7,950 matches
-
mă încuraja să merg mai departe. Sub tonete dormeau cerșetorii, imuni la mirosul pestilențial și la vizitatorii care făceau cu schimbul la perete. Trecătorii își vedeau de treabă, ca niște zugravi meticuloși, angajați să spoiască fațada. Dacă n-ar fi răsărit soarele, opera ar fi continuat la nesfârșit: dimineața, n-ai mai fi găsit Facultatea de Litere. Tonetele Anticarilor de ocazie se lipiseră de pereți, crescuseră pe corpul facultății, ca o erupție necesară de mizerie și cultură. Ziua, buboaiele coceau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
decât cu soluție degresantă; în plus, cu cât încerci să-l clătești sau să-l cureți cu ștergătoarele, cu-atât se întinde mai tare). Cutuma „căprăriei“ le amintește poate unora de mai ’68, din maldărele de lăzi și fiare contorsionate răsar fesurile studenților și zâmbetul pistruiat al lui Cohn-Bendit, leviere, cărți și cocktailuri Molotov, dar lumea se potolește repede, revoltele de stradă se înmoaie la un kilogram de bere și, a doua zi dimineața, nimeni nu-și mai amintește nimic. Procedeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Prostie? Accident neintenționat?“ „Mersul progresului.“, am recitat. „Nimeni nu-l poate opri.“ „Nu există nici altruism, nici accidente, la scara de putere de care vorbim. Progres, cu-atât mai puțin. Progresul se construiește și se împarte cu un scop; nu răsare așa, din senin, ca o fază frumoasă la un meci de fotbal. Încearcă altceva.“ „Nu știu.“, m-am dat bătut. Chiar n-aveam idee. „Clismaticii au vândut scump formula secretă. Iar cine a cumpărat-o a trebuit să găsească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o plonjare în abis. Umanitatea însăși, calitatea de a fi om, este condiționată de trăirea întru și pentru neam: "Ca să fii om, trebuie [...] să faci parte dintr-un neam și să perfecționezi în tine tocmai caracterele națiunii în care ai răsărit" (Mehedinți, 2002, p. 147). Reiese că deznaționalizarea, evadarea din captivitatea etnicului, dacă ar fi posibilă, ar echivala cu dezumanizarea. Între națiuni [neamuri, etnii] nu e nimic", postulează Mehedinți (ibidem). Concluzie care a format una din axele intime ale crezului generației
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trăgeau încă de la boală. — Ah, tare mult aș vrea să văd și eu! spuse Adelaida. Nu-mi dau seama când o să ajungem și noi în străinătate. Sunt doi ani de când nu pot găsi un subiect pentru un tablou: Descrise-s Răsărit și Sud 17... — Prințe, găsiți-mi un subiect pentru tablou. — Nu mă pricep deloc la așa ceva. Mi se pare că-i de ajuns să privești și să pictezi. Nu știu să privesc. Ce-mi tot vorbiți în dodii? Nu pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avut? Și doar erau oameni buni, chiar oameni foarte buni s-au întâmplat să fie! Ce mai așteaptă, de ce nu se mărită? Numai ca să-i facă mamei lor în necaz! Alt motiv nu mai au! Nici unul! Nici unul!“ În sfârșit, parcă răsărise soarele și pentru inima ei de mamă; măcar una dintre fiice, Adelaida, va fi la casa ei. „Măcar de una mă descotorosesc“, spunea Lizaveta Prokofievna, când era nevoită să o spună cu voce tare (în sinea ei se exprima incomparabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îngălbeni la față; chiar părea speriat când privea în jurul lui; însă, după ce își aminti totul și își dădu seama de situație, pe chipul lui se întipări o expresie aproape de spaimă. — Ce, pleacă? S-a terminat? Totul s-a terminat? A răsărit soarele? întrebă el alarmat, apucându-l de mânecă pe prinț. Cât e ora? Pentru Dumnezeu, cât e ora? M-a toropit somnul! Am dormit mult? adăugă el aproape disperat, ca și cum din pricina somnului ar fi lăsat să-i scape ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să înțeleagă. Și, dacă-i așa, cine o să mă judece că n-am putut înțelege adevărata voință și legile providenței? Nu, mai bine să lăsăm religia deoparte. De fapt, ajunge. Când vei ajunge la aceste rânduri, cu siguranță soarele va răsări, «va răsuna pe cer» și o forță uriașă, incomensurabilă se va revărsa în toată împărăția lui. Fie! Voi muri privind de-a dreptul spre izvorul forței și al vieții și nu voi râvni la această viață! Dacă mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Se grăbea cu provocarea. Dar și cei care îl ascultaseră erau plini de furie. Oboseala, vinul, încordarea amplificau indecența și parcă murdăria impresiilor, dacă ne putem exprima așa. Deodată, Ippolit sări de pe scaun, ca și cum l-ar fi îmbrâncit cineva. — A răsărit soarele! strigă el, văzând vârfurile strălucitoare ale copacilor și