8,590 matches
-
baie, trebuia să bată de trei ori în ușă. La drept vorbind, o merita. Săptămîna asta mai făcuse una. Pe holurile școlii, înțepase pe unul în fund, cu un ac de seringă rătăcit prin buzunar. De fapt, nu era chiar rătăcit. Timp de cîteva zile și-a dorit să devină medic, așa că avea nevoie de un astfel de instrumentar. Și tipul și-a băgat tocmai atunci fundul în fața lui. Mergea cam lent, silindu-l și pe Marcu să-și tempereze pașii
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
o mașină care împiedica trecerea lejeră spre intrarea în scara unde locuia, nu face altceva decît să-și zgîrie mîinile, umflîndu-și și înroșindu-și inutil fața. Ca omul-păianjen, a intrat în laboratorul școlii ca să se lase înțepat de un păianjen rătăcit pe lîngă o eprubetă. Cum laboratorul nu era dotat cu gîngănii exotice care să mișune prin cuburi din sticlă, așa cum văzuse în filme, Cornel a apreciat că un păianjen găsit lîngă o eprubetă trebuie să aibă măcar o chestie specială
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cînd în cînd. Vreau să plec într-o aventură. Am s-o șterg din cameră pe furiș și mă duc în lume. Aici e plictisitor, n-avem prea multe chestii de făcut și trebuie s-ascultăm de profi. Ne-am rătăci în pădure și ne-am juca de-a sălbaticii. Am găsi o cabană părăsită, unde să ne petrecem nopțile. Am face multe chestii faine. Ce zici? N-a primit niciun răspuns Hei, ai adormit din nou? Puțin. Ce spuneai? Marcu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pe alocuri cu pete de grăsime. Spăla vasele. L-a auzit, în ciuda zgomotului apei, și s-a întors. Nu părea supărată c-a intrat cineva necunoscut în spațiul unde era permis doar accesul persoanelor autorizate. I-a zîmbit. Te-ai rătăcit, dragul de tine? l-a întrebat femeia, cu o voce caldă, maternă. Căutam bucătăria. Ai găsit-o, dragule. Ți-e fomică? N-am apucat să mănînc la cină, a mințit Marcu. Eram obosit și-am adormit. Știți, a fost o
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Au descoperit o cărăruie printre copaci. De fapt, Marcu o văzuse mult mai devreme, cînd plecase în recunoaștere, imediat după ce se cazaseră. Cărăruia ducea sigur undeva, că avea, din loc în loc, balustrade din fier și trepte. Nu s-ar fi rătăcit dacă se lăsau ghidați de ea. Intrînd în pădure, luna se tot ascundea după copaci. Nici ea nu-i ajutase prea mult să vadă, dar acum nu se mai putea. Au scos un telefon pe post de lanternă. Toți s-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ceva, mergi pînă la capăt. Alin enerva pe toată lumea cu mofturile lui. Au ajuns la o bifurcație. Nu prea conta ce drum să aleagă. Important era să se-ndepărteze. Și să nu uite ce cărăruie au ales, ca să nu se rătăcească, le-a spus Marcu. Mai încolo, au dat peste o cabană ce părea părăsită. Totuși, nu prea aveai cum să-ți dai seama ce-i cu ea, de la depărtare și în întunericul slab măturat de lună. Atîta doar că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
poate unul de la hotel mai folosea din cînd în cînd barca, pentru pescuit. S-au hotărît să meargă cu barca pe baltă. Stăpînul bărcii poate se descurca numai cu o vîslă, dar ei au mai făcut una dintr-o creangă rătăcită printre frunze. Alin a rămas pe mal. Se temea să nu se ude și să răcească. O să aibă grijă de lucrurile lor. Marcu, Radu și Cornel au împins barca pînă la o zonă cu adîncimea potrivită. Plini de mîl pe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
este traversat uneori de păsări sinistre, de corbi, care vin din Poe și din Traian Demetrescu, de dincolo de mormânt și cheamă la dispariție. Poetul își asumă rolul de actor cu mască de împrumut, cu gesturi rigide, ritualice, coboară în cavou, rătăcește în oraș, plânge și râde isteric, preferă o poză teatrală vecină cu demența lirică, vede într-o noapte o brună care cântă la clavir marșul lui Chopin (Marșul funebru). Culoarea bacoviană devine obsesivă, materială ca la expresioniști, vopselele sunt halucinante
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
inexplicabile rațional. Fănică se îndrepta spre casa viitorului socru, pocovnicul Iordache și se opri din drumul său, la Hanul lui Mânjoală. Aici a fost ospătat de hangiță, a trecut prin întâmplări stranii, a plecat prin ceață și ploaie, s-a rătăcit și a ajuns din nou la hangița care începuse să-i fie dragă. A fost luat pe sus de oamenii pocovnicului, închis într-un schit, deoarece hanul era bântuit de forțe malefice. Hangița "umbla cu farmece", avea un râs misterios
