7,041 matches
-
până la 27 noiembrie 1918. A aderat la fracțiunea țărănească, dar, din motive necunoscute, la votarea din 27 martie 1918 n-a participat. După Marea Unire, a fost membru la Partidul Național-Țărănesc, senator de Orhei (1932-1933). La 28 iunie 1940 se refugiază în România, dar peste un an revine în Basarabia. În 1944, se refugiază definitiv în România, stabilindu-se la Câmpulung-Muscel. Nicolae Cekerul Cuș a fost căsătorit de două ori, prima lui soție a absolvit Facultatea de Filozofie în Elveția. Nu
Nicolae Cekerul Cuș () [Corola-website/Science/324564_a_325893]
-
la votarea din 27 martie 1918 n-a participat. După Marea Unire, a fost membru la Partidul Național-Țărănesc, senator de Orhei (1932-1933). La 28 iunie 1940 se refugiază în România, dar peste un an revine în Basarabia. În 1944, se refugiază definitiv în România, stabilindu-se la Câmpulung-Muscel. Nicolae Cekerul Cuș a fost căsătorit de două ori, prima lui soție a absolvit Facultatea de Filozofie în Elveția. Nu a avut copii. A murit la Câmpulung-Muscel la 21 noiembrie 1946.
Nicolae Cekerul Cuș () [Corola-website/Science/324564_a_325893]
-
dintre fiii lui Godwin). În 1052, Guillaume de Talou s-a răsculat împotriva nepotului său Guillaume de Normandia. Eustațiu s-ar fi implicat în această revoltă, dat fiind că după ce Guillaume de Talou s-a predat, el s-ar fi refugiat la curtea sa din Boulonnais. Anii următori au fost martorii consolidării poziției dușmanilor lui Eustațiu. Astfel, contele Balduin al V-lea de Flandra și-a întărit posesiunea asupra teritoriilor pe care le anexase înrăsărit. În 1060, el a devenit tutore
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
1918 până la 27 noiembrie 1918. A aderat la fracțiunea țărănească, dar, din motive necunoscute, la votarea din 27 martie 1918 n-a participat. După Unire, a fost membru la Partidul Național-Țărănesc, senator de Orhei (1932-1933). La 28 iunie 1940 se refugiază în România, dar peste un an revine în Basarabia. În 1944, se refugiază definitiv în România, stabilindu-se la Câmpulung-Muscel. A fost căsătorit de două ori; prima lui soție a absolvit Facultatea de Filozofie în Elveția. Nu a avut copii
Mihail Cekerul-Cuș () [Corola-website/Science/324565_a_325894]
-
necunoscute, la votarea din 27 martie 1918 n-a participat. După Unire, a fost membru la Partidul Național-Țărănesc, senator de Orhei (1932-1933). La 28 iunie 1940 se refugiază în România, dar peste un an revine în Basarabia. În 1944, se refugiază definitiv în România, stabilindu-se la Câmpulung-Muscel. A fost căsătorit de două ori; prima lui soție a absolvit Facultatea de Filozofie în Elveția. Nu a avut copii. A murit la Câmpulung-Muscel la 21 noiembrie 1946.
Mihail Cekerul-Cuș () [Corola-website/Science/324565_a_325894]
-
de învingători". Documentele ONU prevedeau o împărțire echitabilă a teritoriului Palestinei britanice între evrei și palestinieni. Milionul de palestinieni care, în 1948, a luat calea exilului au devenit un fel de "cetățeni de mâna a doua", staționați în taberele de refugiați din țările vecine. Existența acestei populații a fost negata nu numai de Golda Meir - care a declarat că acest milion de palestinieni din taberele de refugiați "pur și simplu, nu există", dar și de lideri arabi, pe care prezenta refugiaților
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
ani de când a fugit, Nick este atras de fata Inei, Kate. Aflând că un reprezentant din Tarnover va veni la corporație pentru a-l întâlni, Nick își dezvăluie secretele în fața lui Kate, cerându-i ajutorul. Ea îl ajută să se refugieze într-o zonă scutită de taxe din California, Precipice. Aceasta se dovedește a fi o comunitate utopică pentru câteva mii de oameni. Aici se află și serviciul telefonic de confesiuni apelabil la numărul 999-999-9999, folosit de oamenii care vor doar
Călător pe unda de șoc () [Corola-website/Science/324579_a_325908]
-
ca fiind un tiran. În 983, atât Ioan cât și Manșo au fost detronați din Salerno, ca urmare a unei răscoale populare, salernitanii alegând pe contele palatului, care fusese exilat anterior, Ioan Lambert. Exilat din Salerno, Manșo nu s-a refugiat la Amalfi, unde fratele său Adelfer preluase puterea pentru sine. Cu toate ca Manșo a reușit să își restabilească autoritatea în ducatul de Amalfi în 986 și să domneasca până la moarte, se pare ca Adelfer și ceilalți frați ai lui Manșo, Ademar
Manso I de Amalfi () [Corola-website/Science/324593_a_325922]
-
