7,442 matches
-
de a fi ușurată mobilizarea etnicilor români în armată, acestora li s-a permis să poarte tricolorul și li s-a acordat dreptul de a beneficia de asistență spirituală din partea preoților militari de origine română. Rezerviștii au fost mobilizați în regimentele 20 Infanterie, 22 Landwehr (etnici români), 23 (etnici români), 24, 30, 34, 41 (etnici români), 50, 53, 55, 61, 88 Infanterie, 4 Ulani, 4 (etnici români) și 9 Dragoni, 35 artilerie și batalioanele 11, 18, 27, 30 Vânători. Au fost
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
Au fost organizate 2 corpuri de legionari, unul român (cu sprijinul deputatului austrofil Aurel Onciul) și celălaltucrainean (cu spijinul deputatului Nicolae de Wassilko). Imediat la nord de granița bucovineană la Zalișciîkî, a fost instalată Divizia 43, care recruta din Bucovina. Regimentele 22 și 41 Infanterie au fost trimise să lupte în Galiția Orientală în cadrul acesteia (în cadrul Diviziei 41 după altă sursă), care a fost inclusă în "Armee Gruppe Kovess" (destinat să apere regiunea), regimentul 22 luptând apoi și în Italia. În
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
instalată Divizia 43, care recruta din Bucovina. Regimentele 22 și 41 Infanterie au fost trimise să lupte în Galiția Orientală în cadrul acesteia (în cadrul Diviziei 41 după altă sursă), care a fost inclusă în "Armee Gruppe Kovess" (destinat să apere regiunea), regimentul 22 luptând apoi și în Italia. În ansamblul planului austro-ungar care urmărea concentrarea efortului ofensiv prin intermediu a 3 armate la nord între Cracovia si Lemberg, teritoriul bucovinean a fost el însuși lăsat să fie apărat cu și mai puține
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
6-a. Trebuie spus însă că în cazul ultimelor divizii, procesul de mobilizare era încă în desfășurare și ele nu erau gata de luptă. Pentru sprijinirea Grupului de Armată Vest fuseseră repartizate 3.000 de piese de artilerie și două regimente independente de blindate. După declanșarea luptelor, a fost asigurat și sprijinul Diviziei a 133-a blindate "Littorio", ceea ce a făcut ca numărul total al tancurilor din zonă să se ridice la aproximativ 200. Divizia "Littorio" fusese dotată cu 70 de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
sprijinul puternic al artileriei. Începând cu anul 1938, generalul l Alberto Pariani a inițiat o serie de reforme care au modificat în mod radical organizarea forțelor terestre. Până în anul 1940, toate diviziile italiene fuseseră modificate din formă „triangulară” (cu trei regimente de manevră) în cea „binară” (cu două regimente de manevră). Efectivele diviziilor compuse acum doar din două regimente de manevră scăzuseră la aproximativ 7.000 de militari, mai mici decât efectivele diviziilor franceze. De asemenea, numărul pieselor de artilerie repartizate
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
generalul l Alberto Pariani a inițiat o serie de reforme care au modificat în mod radical organizarea forțelor terestre. Până în anul 1940, toate diviziile italiene fuseseră modificate din formă „triangulară” (cu trei regimente de manevră) în cea „binară” (cu două regimente de manevră). Efectivele diviziilor compuse acum doar din două regimente de manevră scăzuseră la aproximativ 7.000 de militari, mai mici decât efectivele diviziilor franceze. De asemenea, numărul pieselor de artilerie repartizate a fost redus, fiecare divizie având în componență
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
care au modificat în mod radical organizarea forțelor terestre. Până în anul 1940, toate diviziile italiene fuseseră modificate din formă „triangulară” (cu trei regimente de manevră) în cea „binară” (cu două regimente de manevră). Efectivele diviziilor compuse acum doar din două regimente de manevră scăzuseră la aproximativ 7.000 de militari, mai mici decât efectivele diviziilor franceze. De asemenea, numărul pieselor de artilerie repartizate a fost redus, fiecare divizie având în componență acum un singur regiment de artilerie, comparativ cu cele trei
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
diviziilor compuse acum doar din două regimente de manevră scăzuseră la aproximativ 7.000 de militari, mai mici decât efectivele diviziilor franceze. De asemenea, numărul pieselor de artilerie repartizate a fost redus, fiecare divizie având în componență acum un singur regiment de artilerie, comparativ cu cele trei sau patru ale francezilor. Reformele lui Pariani au pus pe primul plan atacul frontal, cu excluderea atacurilor de flanc și spate. În plus, comandanților forțelor terestre din prima linie le-a fost interzis să
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
