7,217 matches
-
pereche de ochi nu le privea cu regret. — Mai repede! De ce plângeți? Asta înseamnă să te naști ființă omenească. Vă veți face de râs în fața țăranilor! Katsuyori călărea printre palanchinurile și lecticile ce înaintau încet, zorindu-le, pentru a se refugia, tot mai departe, înspre răsărit. Sperând să ajungă la castelul lui Oyamada Nobushige, priveau către vechiul castel din Kofu, în timp ce treceau prin dreptul lui, dar nu puteau merge decât înainte, spre munți. Înaintând, purtătorii care duceau pe umeri palanchinurile dispăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
două sute de oameni, dintre care nici măcar douăzeci nu erau călări, inclusiv Katsuyori și fiul său. Ajunși, cu chin cu vai, la cătunul de munte Komagai, Katsuyori și însoțitorii lui descoperiră că singurul om pe care contaseră se răzgândise pe neașteptate. — Refugiați-vă în altă parte! Blocând cărarea alpină spre Sasago, Oyamada Nobushige împiedica grupul lui Katsuyori să treacă. Katsuyori, Taro și tot grupul nu mai aveau încotro. Tot ce puteau face era să schimbe direcția și o luară la fugă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mare parte, trebuia să se bazeze pe fermierii locali. Dar populația satelor învecinate era destul de răzleață, fiindcă Muneharu luase în castel, înainte de asediu, peste cinci sute de familii de țărani, iar mulți alții fugiseră în munți. Fermierii care se refugiaseră în castel erau gata să trăiască sau să moară alături de stăpânul lor. Erau țărani simpli, cumsecade, care îl serviseră pe Muneharu ani de zile. Mulți dintre cei rămași în sate erau oameni fără caracter sau oportuniști dispuși să lucreze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu mă îndoiesc că, printre acestea, și cele două doamne din fotografie) aveau deja experiența ocupației sovietice din '40-'41. Nu fuseseră decât zece luni de ocupație, dar le ajunsese. Așa că au hotărât, fără ezitare, împreună cu soții lor, să se refugieze în Vechiul Regat. Tot basarabencele au fost cele care au hotărât ce lucruri să ia cu familiile în refugiu și ce să lase, cu multă durere în suflet, acasă. Trecem peste detaliul că unele dintre ele au luat foarte puține
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dumnezeu să nu le surpe viața. Și dacă bolșevismul nu ucisese credința, atunci, în '40, poate că vechea Icoană a Rusiei Pravoslavnice încă dăinuia în zilele noastre. Sau, în orice caz, ar fi putut să reînvie. Așa că bietul lor suflet, refugiat în Vechiul Regat precum odinioară sufletele izgonite de Revoluția bolșevică în Emigrația Rusă la Paris și în alte mari orașe din Europa, avea de ce să se agațe. N-a fost însă nevoie. Copiii lor erau aici, deveniseră români sută la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea. I se făcu brusc silă și cerealele All Bran de la micul-dejun îi urcară în gât în cel mai anormal mod cu putință pentru cele mai normale cerealele din lume. Se dădu jos din pat, nesigură pe picioare și se refugie pe covor. Chestia se frecase de blugi și se întărise abia perceptibil - slavă Domnului pentru asta, nu cred că ar mai fi putut să suporte multe în halul în care era. În ciuda stării de disperare în care se găsea, rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
printr-un loc unde zidul fusese spart. In felul acesta, regele tătar a scăpat, cetatea a fost cucerită și locuitorii ei trecuți prin sabie. Angelica și câțiva dintre apărătorii ei, printre care se aflala și Sacrripan, au izbutit să se refugieze într-o cetățuie situată pe vârfful unui munte. Fortăreața aceasta era cu neputință de cucerit, dar n-avea alimente destule. Văzând această situație, Angelica le spuse celor din cetățuie că se duce să ceară ajutoare și o și porni la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
puterea sa. Dar acum trebuie să ne întoarcem la Rinaldo pe care l-am lăsat, întrerupt din lupta sa cu Rodomont. Pornind în căutarea adversarului său, el a intrat în pădurea Ardenilor unde bănuia că Rodomont s-ar fi putut refugia. Pe când umbla astfel, el s-a oprit deodată uimit la vederea unui copil frumos care dansa despuiat, cu trei tinere fete tot atât de frumoase ca și el. Pe când stătea el pierdut în contemplarea acestei arătări, copilul s-a apropiat și a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
