6,888 matches
-
Suprem al R.S.S.M. (1967-1971). Până la sfârșitul vieții se consacră muncii de creație. Debutează cu poezia "Biografie" în 1932 pe paginile ziarului bucureștean "Adevărul literar și artistic", după care publică sporadic poezii în presa vremii scrise în manieră barbian-argheziană. Câteva articole publicistice publicate în anii studenției {"Realități studențești"; "Facultatea și studenții ei"; "Eroism și lașitate"; "O manevră") denotă orientarea democratică a tânărului scriitor, tendința de încadrare plenară în problematica vieții și atașamentul față de frământările și năzuințele oamenilor muncii spre o viață mai
Andrei Lupan () [Corola-website/Science/311080_a_312409]
-
R.M., profesor invitat la mai multe universități din lume (S.U.A., Rusia, Anglia, Polonia, România, Bulgaria, Ucraina, Norvegia, Turcia, Grecia ș.a.). Autor a peste 400 lucrări științifice, inclusiv peste 20 de monografii în domeniile ecologiei generale (teoretice), hidrobiologiei, zoologiei, protecției mediului, publicisticii științifice etc. A descoperit și a formulat principiul (legea) excluderii reciproce a complexelor biotice acvatice de origine biogeografica diferită; autor al mai multor termeni, noțiuni și sintagme ecologice. A descoperit și descris câteva specii noi de crustacee superioare. Este unul
Ion Dediu () [Corola-website/Science/311108_a_312437]
-
Germania, Iugoslavia. După decembrie 1989, Constantin Crișan a fondat: A lucrat ca profesor de estetică la: Fire efervescentă, deloc stabilă, mereu în căutarea de idei și domenii noi de cercetare și demonstrare în universul multiplu al literaturii și artei, al publicisticii și propagării cărții beletristice, Constantin Crișan și-a legat numele de domeniul scump sieși, cel al bioesteticii. Iată cum îl denumea chiar el: “Solidară cu estetica sociologică, aflată în alianță cu o serie din ideile încă fertile ale comparatismului literar
Constantin Crișan () [Corola-website/Science/311258_a_312587]
-
apariția după primul număr. În septembrie 1940 este numit de către Dinu Brătianu, președinte al Tineretului Național Liberal. Cu toate că activitatea partidelor politice fusese suspendată de generalul Ion Antonescu, Partidul Național Liberal și-a continuat o anumită activitate, în special în domeniul publicistic. În perioada 1940-1944 Mihail Fărcășanu a condus redacția oficiosului PNL, "Românul", a lucrat în comitetul de redacție al revistei "Pământul românesc" și a publicat articole în periodicul antitotalitar, "Viața Nouă". În 1942 publică eseul "Libertate și existență". Între 1943-1944 a
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
directorul editurii "Cartea Românească" să o publice în 1947 (după plecarea din țară a autorului) sub același pseudonim de Mihail Villara. Este de regretat faptul că lucrarea nu a mai fost republicată ulterior. În afara acestor volume, mai trebuie semnalată activitarea publicistică a lui Mihail Fărcășanu. În perioada în care a condus ziarul "Viitorul", el s-a angajat într-o campanie susținută de presă, militând pentru păstrarea instituțiilor democratice precum și a libertăților și a drepturilor individuale. Numeroasele sale articole politice, majoritatea lor
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
categoria țărilor învinse și, ca atare, putea spera la terminarea ocupației sovietice și la revenirea unui sistem democratic, care să nu fie impus din exterior. În ultimul număr al ziarului "Viitorul", din 18 februarie 1945, Mihail Fărcășanu își încheie activitatea publicistică prin ultimul său articol intitulat Pentru libertate în care își afirmă convingerea în forța nepieritoare a ideilor: Personalitatea lui Mihail Fărcășanu a fost caracterizată astfel: ""Era dintre acei intelectuali care văd idei, le trăiesc și le apără până la ultimele consecințe
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
fostul ministru al justiției pentru funcția de prim-vicepreședinte al PDL. Cătălin Predoiu vorbește limbile engleză și franceză. Este căsătorit și are doi copii. Cătălin Predoiu a publicat o serie de cărți de drept comercial, printre care: Pentru activitatea sa publicistică, el a obținut două premii: Interviuri
Cătălin Predoiu () [Corola-website/Science/311789_a_313118]
-
21 octombrie 1994 . Generalul de corp de armată (r) Ion Șuța a încetat din viață la data de 27 septembrie 2007, fiind înhumat cu onoruri militare la 29 septembrie 2007. Generalul Șuța a desfășurat și o prodigioasă activitate științifică și publicistică, îndeosebi în revista "Probleme de Artă militară", precum și ca autor al unor valoroase lucrări, dintre care amintim:
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
pictorul Lecca și-a format acolo o cultură istorică, și-a format deprinderi manageriale în conducerea unei reviste și a învățat meșteșugul tipografic. În anul 1834, revista "Biblioteca românească" și-a încetat activitatea deoarece majoritatea colaboratorilor săi au părăsit activitatea publicistică desfășurată la Buda. Așa cum cărturarii formați de către Școala Ardeleană au trecut Carpații și au început reformarea învățământului românesc din Moldova, Oltenia și Muntenia, Damaschin Bojincă a plecat la Iași și Ioan Triffu a fost numit profesor la Cerneți. De la Cerneți