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
scoate "un răcnet"; hangița se uită în căciula flăcăului și cotoiul scoate un vaiet; ieșind pe poarta hanului, întâlnește o căpriță, o pune în desagă și calul se cutremură "ca de frigurile morții"; furtuna se dezlănțuie din senin; are halucinații, rătăcește drumul, ajunge din nou la han și găsește în prag căprița pe care o pusese în desagă; hangița îl așteapta pentru alte secvențe erotice; vraja se rupe la intervenția socrului, care-l duce la schit ca să scape de magie după
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu Fănică. În credințele populare se spune că pisica neagră este una din înfățișările diavolului. Cotoiul de la han este un element al vrăjitoriei care înlesnește desfășurarea intimităților dintre cucoana Marghioala și Fănică. Mâncarea foarte gustoasă și vinul au calități afrodisiace. Rătăcind, după ce pleacă de la han, protagonistul cunoaște o altă înfățișare a diavolului: o căpriță (un ied), pe care îl va regăsi în ușa Mânjoloaei. În nuvelă "se transformă în real un fapt de magie vrăjitorească până la a-l crede o întâmplare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
avea căciula lui Fănică în mână, pe care "o tot sucea ș-o răsucea", "uitându-se adânc în fundul căciulii". Mai târziu, protagonistul a înțeles că femeia îi vrăjise căciula, ca să se întoarcă la han. Plecând în grabă spre socrul său, rătăci în viscol, ceață și întuneric multă vreme. La plecare își făcuse cruce și auzi un vaiet de cotoi, dar își închipui că îl apucase Mânjoloaia cu ușa. Din nou, personajul-narator intră într-un cadru fabulos: rătăcește fără țintă, are fierbințeli
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
grabă spre socrul său, rătăci în viscol, ceață și întuneric multă vreme. La plecare își făcuse cruce și auzi un vaiet de cotoi, dar își închipui că îl apucase Mânjoloaia cu ușa. Din nou, personajul-narator intră într-un cadru fabulos: rătăcește fără țintă, are fierbințeli, își scoate căciula care-l strângea ca o menghină, întâlnește o căpriță neagră (un ied) pe care-o pune în desaga din dreapta. În credințele populare, diavolul ia înfățișarea de capră neagră. Deodată calul pornește năuc, sare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
câștigătoare, dar fiecare bilet este câștigător la cealaltă loterie. Lefter Popescu își iese din minți, devine violent, fiind potolit de forțele de ordine. În final, naratorul s-a oprit asupra a două variante. În prima, își imaginează un erou care rătăcește nebun pe străzi, murmurând "viceversa" și o maică obsedată de existența farfuriilor. În a doua variantă, naratorul lasă libertate cititorului să-și imagineze orice. Nuvela este scrisă la persoana a III-a, naratorul știind mai multe decât personajele sale. Cuvintele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
orașului, ascultă și execută, însoțind mișcările de ticuri verbale ("curat..."), cuvinte pronunțate incorect ("renumerație", "famelie", " momental", "bampir"). Din rațiuni pragmatice, se preface a fi docil, servil, acționând în numele comandamentului suprem: " datoria". Într-o societate în care valorile au fost răsturnate, rătăcește, dezorientat, Cetățeanul turmentat. El este onest, nu are pretenții și aspirații politice și așteaptă disciplinat să voteze; găsește o scrisoare cu care "tulbură apele", fiind furată de Cațavencu, dar tot el asigură liniștea, în final, când regăsește scrisoarea. În comedia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în vederea formării pentru a deveni conducătorul unei familii. Naiv la început, lipsit de experiență și credul, fiul craiului este păcălit de spân să intre în fântână. Protagonistul trece prin diferite probe cu ajutorul celorlalte personaje înzestrate cu puteri supranaturale. El se rătăcește într-un labirint, o lume necunoscută, unde trece prin probe cu sensuri simbolice: trecerea peste podul păzit de tatăl său îmbrăcat în blană de urs reprezintă trecerea într-o altă etapă a vieții; fântâna fără roată și fără cumpănă semnifică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lumea. Există însă o neconcordanță între lumea absolutului, a idealului și lumea cu care ne-am obișnuit. În încercarea sa de a recompune lumea, dragostea, Ștefan Gheorghidiu este un învins: "Gheorghidiu e creat din pasta acelorași "suflete tari", epigoni ibsenieni rătăciți în viață și neadaptați la compromisuri" (Pompiliu Constantinescu). Protagonistul, sublocotenent într-un regiment de infanterie, este concentrat, asistă la popotă la o discuție despre dragoste și răbufnește: "cei care se iubesc au dreptul de viață și de moarte unul asupra