arătându-i-le prințului ca pe o minune. A răsărit! — Ce, credeai că nu o să răsară? observă Ferdâșcenko. — Iar o să fie arșiță toată ziua, bâigui Ganea cu ciudă indolentă, ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și parcă murdăria impresiilor, dacă ne putem exprima așa. Deodată, Ippolit sări de pe scaun, ca și cum l-ar fi îmbrâncit cineva. — A răsărit soarele! strigă el, văzând vârfurile strălucitoare ale copacilor și arătându-i-le prințului ca pe o minune. A răsărit! — Ce, credeai că nu o să răsară? observă Ferdâșcenko. — Iar o să fie arșiță toată ziua, bâigui Ganea cu ciudă indolentă, ținându-și pălăria în mâini, întinzându-se și căscând. Nu-i mare lucru să țină o lună întreagă seceta asta!... Plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putem exprima așa. Deodată, Ippolit sări de pe scaun, ca și cum l-ar fi îmbrâncit cineva. — A răsărit soarele! strigă el, văzând vârfurile strălucitoare ale copacilor și arătându-i-le prințului ca pe o minune. A răsărit! — Ce, credeai că nu o să răsară? observă Ferdâșcenko. — Iar o să fie arșiță toată ziua, bâigui Ganea cu ciudă indolentă, ținându-și pălăria în mâini, întinzându-se și căscând. Nu-i mare lucru să țină o lună întreagă seceta asta!... Plecăm sau nu, Ptițân? Ippolit asculta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
străin pentru tot ce vedea. Ce fel de ospăț, ce fel de măreață sărbătoare perpetuă e aceasta, care nu are sfârșit și spre care el năzuiește, dintotdeauna, din copilărie, și căruia nu i se poate alătura nicidecum? În fiecare dimineață răsare un soare la fel de luminos; în fiecare dimineață curcubeul joacă deasupra cascadei; în fiecare dimineață muntele alb de zăpadă, cel mai înalt munte, acolo, departe, la marginea cerului, își arde flacăra de purpură; fiecare „mică musculiță, care bâzâie împrejurul lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
logodit fiica fără sfatul și, ca să zicem așa, fără încuviințarea lui. Prințul N., acest om simpatic, ale cărui spiritualitate și franchețe erau indiscutabile, se afla pe treapta cea mai înaltă a convingerii că persoana lui e un fel de soare răsărit în noaptea aceasta deasupra salonului Epancinilor. Îi socotea infinit mai prejos decât el și tocmai acest gând simplu și mărinimos genera în el uimitoarea familiaritate și amiciție pe care le manifesta față de aceiași Epancini. Știa foarte bine că în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acestei tendențe morale, și ca rezultat, avem distribuirea funcțiunilor publice, a oficiilor și întreprinderilor de tot felul. Niciodată în țara noastră nu s-a văzut clasă guvernantă mai prosperă, mai gras retribuită și mai îngrășată ca clasa guvernantă de astăzi, răsărită din pământ fără să ne putem da samă cum, pe când generalitatea oamenilor de muncă sufere de strâmtorare. Noi privim această stare de lucruri ca o degradare, ca o depravație a moravurilor publice care, deși profită unor indivizi, nu poate profita
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și de șovăire în care ne aflăm e reprezentată tocmai prin opinii opuse una alteia și cari se neutralizează fără a da loc unei înclinații determinate. Aci se 'nțelege că e vorba de înclinații dictate de raționament, nu de cele răsărite din simpatii, căci, precum am zis-o de atâtea ori, nu credem ca, de dragul ochilor noștri celor frumoși, cineva în Europa să pună în mișcare o baionetă sau să dea un ban. Ceea ce voim să zicem e dar că o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dreptul suveran de-a conferi titluri și demnități, precum nu le-am fi recunoscut-o turcilor, a căror mandatari în țară erau fanarioții. De-aci se explică repedea cădere a prerogativelor politice în secolul nostru, pentru că asemenea prerogative trebuie să răsară dintr-un drept public determinat, iar acest drept public a murit la 1700 și exercitarea lui din partea străinilor se considera ca o uzurpațiune viciată până în sâmburul ei de ilegitimitate. Nu se mai opună deci termenii de popor și boieri, căci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lege civilă și {EminescuOpXII 84} penală. Din amestecul de regule morale și de obiceiuri ale pământului, cunoscute de toți, necontestate de nimeni, admise fără a fi fost vreodată sancționate de cineva și neavând altă sancțiune decât aceea a deprinderii seculare, răsare apoi acel drept viu al poporului pe care oricine era în stare a-l aplica și numai în cazuri, unde se contesta, nu dreptul, ci exactitatea faptelor, părțile se supuneau hotărârii egalilor lor. Mai este dreptul în starea