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
noile sale preocupări în pictura bisericească au făcut însă ca revista să-și înceteze aparițiile, imediat după întoarcerea sa din străinătate. Deși viața revistei a fost destul de scurtă, aproape de un an de zile, ea a adus o notă nouă în publicistica românească. Până la revista "Mozaicul", literatura românească s-a manifestat mai ales sub influența modelelor rezultate din spiritul francez. Cultura germană pătrundea greu, chiar dacă înainte de apariția "Mozaicului" se mai făcuseră traduceri din limba germană. Aceste traduceri veneau filtrate ca proveniență tot
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Mozaicul" au aceleași trei caracteristici: ideea morală, eroticul și fantasticul. Astfel, cititorul abonat al revistei lui Constantin Lecca, era îndemnat să ducă o viață morală și simplă, lipsită de patimi cum erau jocul de cărți și lașitatea. Semnificativ în activitatea publicistică a pictorului este că apariția revistei "Mozaicul" a fost aproape simultană cu apariția revistelor literare din Brașov, în anul 1838: "Foaia Duminicii, Foaia Literară" și "Foaia pentru minte, inimă și literatură" a Gazetei de Transilvania. Este de remarcat că întreaga
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
aproape simultană cu apariția revistelor literare din Brașov, în anul 1838: "Foaia Duminicii, Foaia Literară" și "Foaia pentru minte, inimă și literatură" a Gazetei de Transilvania. Este de remarcat că întreaga activitate a revistei "Mozaicul" s-a armonizat cu activitatea publicistică din Brașov, influența brașoveană fiind evidentă. Constantin Lecca a tradus din opera dramaturgului german August von Kotzebue, drama "Cruciații". Kotzebue era în acele vremuri un autor foarte cunoscut în spațiul românesc și Lecca cunoștea întreaga dramaturgie a lui Kotzebue de la
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
de la Buda și Viena, adică tocmai din epoca lui de glorie. Piesa de teatru "Cruciații" a fost cea mai bună operă a lui von Kotzebue și ea corespundea întru-totul caracteristicilor ideale pe care Lecca le-a promovat. Activitatea în domeniul publicisticii a lui Lecca a fost apreciată de către Gheorghe Asachi, George Bariț și de Ion Heliade-Rădulescu. Elogii au fost aduse pictorului de către Gazeta Transilvaniei și revista Albina românească, ultima publicație fiind cea care a considerat revista "Mozaicul" ca „"noua foaie de
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
metodică pentru a învăța limba franceză" - după Ferdinando Bozzi, îmbunătățită de către Julvecourt și Roberto și tradusă de Grigore Mihăescu (1844) și "Culegere din lucrările pitarului I. Strâmbeanu" în anul 1846. Ioan Triffu l-a influențat pe Constantin Lecca în activitatea publicistică în publicarea a multor lucrări din literatura romantică germană cum sunt: "O execuție, Elisabeta, Istoria arapului din Veneția", etc. O dată cu izbucnirea revoluției din 1848, după evenimentele de la Islaz, Heliade a plecat cu prietenii săi la Craiova, unde au fost primiți
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
muzicale săptămânale, găzduite inițial de "Casa de Cultură", apoi de "Biblioteca Municipală", au continuat câte 1-2 pe săptămână, timp de peste 30 de ani. Participă susținut la manifestările de la Tescani. Este membru fondator al "Fundației Naționale „George Enescu”". Își continuă activitatea publicistică, fiind o prezență constantă în presa județeană și locală, dar și autor al unor articole în reviste ca "Muzica", "România literară", "ARC". S-a ocupat de proiecția de diapozitive cu coloană sonoră, în special pe teme turistice, (prilejuite de mai
Dorin Speranția () [Corola-website/Science/311406_a_312735]
-
până la 20 noiembrie 1920, cu mici întreruperi, a funcționat ca profesor în mai multe școli catolice, apoi, exercită câteva profesii temporare: ziarist, contabil, comis voiajor, angajat la pompe funebre și organist. Din martie 1921 se dedică, în principal, scrisului (critică, publicistică, proză, scenariu) fiind, printre altele, editor la revista "Sport im Bild". La 1 februarie 1927 se retrage împreună cu soția sa, Ilse Jutta, din biserica catolică. Este preocupat de literatură și filosofie, fiind atras de concepțiile lui Nietzsche. În 1920 publică
Erich Maria Remarque () [Corola-website/Science/311478_a_312807]
-
monumentelor înainte de distrugere și au fost de mare ajutor pentru lucrările de reabilitare a văii Kathmandu. După întoarcerea sa din călătorie, în intervalul 1887 - 1893 a publicat mai multe lucrări despre civilizația și monumentele din India și Nepal. Pe lângă activitatea publicistică, Gustave Le Bon participa la diferite întâlniri cu personalități ale vremii, împărtășindu-le impresii asupra călătoriilor efectuate. Astfel, la întoarcerea sa din India, l-a invitat pe Marie François Sadi-Carnot, la acea vreme ministru al lucrărilor publice, să-și aleagă
