Operei Române, Alexandru Zirra, îl reangajează ca prim-solist, distribuindu-l în rolul lui Don José din opera "Carmen" de Georges Bizet, având-o ca parteneră în rolul principal pe mezzo-soprana Maria Moreanu. A fost prima întâlnire dintre cei doi protagoniști, rămânând parteneri până la sfârșitul vieții lor. Următorii ani decurg între spectacole la operă și turnee întreprinse în condițiile vitrege ale războiului. La 16 octombrie 1945 are loc un spectacol extraordinar de gală al Operei Române, pentru "sărbătorirea a 25 de
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
lume nediferențiata (social, psihologic), de o promiscuitate vitală, primară și grotesca. Este mai în general lumea și a altor române contemporane, de n-ar fi să numesc decât "Vânătoarea regală". Eroul a încetat să mai fie propriu vorbind individul, desi protagoniștii nu lipsesc: eroul a devenit masă. Aproape fără excepție scenele memorabile au în centru o colectivitate care își îneacă indivizii componenți. Într-un fel, o parte a romanelor postbelice reînnoadă cu o tradiție a colectivismului pe care ionicul, mult mai
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
al armatei, Steaua, a fost înființat la 6 iunie 1947, pentru a continua într-un cadru instituționalizat vechea tradiție a practicării sportului în Armata României. În cei 60 de ani de existență, sportivii clubului s-au aflat în permanență printre protagoniștii întrecerilor naționale și internaționale. În fiecare an, pe 25 octombrie se sărbătorește Ziua Armatei, iar pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României, în București și la Alba-Iulia au loc numeroase parade militare. În București se află Universitatea Naționala de
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
în 1909, lucrarea rămîne nepublicată în timpul vieții autorului. "Descrierea unei lupte" începe letargic, într-o atmosferă festivă, cu un erou principal introvertit și mult prea complexat de propriul fizic. Capitolul al doilea plonjează de-a dreptul într-un infern suprarealist: protagonistul se urcă în spatele unui prieten și îl călărește cu sălbăticie, apoi întâlnește un om gras din Orient, transportat într-o lectică, care îi relatează povestea stranie a unui « suplicant ». Kafka îi arată abia în 1905 lui Max Brod noua sa
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
pe placul inimii » lui, cu mult mai bun decât cel natural. Bendemann mai este acuzat și că vrea să se însoare cu o femeie ușuratică, o « gâscă dezgustătoare », doar pentru că aceasta « și-a ridicat fustele » în fața lui. La sfârșit, tatăl protagonistului pronunță verdictul: « te osândesc acum la moarte prin înec ». Tulburat, Georg Bendemann iese din cameră și se sinucide, aruncându-se de pe un pod. Povestirea este publicată în 1913 în anuarul lui Max Brod "Arkadia", editat de Kurt Wolff. Franz Kafka
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ediția de Anul Nou din 1915 a săptămânalului evreiesc independent "Selbstwehr" ("Legitimă apărare"). Faimoasa parabolă începe astfel: Cititorul nu poate afla mai exact ce este această "lege": un lucru abstract sau concret? Cert este că ea devine unicul obiectiv al protagonistului, care așteaptă, la îndemnul portarului, toată viața pentru a intra. În momentul morții, omul îl întreabă pe portar de ce nu a mai încercat nimeni în afară de el să obțină accesul. I se răspunde: « Pe aici nu putea fi lăsat să intre
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Academie". "Șacalii și arabii", poveste cu tentă exotică și fantastică (întrucât șacalii sunt dotați cu darul vorbirii), are o temă politico-socială: divizarea ireconciliabilă a societății între evrei ("șacalii") și lumea non-evreiască ("arabii"). În "O dare de seamă către o Academie", protagonistul, o maimuță din junglă, capturată de oameni, povestește cum a încercat, pentru a se elibera, să acceadă la condiția umană prin metoda imitației. Odată devenită om însă, tot nu a reușit să se simtă liberă, așa cum era în trecutul său
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
din gâtlej niște sunete hârâite. Două povestiri la care Kafka a lucrat pe patul de spital fac aluzie într-un mod straniu la starea agravată a scriitorului: "Un artist al foamei" descrie în nuanțe foarte vii scăderea în greutate a protagonistului pe măsură ce acesta își perfecționează arta neobișnuită, aceea a flămânzirii, iar în "Josephine cântăreața", eroina se remarcă prin sunetele deosebite pe care le scoate, comparate cu niște fluierături. În luna mai, agonia lui Kafka devine infernală. Scriitorului i se administrează morfină
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
implica activ în acuzarea inculpatului. Intențiile lui Kafka de a decredibiliza și ridiculiza o justiție defectuoasă sunt evidente în acest roman. În capitolul " Primul interogatoriu", judecătorul îl confundă pe Josef K. cu un zugrav, iar în capitolul " În sala goală", protagonistul descoperă stupefiat că juriștii nu se îndeletnicesc cu studiul unor documente legale, ci cu lectura unui roman pornografic intitulat " Torturile pe care Grete le-a îndurat de la soțul ei Hans". Walter Sokel a identificat teme marxiste în nuvela "Metamorfoza", afirmând