să înainteze și să cucerească satul Montgenèvre. După acest succes, înaintarea italiană a fost oprită în sectorul Briançon, unde defensiva franceză a rezistat atacurilor. Pe 21 iunie, francezii au reușit să mute o baterie de mortiere de 280 mm din cadrul Regimentului al 154-lea de artilerie într-o poziție din care să poată ataca fortul Chaberton. De-a lungul unui bombardament de trei zile, întrerupt din când în când de condițiile meteo improprii, focul mortierelor franceze a distrus șase din cele
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
rămas înțepenite într-un gard de sârmă ghimpată, următoarea a fost parțial distrusă de o mină terestră, o alta a căzut într-un șanț, iar restul de două și-au oprit înaintarea după ce au avut probleme mecanice. Un batalion al Regimentului motorizat al 65-lea din Divizia "Trieste", care a încercat să atace Reduta Ruinată din spate, a fost oprit din înaintare de infanteria franceză. Acest batalion a abandonat obiectivul inițial și și-a continuat înaintarea spre Séez. Coloana stângă a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
forturilor Bessans, Lanslebourg și Bramans și a a unor lucrări fortificate ("ouvrages" Saint-Gobain, Saint-Antoine, Sapey) față în față cu Modane. După aceasta, Corpul I trebuia să schimbe direcția de atac spre nord, spre Albertville. Batalioanele "Val Cenischia" și "Susa" din cadrul Regimentului al 3-lea "Alpini" - Divizia "Taurinense" au fost atașate Diviziei "Cagliari". Atacul principal al Corpului I a fost efectuat de Divizia "Cagliari", care acționa pe trei coloane, pentru cucerirea Bessans și Bramans, urmat de o înaintare de-a lungul râuoui
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
al Corpului I a fost efectuat de Divizia "Cagliari", care acționa pe trei coloane, pentru cucerirea Bessans și Bramans, urmat de o înaintare de-a lungul râuoui Arc spre Modane. Coloana centrală era formată din batalioanele 1 și 2 ale Regimentului al 64-lea de infanterie și batalionul 3 al Regimentului al 62-lea. Coloana a înaintat prin Col des Lacs Giaset pe valea Ambin. Batalionul 2 al Regimentului al 63-lea a traversat Little Mont Cenis spre satul Le Planay
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
acționa pe trei coloane, pentru cucerirea Bessans și Bramans, urmat de o înaintare de-a lungul râuoui Arc spre Modane. Coloana centrală era formată din batalioanele 1 și 2 ale Regimentului al 64-lea de infanterie și batalionul 3 al Regimentului al 62-lea. Coloana a înaintat prin Col des Lacs Giaset pe valea Ambin. Batalionul 2 al Regimentului al 63-lea a traversat Little Mont Cenis spre satul Le Planay, unde s-a alăturat coloanei centrale, în vreme ce Batalionul 1 a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
spre Modane. Coloana centrală era formată din batalioanele 1 și 2 ale Regimentului al 64-lea de infanterie și batalionul 3 al Regimentului al 62-lea. Coloana a înaintat prin Col des Lacs Giaset pe valea Ambin. Batalionul 2 al Regimentului al 63-lea a traversat Little Mont Cenis spre satul Le Planay, unde s-a alăturat coloanei centrale, în vreme ce Batalionul 1 a traversat Pasul Bellecombe și a intrat în componența aceleiași coloane în satul La Villette. Unitatea "Val Cenischia" a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
coloanei centrale. Unitatea "Susa" forma coloana dreapta și a traversat trecătorile Chapeau și Novalesa și a continuat înaintarea pe valea Ribon spre Bessans. De aici a continuat deplasarea pe valea râului Arc spre Lanslebourg, unde a întâlnit Batalionul 3 al Regimentului al 64-lea din Diviza "Cagliari". Toate aceste unități italiene urmau să lupte cu francezii ale căror garnizoane numărau aproximativ 4.500 de oameni, sprijinite de rezerve formate din două divizii cu 60 de tancuri. Italienii păstrau în rezervă Divizia
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
din luptă până în momentul în care armistițiul a intrat în vigoare, deși unitățile avansate ale Diviziei "Cagliari" ajunseseră la aproximativ cinci kilometri de Modane. În vreme ce "Susa" a ocupat Lanslebourg și a continuat atacul spre Termignon, batalionul al 3-lea al Regimentului al 64-lea de infanterie a fost oprit din înaintare. Ruta pe care trebuia să înainteze fusese minată puternic, pe drum fiind amplasat numeroase obstacole antitanc și antinfanterie. Un batalion al Regimentului de infanterie 231 "Avellino" și un batalion de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
atacul spre Termignon, batalionul al 3-lea al Regimentului al 64-lea de infanterie a fost oprit din înaintare. Ruta pe care trebuia să înainteze fusese minată puternic, pe drum fiind amplasat numeroase obstacole antitanc și antinfanterie. Un batalion al Regimentului de infanterie 231 "Avellino" și un batalion de tancuri din Divizia "Brennero" a fost trimis în ajutorul Regimentului 64. Două tanchete L3 au fost blocate de exploziile unor mine, oprind înaintarea întregii coloane italiene. Profitând de acest incident, artileria franceză