faptul că localnicii încetaseră a-i mai aduce jertfe, și, pentru a se răzbuna, le trimisese un monstru marin ce se chema Orcul, să-i sfâșie. Și atât de mare era spaima pustiirilor lui încât întreaga populație a insulei se refugiase în capitală ne mai nădăjduind decât în protecția pe care zidurile acesteia le-o putea da. Ajunși în această stare, ei se duseră la oracol să-l întrebe ce era de făcut, iar acesta I-a sfătuit să caute a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nume Procopie Dumitrescu. Tatăl bunicului, un Dimitrov, fugise din Mace donia de frica turcilor. Manuela povestea că nu luase cu el decât o icoană făcătoare de minuni, care l-a salvat de la înec când a trecut Dunărea pentru a se refugia în România. Aici, ca să i se piardă urma, și-a luat numele de Dumitrescu. S-a căsătorit cu Dumitra Procopie și a avut patru copii, trei băieți și o fată. Unul dintre feciori, Ion, născut în 1845, a ajuns primar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni de argint, îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci, cu gândul să îmbunez motanul care ne privea din ce în ce mai trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că urmează o poveste nu tocmai veselă, se încruntă Ioana. Aveam șase ani, Suzanne, unsprezece. Eu aveam o pisică adorabilă, de culoare gri, răspundea la numele de Pufulon. Suzanne avea doi canari, Mimi și Pipsi, nevastă și bărbat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se crăpase bine de ziuă când am plecat de-acolo. Nu am luat decât un cactus și un sac de plastic în care aveam două pulovere și periuța de dinți. Unde te-ai dus? am întrebat-o înfiorată. — M-am refugiat la un hotel unde ședea un cuplu de prieteni de-ai mei, aflați și ei în exil. Locul era oribil, odaia lor nu avea duș, toaletele, de o murdărie nemai pomenită, erau pe culoar. A doua zi, după o noapte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de lecțiile istoriei, îl fac să ajungă la Liceul Militar “Ferdinand I”, din Chișinău, pe care îl absolvă în 1939. Un an care fremăta de evenimente. Europa și planeta fierbeau de tensiuni. Lumea, de îngrijorări. România, de fapte însângerate și refugiați din toate punctele ei cardinale. Țara sângera, înotând în lacrimi. Un rege trădător încă din Primul război mondial și mai apoi, corupt până în măduva oaselor, distrugător de familie regală și compromițător de Monarhie, instituție la care Gheorghiță ține cu duh
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
așa cum a fost asasinat în Iași medicinistul Iacovlov. Precizăm că acest student, fruntaș la Medicina din Iași era șef la Organizația de tineret a Partidului Țărănist și care venind de la o ședință din str. Păcurari a fost urmărit, fugărit și, refugiindu-se în pasajul dintre străzile Lăpușneanu și Independenței, urmăritorii l-au ajuns, descoperit și asasinat, în Martie 1946, s-a întâmplat ca și poarta metalică dinspre bulevard să fie încuiată. Era din Botoșani de loc și de existența lui mai
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cu toate că am învățat multe despre aceste ceremonii, voința mea este să nu scriu nimic și să păstrez taina“. Fratele mai mare În tot acest timp, nimeni nu-i pomeni pe mama sau pe frații săi. Nu avea idee unde se refugiase Drusus cu jurnalul lui; se întreba noaptea, zvârcolindu-se în patul din camera sărăcăcioasă. „Dacă e liber, continuă să scrie.“ Reuși însă să nu spună și să nu întrebe nimic. Nu află nimic nici despre casa de pe colina Vaticanus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui, Macro își înfrână graba brutală într-un calm ostentativ. Îl privi și zise: Când mă întorc, aș vrea să găsești puțin timp ca să vorbim. După care plecă în grabă. Gajus îi spuse lui Helikon să închidă biblioteca și se refugie în camerele lui. Pe durata acelui apus se întâmplaseră lucruri care puteau schimba viitorul. Zile în șir, prefăcându-se că nu știe nimic despre arestarea lui Herodes, de fiecare dată când auzea un glas pe coridoare, un zgomot dincolo de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a privit-o cu ochii arzători ai războiului“. Încercă să-i explice lui Manlius că Iunit Tentor, și Sais, și Ab-du nu erau doar locul unor rituri tainice și, poate, malefice; vreme de milenii, între zidurile lor de netrecut se refugiase cea mai fragilă operă a umanității: cultura. Muzica, matematica, medicina, astronomia, arhitectura, toate se născuseră acolo. Porunci: — Va trebui să proiectezi spații mari, porticuri și săli. Se gândi, dar era încă prea devreme ca s-o spună, că acolo avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urcară la bord. De pe câmpiile din jur, puținii oameni ce văzuseră coborând spre lac cohortele călare se opriră speriați să privească. Pretorienii se năpustiră asupra preoților uluiți care, neștiind dacă să implore milă sau să încerce să se apere, se