aceasta? Din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prin natura lucrului, domină partidele și apetiturile. Dar fie apreciarea noastră severă cea justă, sau aibe cuvânt d. Carp, care vede în aceste fenomene ale înveninării spiritului public până și prin idei nihiliste numai semne ale unei boale mai adânci, răsărite din lipsa unei solide organizări sociale, nu asupra acestei divergențe mai mult formale vom avea ceva de zis. Cestiunea e daca, în era nouă ce se deschide prin erigerea României în regat, actuala lipsă de organizare, atât de priincioasă instinctelor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fu o rază de speranță. Se cântă un Te-Deum în biserica din Taganrog; împăratul adormi în acea zi puțin înainte de a se face ziuă și nu se deșteptă decât pe la nouă ore dimineața. Câteva momente înainte de a se deștepta, soarele răsărise luminos și promitea o zi frumoasă de toamnă; împăratul observă aceasta și strigă cu o voce înțeleasă și cu un aer de satisfacțiune: " Ce frumoasă zi astăzi! " El chemă pe împărăteasa și, sărutîndu-i mâna, [î ]i zise: " Trebuie să fii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mii de ajutoare muncii brațului, oamenii au {EminescuOpXII 135} nevoie de mii de cunoștințe exacte. Pentru a fi buni, pentru a se respecta unii pe alții și a-și veni unui altuia în ajutor au nevoie de religie. De aci răsare însă, și marea deosebire între vechiul stat păgân și statul creștin. Statul ca product al naturii e supus acelorași legi mecanice, prezintă același complex de lupte pentru existență individuală și colectivă ca și natura. Menirea monarhiei creștine e a modera
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care, prin imoralitatea sa, a gonit din minister chiar pe capul său, pe îndelung răbdătorul d. Brătianu! Iacă ce mărturisește d. Brătianu în cuvântarea sa cea din urmă și oarecum în testamentul ministerului din 1876! Dar din această cuvântare mai răsare încă o idee: Lupta contra privilegiilor s-a terminat, zice d. I. Brătianu; trebuie acum să organizăm țara și, pentru aceasta, trebuie să facem apel la oamenii cei mai onești și mai capabili din toate partidele. Și aci vom răspunde
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
i trebuie anume condiții de existență, și mai cu seamă trei, fără de cari ea cată a fi privită ca uzurpațiune. Se cere să fie istorică, puțin numeroasă, în posesiune de mari bunuri imobiliare. Sub "istorică" înțelegem că trebuie să fi răsărit din dreptul public propriu al unui popor și câștigată prin merite pentru el. E preferabil ca aceste merite să se datorească caracterului mai mult decât inteligenței. Căci un caracter drept, viteaz și generos se moștenește și e o mare calitate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
secrei patrioților de meserie, Bulgaria, după mărturisirea propriului ei Domn, are trebuință te-a recunoaște că un stat, pentru a exista, are nevoie de anume condiții organice, cari du pot fi nici produsul fantaziei, nici jucăria întîmplării, ci cată să răsară dintr-o limpede necunoaștere a funcțiunilor esențiale ale lui. Dar ceea ce izbește vederea sunt analogiile cari există între stările de lucruri de la noi și cele de dincolo de Dunăre. În orice caz între Costinescu, Carada, Pătărlăgeanu, între ignoranța și nesățioasa demagogie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
publicat pîn' acum mai multe opere asupra popoarelor din Peninsula Balcanică, surprins de știrea că macedoromânii au hotărât să se opuie cedării teritoriului lor, face în "Gazeta generală" din Augsburg următoarea descriere a acelei interesante părți a poporului nostru. Iarăși răsare pe neașteptate o piatră din mosaicul pestriț de popoare din Orientul Europei. Românii așezați la marginea Greciei au protestat energic la sultanul în contra cesiunii teritoriului lor și iau o atitudine contrarie regatului elin. Cine sunt acești macedoromâni cari apar deodată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
osmani, dreptul public și cel privat, tradiție și datina au fost îngropate sub ruinele Cetății de Spini, împreună cu dinastia șismanizilor din Bdyn, încît mișcarea de emancipare a popoarelor orientale i-au găsit egalizați de sabia păgână, care tăiase orice cap răsărea deasupra puțin înțelegătoarei mulțimi. Problema a fost și este cu totul alta decât în România, ale cărei părți constitutive aveau trecutul și tradițiile lor stabilite de la începutul secolului al XIII [-lea] și până la 1700. Alte condiții de existență ca stat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]