Atenulf al II-lea of Benevento, Landulf a trecut la guvernarea principatului de Benevento la moartea tatălui său din 940, fiind co-principe alături de unchiul său, Landulf I, care imediat după aceea l-a trimis în exil. Inițial, Landulf s-a refugiat la curtea ducelui Marin al II-lea de Neapole, de unde a găsit adăpost la Salerno, cu ajutorul surorii sale, Gaitelgrima, care devenise cea de a doua soție a principelui Guaimar al II-lea de Salerno. Aici, Landulf a primit titlul de
Landulf de Conza () [Corola-website/Science/324591_a_325920]
-
s-a căsătorit cu ducele Arechis al II-lea de Benevento, Paul a început să lucreze scriind o continuare a istoriei lui Eutropius, la solicitarea fostei sale eleve. Este un fapt cert că a trăit la curtea din Benevento, posibil refugiindu-se acolo după ce Pavia a fost capturată de francii lui Carol cel Mare în 774; pe de altă parte, stabilirea lui la Benevento ar fi putut avea loc cu câțiva ani înainte. La puțină vreme după stabilirea acolo, el a
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
mării moschei Zitouna și a vechii universități cu acelaș nume. Strămoșii ei s-ar fi numărat la începutul secolului al XVII-lea printre moriscii,cripto-musulmanii, expulzați din Spania de către regele Filip al III-lea (22 septembrie 1609. Ei s-au refugiat mai întâi în Maroc, unde au trăit vreme de un secol, pentru că în ultimul sfert al secolului al XVIII-lea să se stabilească la Zaghuan, si apoi la Tunis, pe teritoriul Tunisiei. Bunicul din partea tatei, sheikh Mokhtar Meddeb, a fost
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
peste 4.000 de oameni. Printre aceștia se numărau ducele Landulf al IV-lea de Benevento, episcopul Henric I de Augsburg, markgraful Günther de Merseburg, abatele de Fulda și numeroși conți germani. Înfrângerea l-a obligat pe Otto să se refugieze înspre nord, unde a ținut o adunare a principalilor potentați din nordul Italiei, la Verona. De acolo, el l-a trimis pe nepotul său, ducele Otto I de Suabia și Bavaria, înapoi în Germania pentru a aduce știrea înfrângerii, însă
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
-l cu cel (latin) de consul. Docibilis și-a căsătorit fiica, cu principele longobard de Capua, Landulf al III-lea, pentru a strânge relațiile cu ceilalți nobili din sudul Italiei. De asemenea, Atenulf Megalu, gastald longobard de Aquino, s-a refugiat cerându-i protecția, însă niciuna dintre aceste acțiuni nu a îmbunătățit prea mult relațiile cu longobarzii. Astfel, Docibilis a fost atacat de către Landulf I de Benevento și a trebuit să admită pierderea unor teritorii. Mai târziu, el a chiar l-
Docibilis al II-lea de Gaeta () [Corola-website/Science/324636_a_325965]
-
dușmanilor lor bizantini, ducii de Benevento au legat palatul lor cu o biserică națională, numită Sfânta Sofia Hagia Sophia. În 788, principatul a fost invadat din nou de trupele bizantine conduse de fiul fostului rege Desiderius, numit Adalgis, care se refugiase după 774 la Constantinopol. Cu toate acestea, încercările lui Adelchis au fost dejucate de către fiul lui Arechis, Grimoald al III-lea, care, pentru a rezista, s-a supus francilor. Francii l-au sprijinit pe Grimoald în respingerea lui Adelchis, însă
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
-lea, pentru posesia tronului. "Chronicon Amalfitanum" (datata în cca. 1300) reprezintă o importantă sursă pentru această perioadă. În 1028, Manșo a obținut tronul împreună cu mama sa, într-o vreme în care tatăl său Sergiu și fratele său Ioan se aflau refugiați la Constantinopol. Această situație a fost probabil generată la instigarea unchiului său Pandulf de Capua. În 1029, Ioan a revenit la Amalfi și și-a reafirmat autoritatea în ducat, depunând pe Manșo și pe Maria. În aprilie sau mai 1034
Manso al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324666_a_325995]
-
Războiul civil a adus Moreea în pragul anarhiei. Mahomed a început eliminarea stăpânirii creștine din Grecia în 1458, ocupând regiunile nordice. La începutul anului 1459, el a cucerit Atena, iar, la sfârșitul aceluiaș an, Thomas a fost obligat să se refugieze la Patras. Demetrios a predat capitala Mystras turicilor și, odată cu ocuparea întregii Morei în 1460, ultimele vestigii ale Imperiului Bizantin au încetat să existe. Grecia, cu excepția porturilor controlate de venețieni (Methoni, Koroni șI Pylos), era în acel moment sub controlul
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Messina, un comandant bizantin care se temea de pedeapsa împăratului Mihail al II-lea Amorianul. După cucerirea temporară a Siracusei, Eufemius a fost proclamat împărat, însă a fost constrâns de forțele bizantine legaliste să fugă, drept pentru care s-a refugiat în Africa, la curtea emirului Ziyadat Allah I, căruia i-a propus cucerirea insulei. Emirul a fost de acord să ocupe Sicilia, cu promisiunea de a-l menține pe Eufemius la conducere, în schimbul plății unui tribut anual, și a încredințat