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Castelului, Amalia refuză sacrificiul avraamic și cade în dizgrație. Erich Heller consideră Castelul, dimpotrivă, un sediu al demonilor gnostici care îl împiedică pe K. să îl cunoască pe adăvăratul Dumnezeu, un "deus absconditus", retras complet din lumea palpabilă. Chiar „funcția” protagonistului, aceea de arpentor ("Landvermesser"), pare să sugereze un demers al cunoașterii eronat, pentru că, în limba germană, "„[sich] vermessen”" mai înseamnă "„a măsura greșit”", dar și (adjectival) "„excesiv de mândru”", "„stăpânit de hybris”". Paralele între Cartea lui Iov și "Procesul" se pot
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Scriitorul a încercat, de-a lungul vieții, să se îndepărteze de aceste imagini preconcepute, practicând sporturi în aer liber. Complexele însă au rămas. Personaje respingătoare ca fizic, bolnăvicioase (prietenul lui Georg Bendemann, copilul din "Un medic de țară"), excesiv de înalte (protagoniștii din "Descrierea unei lupte" sau "Cel necinstit la inimă"), de slabe (artistul foamei), de grase (Brunelda, grasul din "Descrierea unei lupte") sau de-a dreptul animalizate (Gregor Samsa) populează frecvent proza lui Kafka. De o atenție sporită se bucură și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
murdărie și slină ». Lui Kafka nu îi era necunoscut așadar nici registrul sentimental. În opere kafkiene ca "Verdictul", "Metamorfoza" și cele trei mari romane, naratorul este unul impersonal, subiectiv și neomniscient, relatând întâmplările la persoana a treia, strict din perspectiva protagonistului ("perspectiva unidirecțională" sau "einsinnige Perspektive"). Astfel, naratorul are doar o viziune limitată asupra lumii și nu una de ansamblu. El nu are acces decât la gândurile personajului principal, iar intențiile celorlalte personaje rămân un mister sau nu pot fi decât
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ultima propoziție (« În clipa asta pe pod era un trafic cu adevărat interminabil. ») se detașează brusc de imaginea suicidului lui Bendemann. Kafka utilizează frecvent tehnica flaubertiană a stilului indirect liber, prin care comentarii ale naratorului par de fapt emise de protagonist. Următoarele exemple sunt evidențiate cu caractere "cursive": Stilul indirect liber, numit în germană și « vorbire trăită » ("erlebte Rede") pentru a fi pus în contrast cu vorbirea directă sau indirectă ("direkte/indirekte Rede"), este o trăsătură principală a prozei kafkiene. Cele mai evidente
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
țară" au fiecare un narator-personaj, a cărui imaginație deformează arbitrar realitatea. În aceste două opere de altfel, suprarealismul lui Kafka se manifestă cel mai haotic. Dialogul are o importanță centrală în proza kafkiană, fiind unul din principalele mijloace prin care protagoniștii pot încerca să deslușească situația absurdă căreia i-au căzut victimă. Tragediile lor se datorează, printre altele, și eșecurilor comunicării, deoarece cuvintele sunt o modalitate imperfectă și imprecisă de transmitere a mesajului. În "Colonia penitenciară", dialogul dintre Ofițer și Explorator
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
problemele înșirate mai sus: alienare, futilitate, teroare, autoritate, culpabilizare și lege arbitrară. Majoritatea personajelor principale ale lui Kafka sunt bărbați care trăiesc în celibat. În fragmentul "Nefericirea burlacului", Kafka detaliază ce înseamnă o astfel de existență neîmplinită, condamnată ratării: Câțiva protagoniști reflectă, mai mult sau mai puțin, condiția artistului: neputincioasă ("Un doctor de țară"), parazitară ("Metamorfoza"), perfecționistă ("Prima durere"), capabilă de sacrificiul suprem ("Un artist al foamei"), dirijată de o forță viscerală să creeze ("Vizuina"). Multe personaje ale lui Kafka își
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Verurteilte") ca în "Colonia penitenciară" sau "Parazitul" ("Ungeziefer") ca în "Metamorfoza". Rolul personajelor feminine în proza kafkiană este unul disputat. Karl-Bernhard Bödeker remarcă antifeminismul lui Kafka, faptul că femeile nu pot acționa ca agenți ai redempțiunii și îi distrag pe protagoniști în complexe labirinturi sentimentale. Alți critici le consideră, dimpotrivă, căi de acces spre transcendent (Deleuze/Guattari, Politzer) sau alter ego-uri ale scriitorului (Erich Heller). Această dualitate, capcană și sprijin, nu este singurul paradox feminin. Femei precum domnișoara Brüstner din "Procesul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
opera kafkiană cele două entități, comicul și tragicul, nu se contrabalansează sau nuanțează reciproc, ca în cazul lui Shakespeare, ci prima o ucide pe a doua « din fașă », nepermițându-le personajelor să găsească consolarea nici măcar în măreția tragicului. Mulți din protagoniștii operelor lui Kafka stârnesc râsul prin statornicia cu care rămân fideli unor idealuri mărunte, inadecvate și nefolositoare în lumea absurdă în care plonjează. Samsa nu se poate gândi în dimineața fatidică a transformării, decât la slujba sa și la faptul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]