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unul moral și atunci din demnitate recurge la sacrificiul de sine. Gelu Ruscanu este un personaj dinamic, multidimensional, un alter-ego al autorului, făcând parte din categoria lunaticilor care au văzut idei. Unii exegeți susțin că Gelu este un erou suprauman rătăcit într-o lume subumană. Concluzia lui Praida din finalul piesei este elocventă: "Pentru ceea ce năzuia el să înțeleagă, nici o minte omenească nu a fost suficientă până azi... L-a pierdut orgoliul lui nemăsurat". Tiparul de idealitate a lui Gelu Ruscanu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
eventualitatea în care acestuia i-ar surâde sorții izbânzii. Cât despre Cetățeanul turmentat, acesta face figură aparte în Scrisoarea pierdută. El se opune evident celorlalte personaje de pe scenă, aducând o frântură de umanitate și de candoare. Acest personaj anonim, care rătăcește amețit pe scenă și încearcă să afle de la prefect cu cine trebuie să voteze, are valoare de simbol. Caragiale accentuează umanitatea personajului socotind-l drept simbol al unui întreg popor. Cetățeanul turmentat se adresează prefectului pentru că, din principiu, el nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
are chef, Voico fură agoniseala comună și fuge. Astfel Neacșa își pe trece primii trei ani din viața de cuplu în căutarea și aducerea soțului acasă. Cum nu poate cere despărțirea fără să facă propria anchetaă, femeia întreabă, cercetează și rătăcește „pă unde i-au știut umbletele lui“. Neavând copii, ea se vede obligată să abandoneză gospodăria și să plece în căutarea soțului, urmând firul fragil și discontinuu al amănunte lor furnizate de cei care l au recunoscut după descrierile oferite
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pe Stefana cu care se căsătorește și, prin nu se știe ce concurs de împrejurări, este hirotonisit, devenind diacon. La trei ani de la căsătorie, fără vreun motiv aparent, Bunea pleacă de acasă, lăsându-și soția în mahalaua biserica cu Sivinele. Rătăcind ceva vreme prin țară, proaspătul diacon se îndreaptă spre Moldova și ajunge la Iași unde decide să rămână timp de un an de zile, după care p leacă, nu spune de ce, și se stabilește la Rădeni, sat probabil în apropierea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
toate cele lumești“. Bineînțeles că drumul urmat de Bunea nu este același cu cel urmat de Voico, dar el ne oferă o idee despre „călătoriile“ în spațiu și timp ale celor din trecutele vremi. Ca și diaconul, și Voico a rătăcit ici și colo, oprindu-se să se odihnească o vreme și cheltuind economiile pe care le avea asupra sa, după care a plecat din nou la drum până ce s-a încrucișat cu soția lui plecată pe același itinerar. Reîntors acasă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și nu vrea să-l dea la altă parte“, povestesc vecinii speriați. Povestea este la trecut pentru că pruncul n-a trăit decât trei săptămâni, iar moartea lui a contribuit la deteriorarea sănătății mamei care, timp de alți trei ani, a rătăcit „prin păduri și câmpuri și pă unde au nemerit“. Secretele trupului Corpul apare ca un domeniu al secretului, iar sexualitatea face parte din acest secret. soțiile descoperă „celălalt sex“ odată cu căsătoria: pentru unele, această nouă descoperire face parte din ordinea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
au o direcție bine determinată de intrare și de ieșire din scenă. Astfel, Lasca și Tiossido traversează sistematic spațiul de joc de la dreapta la stânga. În momentul în care intră invers, din stânga, se opresc și încep să discute că s-au rătăcit 38. Spectatorul este astfel atenționat că trebuie să aibă în vedere direcția de deplasare a personajelor. La Arrabal, sensul mișcării scenice ține de exactitatea matematică a construirii piesei.39 În desfășurarea raportului sunet-imagine, imaginii farului, deci luminii care vine din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
viața lui și-a pierdut sensul. Nu avea încredere în nimeni, nici în el însuși. Nu putea iubi și nu putea simți că este iubit. Era satul de experiențe. A început să moară. Într-o zi, un nebun s-a rătăcit la castelul lui și l-a găsit singur pe rege. Fiind un nebun, avea o minte limitată. Nu a văzut în el regele. A văzut doar un om singur în suferință. L-a întrebat pe rege: "Ce te supără, prietene
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]