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
primii donatori de cărți la biblioteca "Asociației", donația sa însumând peste 150 de volume, fapt recompensat cu mulțumirile de rigoare din partea Comitetului central al "Astrei". La Orlat, paralel cu munca de catedră, Moise Panga a desfășurat și o susținută activitate publicistică, cu conținut pedagocic, în presa vremii. De numele lui se leagă și reorganizarea învățământului în școlile confesionale greco-catolice și în special a celor de pe teritoriul fostului Regiment I grăniceresc român, în care scop la cererea Blajului, întocmește un proiect de
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. În 1979 creează primele proze de anticipație, gen care îl va impune rapid mai ales prin inventivitatea, viziunea poetică și romantică, dar și ultramodernă cu care își construia misterioasele povestiri. Debutează publicistic peste doi ani, când SLAST îi publică povestirea "Alarmă în sistemele cibernetice", în același an revista "Convorbiri literare" acordându-i premiul său pentru povestirea " Mașina de visat șerpi". Urmează, firesc, alte și alte consacrări, între care se număra Premiul Helion
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
55 de poeți contemporani", editura ARHIP ART, Sibiu, 2010 coordonată Valentina Becart. Prezenă în" Marea Enciclopedie Română", editura "Geneze"- litera M, Fundația Realitatea Românească, I.V.Poenaru, 2009 Prezența în Colecția "Izvoare", Tel-Aviv 1992-2015, Revista “Argo”, Bonn. Revista "Archenoah" - limba germană Publicistica la Revista “Minimum” (Al. Mirodan) perioadă 2002, apare recent în revistele “Galateea, Balada, Argos, Agora, Respiro, Poezia "(unele din ele online). -Semnal, , Confluente literare( fondator George Rocă, Australia) Gândacul de colorado UȘA, Miorița USACanada "România Literară, Cronică, Convorbiri Literare, Contemporanul
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
publicației " Südostdeutsche Vierteljahresblätter" de la München, care apare și astăzi. Între 1952-1963 Zillich a fost președintele Asociației sașilor din Germania ("Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen"), publicând în aceeași perioadă și în presa radicală de dreapta. Singura diferență față de scrierile sale literare și publicistice din perioada antebelică constau în renunțarea la omagiile aduse sistemului național-socialist și lui Hitler personal. În rest, scrierile cuprindeau toate temele naționaliste dezbătute obsesiv și consecvent de-a lungul secolului trecut, la care se mai adaugau acum relativizările Holocaustului și
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
mai adaugau acum relativizările Holocaustului și atacurile la adresa democrației vest-germane și americane. Militează alături de organizațiile germanilor deportați. Continuă să primească premii literare: În calitate de membru de onoare al asociației naționaliste de drepta "Deutsches Kulturwerk Europäischen Geistes" (DKEG), la invitația societății pentru publicistică liberă ("Gesellschaft für Freie Publizistik") (GFP) Zillich ține în 1977 o conferință cu titlul "Deutschen in Südosteuropa" (Germanii în Europa de sud-est) Moare în anul 1988.
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
a fost un ziar apărut în secolul XIX în Moldova. A fost primul ziar de orientare unionistă cu preocupări literare, care a introdus foiletonul literar în publicistica românească - Foiletonul Zimbrului. Un exemplar al acestui ziar a ajuns să fie cel mai scump ziar din lume. La 3 iulie 1850 a apărut, la Iași, bisăptămânal, gazeta politică și literară "Zimbrul", tribună politică și literară unionistă. Publicația s-a
Zimbrulu și Vulturulu () [Corola-website/Science/310029_a_311358]
-
de fizică la Viena și studii juridice la Budapesta. În 1862 ajunge profesor universitar de limba și literatura română la Universitatea din Budapesta, poziție pe care o păstrează până la moartea sa. Profesia universitară a completat-o cu o prodigioasă activitate publicistică. În 1867 a înființat ziarul "Federațiunea," publicație de limbă română ce apărea la Budapesta. Pentru că a publicat "Pronunciamentul de la Blaj" (declarație politică a românilor care afirma păstrarea Transilvaniei ca principat autonom) a fost condamnat la un an de închisoare și
Comuna Ceica, Bihor () [Corola-website/Science/310199_a_311528]
-
Piru, Constantin Ciopraga, iar publicarea tezei, în anul 1972, s-a datorat lui Ov. S. Crohmălniceanu, care a dus-o lui Marin Preda, la Editura Cartea Românească. După cum este cunoscut, Doamna EZF a publicat mai multe volume (I-IX) ale publicisticii lui Ion Vinea, ultimul în colaborare cu mai tânăra cercetătoare Magda Răduță, lector universitar la aceeși catedră. Spune că nu a inclus în această ediție „Venin de mai”, fiind o activitate științifică/ de cercetare foarte grea. Domnia sa se consideră o
Elena Zaharia Filipaș () [Corola-website/Science/309046_a_310375]