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
armata lui Carol cel Mare a întâlnit puternicele fortificații ale lui Desiderius, însă oamenii săi de recunoaștere au identificat rute alternative. Apărătorii au fost atacați dinspre flanc, în vreme ce forțele conduse de Bernard se apropiau dinspre răsărit, până când longobarzii s-au refugiat în spatele fortificațiilor din Pavia. Trupele france și-au constinuat înaintarea și asediul asupra capitalei longobarde a început în luna septembrie. Numeroasa armată a lui Carol era capabilă să înconjoare integral capitala lui Desiderius, chiar dacă francii nu adus cu ei instrumente
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
pe care îl considera ca fiind contrar propriilor interese și l-a atacat pe Thrasimund, considerându-l drept trădător. Regele longobarzilor a cucerit Spoleto înainte de 16 iunie 739 și l-a numit în locul lui Thrasimund pe Hilderic. Thrasimund s-a refugiat la Roma, unde Liutprand l-a supus asediului. Regele a ocupat Amelia, Orte, Bomarzo și Bieda, însă papa a continuat să refuze predarea lui Thrasimund. Grigore al III-lea chiar i-a scris lui Carol Martel, majordom al francilor, pentru
Thrasimund al II-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/324717_a_326046]
-
inundațiilor și multiplelor alunecări de teren care au distrus mai multe case aflate pe versantul muntelui. În unele zone, apele au crescut cu 3,3 m în mai puțin de o oră. Locuitorii zonelor afectate au fost forțați să se refugieze pe acoperișuri în mijlocul unor vânturi care băteau cu 90 km/h. Primarul din Iligan a considerat inundațiile ca fiind cele mai grave din istoria orașului. Mai mult de 2.000 de oameni au fost salvați din zonele cele mai afectate
Furtuna tropicală Washi (2011) () [Corola-website/Science/324808_a_326137]
-
desfășurat între 4-10 octombrie 1996. Prima povestire publicată de William Gibson a apărut în 1977 în "Unearth 3", o revistă science fiction cu viață scurtă. Gibson a primit 27$ pentru povestire. În ea este relatată povestea unui bărbat care se refugiază în lumea înregistrărilor senzitive artificiale despre fosta lui iubită, într-un oraș întunecat și poluat. Colaborarea dintre William Gibson și John Shirley a dus la apariția acestei povestiri, publicată pentru prima dată în antologia "Shadows 4" în 1981. Ea constituie
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
I. Acesta din urmă a intervenit cu o puternică forță militară de partea lui Godepert, însă imediat ce a ajuns la Pavia la ucis pe rege și i-a luat locul, după care și Perctarit, aflat în clară inferioritate, s-a refugiat la avari. Uzurpatorul Grimoald a obținut învestitura din partea nobililor longobarzi, însă a trebuit să facă față facțiunii loialiste, care se folosea de alianțele din exterior pentru a-l readuce pe tron pe Perctarit. Grimoald a obținut de la avari predarea regelui
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Alagis obținând ducatul de Brescia). La moartea lui Perctarit din 688, Alagis s-a revoltat din nou, raliindu-se oponenților față de politica pro-catolică a dinastiei bavareze. Inițial, fiul și succesorul lui Perctarit, Cunincpert a fost înfrânt și nevoit să se refugieze în isola Comacina, însă în 689 a reușit să îl înfrângă pe Alagis în bătălia de la Coronate, pe râul Adda, dușmanul său căzând în luptă. Criza a avut repercusiuni în sensul apariției divergenței dintre cele două regiuni ale Langobardia Major
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
au distrus Abația într-un război care a durat trei ani. Împăratul Bella s-a retras pe Z alături de doi quinți și de Maestrul acestora, în timp ce tatăl său, Kasser, Abatele Radoslav, cele două Marii și ceilalți doi quinți s-au refugiat pe planeta-far Kyrall. Ei păstrează legătura prin intermediul operatoarei din psiac Alaana, cea care a lucrat cu Rimio de Vassur. Clonele conduse de Johansson Durdrin atacă planeta Z, dar zeții îl ajută pe Bella să protejeze planeta și să lanseze o
Blestemul Abației () [Corola-website/Science/326031_a_327360]
-
fost distrus de trupele otomane superioare. Aceeași soartă a avut-o și grupul lui Mavromihali. O parte dintre rebelii care au scăpat din luptele cu turcii au încercat să ajungă într-un port de unde, la bordul unor ambarcațiuni, să se refugieze pe corăbiile escadrei ruse. Pentru că a contribuit la salvarea unui număr de rebeli greci și a drapelului de luptă al grupării lui Psaro, comandantul Sokolov a fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a 4-a. După înfrângerea lui Psaro
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]