refugiaseră în khem; îi aduseră pe punte, îi uciseră cu lovituri de pumnal, îi azvârliră în apă, indiferent dacă erau morți sau încă mai agonizau; și, în timp ce trupurile înveșmântate în alb pluteau, începură să arunce vase, harpe, sistre, statui pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Lincolnului lui Vaughan numai când acesta se află la câțiva metri în spatele mașinii sport a lui Catherine. Vaughan trecu glonț pe lângă mine, făcându-și drum pe carosabil ca și când ar fi așteptat ca ea să facă o greșeală. Speriată, Catherine se refugie în fața unui autobuz al liniilor aeriene din stânga. Vaughan continuă paralel cu autobuzul, apoi, folosindu-se de claxon și de faruri ca să-l forțeze pe șofer să schimbe banda, se întoarse în spatele lui Catherine. Eu am ținut-o pe banda din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
repede în clișeele romantice privind caracterul parazit al criticii în raport cu creația, mergînd pînă la propunerea de înlocuire a criticii cu eseul: „Critica, veșnic dezmințită de judecata posterității, ar trebui să renunțe la pretenția de a clasifica valori și să se refugieze în genul agreabil al eseului, adică să bată apa-n piuă cu subtilitate” („Critica“, în Luptătorul, an III, nr. 468, 7 ianuarie 1922). De la Poe și Baudelaire, cei dintîi promotori ai poeticilor moderne sînt „artiștii”, aceștia acționînd ca factor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reviste mai „populare”: Cuvîntul liber, Facla, Rampa, Adevărul, Adevărul literar și artistic. Cînd Contimporanul se confruntă cu crize financiare, Vinea se „repliază” la Facla lui N.D. Cocea; cînd Cocea este condamnat pentru atitudine antimonarhică, în urma procesului cu Regele Ferdinand, se refugiază în paginile primei serii a Cuvîntului liber, editată de prietenul și comilitonul de stînga Eugen Filotti. Tot prin Ion Vinea vor fuziona cu Contimporanul două reviste-satelit: Clopotul, cu orientare preponderent socială, director: Henri Gad, și Punct, cu orientare integral artistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
complex: reorganizator al Partidului Socialist, pamfletar temut („articolele lui Cocea - ritmice, rapide - retorică, lirism, pornografie...”), conducător înnăscut, combativ și independent, omul e „un spectacol de modern dramatism” („N.D. Cocea“, nr. 44). În iulie 1923, revista își încetează apariția. Vinea se refugiază la Facla aceluiași N.D. Cocea, iar Contimporanul reapare abia în aprilie 1924, schimbat la față: pe copertă - „Cap de femeie” de C. Brâncuși; în interior - un conținut modernisto-avangardist. Începe acum cea de-a doua fază a publicației, cea literar-artistică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pentru cetitori și scriitori“), în care își exprima satisfacția de a fi obținut colaborarea a numeroși importanți artiști ai avangardei europene, Ion Vinea anunța că: „Vom primi cronici, articole critice și literare, desene, clișee, gravuri inedite (...) de la grupul scriitorilor unguri refugiați la Viena, strînși în jurul revistei Mà”. Numărul 46 (mai 1924) al Contimporanului — deschis cu „Manifestul activist către tinerime“ — dedică o pagină întreagă (12) „noii poezii maghiare”. Două poeme moderne cu tentă depresivă (traduse de Vinea), ambele avînd în loc de titlu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Herwarth Walden, Der Sturm, cu — între altele — colaborări din Ungaria. Este menționată, pentru prima oară, „revista modernă budapestană Uj Kultura, dir. Gero Bela și Dekany Istvan”, unde „regăsim numele marelui poet maghiar exilat Kassak Lajos și ale tuturor artiștilor unguri refugiați la Viena în jurul revistei Ma”. De asemenea — o altă publicație maghiară din afara teritoriului Ungariei, „Ut, revistă revoluționară maghiară, apare la Novisad (Jugoslavia). Director: Csuka Zoltán”. Pe pagina a doua a numărului 49, un poem al lui Ion Vinea („Gamă“) este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1924 - Partidul Comunist din România fusese interzis. Totuși, fie și mediat, informațiile încep să „treacă”, mai ales în domeniul teatral (și, în mod particular, prin intermediul publicației moscovito-newyorkeze Les 7 jours, condusă de A. Tairoff). Anunțata colaborare cu „grupul artiștilor ruși refugiați la Berlin” nu s-a concretizat, din păcate, prin nici o (altă) semnalare a revistei Objet, dar informațiile privind constructivismul vin adeseori — prin Marcel Iancu — pe această „filieră germană”. În 1923, Contimporanul va fi cea dintîi publicație de la noi care publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]