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
înaintare. Ruta pe care trebuia să înainteze fusese minată puternic, pe drum fiind amplasat numeroase obstacole antitanc și antinfanterie. Un batalion al Regimentului de infanterie 231 "Avellino" și un batalion de tancuri din Divizia "Brennero" a fost trimis în ajutorul Regimentului 64. Două tanchete L3 au fost blocate de exploziile unor mine, oprind înaintarea întregii coloane italiene. Profitând de acest incident, artileria franceză a reușit să distrugă restul tancurilor din coloană. Infanteriștii italieni au reușit să înainteze cu greu sub focul
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
21 iunie, unitățile italiene care înaintau prin Val Roia au reușit să ocupe localitatea Fontan. Diviziei "Cosseria", care înainta în zona litoralului spre Nisa, trebuiau să i se alăture unitățile de vânători de munte care coborau pe valea Vésubie și Regimentul "San Marco" care trebuia să execute o debarcare în spatele fortului francez "Cap Martin". Debarcarea amfibie a trebuit să fie anulată datorită unor probleme logistice - defecțiuni mecanice, supraîncărcarea vaselor și marea agitată. "Regia Marina" nu dispunea de suficient de multe vase
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
întrarea în Valle Stura di Demonte, era formată din șase batalioane și o legiune a Cămășilor Negre (MVSN) și era dotată cu 30 d mortiere de 81 mm, 24 de tunuri montane 75 mm Skoda și 12 obuziere 100 mm. Regimentul mai avea în dotare 3.500 de catâri pentru transportul pieselor de artilerie, 68 de camioane, 71 de motociclete și 153 de biciclete. Dispunerea inițială a trupelor a fost una defensivă. În analizele făcute mai înainte de izbucnirea luptelor, comandanții italieni
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
artilerie, 68 de camioane, 71 de motociclete și 153 de biciclete. Dispunerea inițială a trupelor a fost una defensivă. În analizele făcute mai înainte de izbucnirea luptelor, comandanții italieni se temeau de un posibil atac francez cu iperită. Pe 20 iunie, regimentul a primit ordin să urce de-a lungul văii, aproximativ 60 km în interiorul teritoriului francez, pe singurul drum existent în zonă. Încă de la început, italienii au întâmpinat greutăți logistice - aparatele de emisie recepție radio nu au funcționat în condițiile vremii
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
în luptă acoperite de zăpadă. Este foarte probabil ca cei mai mulți italieni dispăruți în misiune să fi fost de fapt morți. Unitățile care au luptat în zonele cele mai accidentate au avut cea mai mare proporție a celor morți și dispăruți. Regimentul al 44-lea de infanterie "Forlì" a raportat 21 de morți, 46 de răniți, 4 militari afectați de degerături și cel puțin 296 de dispăruți. Până la final s-a dovedit că cei mai mulți soldați dispăruți din "Forlì" căzuseră de fapt prizonieri
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
redus de geniști capabili să distrugă prin dinamitare amplasamentele pieselor de artilerie sau a forturilor franceze. În plus, eliminarea acestora a fost îngreunată de informațiile insuficiente obținute de serviciile italiene de informații militare. Analiza făcută de generalul Emilio Faldella, comandatul Regimentului al 3-lea de infanterie alpină, a considerat că liderii militari italieni au cerut prea mult de la soldați: Pe front, lângă frontieră, misiunea forturilor franceze era să întârzie armata italiană să atingă linia defensivă, constituită din fortificații din oțel și
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
brigadă și divizie în campaniile anilor 1916 - 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentelor 15, 36 și 9 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de șef de stat major al Diviziei 5 Infanterie , comandant al Brigăzii 19 Infanterie, comandant al Brigăzii 21 Infanterie, precum și comandant al Diviziei 9 Infanterie în perioada 3 16 iulie
Alexandru Anastasiu () [Corola-website/Science/335022_a_336351]
-
rămâne în cadrul "Districtului Militar Sankt Petersburg". La 15 noiembrie 1884 este numit adjutant-superior în statul major al "Diviziei 2 Infanterie de Gardă". Din 8 decembrie 1886 până la 23 octombrie 1887 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de companie, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă. La 9 mai 1889 este numit în statul major al "Comandamentului Trupelor de Gardă și Districtului Militar Sankt Petersburg", fiind avansat locotenent-colonel, la 12 aprilie 1890, și numit, ulterior, adjutant-superior al aceluiași comandament. Este avansat colonel
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]