7,645 matches
-
trăit „cu adevărat”: nu În privilegiile ei exterioare, ci În capacitatea ei de a ne da seama de misterul viului, de darul și irepetabilitatea sa. Deoarece, „ea”, dacă este trăită În esența ei, dacă i se „recoltează” realele privilegii și „revelații”, oferă totul o singură dată! Pentru cel care „nu are frică de ea” sau pentru cel care nu se lasă Înșelat de suprafețele ei „lucioase, comode, fals ademenitoare”, pentru cel care, de la o anume vârstă a lucidității, știe, are cumințenia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prins de interese tiranice care deodată Își arată fața derizorie, nu-i „văzuse”; Dostoievski, la finele secolului al XIX-lea „descoperă” Încă o dată creștinismul - ca și colegul său Întru genialitate, contele Tolstoi! -, dar Într-o altă formă. Și, această „descoperire”, „revelație”, el ne-o „comunică” și nouă, nu numai prin talentul său de excepție, ci și prin structurarea Întregului „moloz uman”, „materie” epică În jurul acestei „idei” care, În fapt, răspunde unei Întrebări atît de stringente și de profunde, Încât nu și-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oamenii la credință?! De fapt, la umanitate, care nu Înseamnă nimic altceva decât regăsirea de sine. Romanticii Europei „știau” acest lucru: scopul omului este acela de a se „găsi”, a lua act de sine, a avea, dacă vreți, propria sa revelație. Așa cum aminteam mai sus vorbind de cele două funcții ale memoriei, dintre care una, cea mai puțin „uzitată”, este cea care ne coboară spre existența profundă a eului ce se poate confunda cu eternitatea, tot așa, se pare că omul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oportunitatea de a-i Întâlni, de a te „izbi” de ei În mijlocul unei Încăierări sau dileme de sânge, dar și credința În posibilele miracole: cele ale naturii și ale vieții „de aici” și unul din acestea ar putea fi și revelația, „iluminarea” propriului destin. Ce nu e În nici un caz „fatalitatea”, ci acea cale, pregătită numai pentru tine, unic de la Începutul până la sfârșitul lumii, și una din cele mai frumoase, mai poetice „definiții” ale Dumnezeului misticilor medievali este că El, deși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ei multiple conduc toate spre același țel: descifrarea spiritului uman și a destinului umanității. De aceea, nu există o frontieră de netrecut Între ficțiune și știință. Sunt teme care circulă la Eliade Între opera sa literară și cariera științifică. Marea revelație a tânărului Eliade a fost India, unde a trăit Între 1928 și 1931. Acolo s a pătruns de sensurile unei civilizații străvechi și aproape imobile, care Întreține raporturi misterioase cu cosmosul și cu lumea de dincolo: o civilizație mai esențială
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și am aprins televizorul. 1941 rula pe canalul 64 fără sonor. Văzusem acest film împreună cu tata în decembrie 1979 la Cinerama Dome în Hollywood. 1941 era anul de naștere al tatălui meu. Și în câteva secunde - exact în momentul acestei revelații - am auzit vocea familiară de la AOL repetându-se în continuu prin computerul meu din birou: - Ați primit un mail, ați primit un mail, ați primit un mail... Intrând în birou am văzut că primeam o listă interminabilă de e-mail-uri de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era prea cunoscut, În special pentru ardeleni (...). Nu știu dacă și impresia naturii brașovene v-a Încântat; eu cred că tocmai aceasta a salvat buna dispoziție a Dvs. (...). Pentru noi, ascultătorii, conferința, cu tot ce am văzut, a fost o revelație (...). Cateluța mi-a răspuns că a fost Încântată de ideea Dvs. de a prezenta Ardealului, și lumina Moldovei noastre! Mi-a trimes și un ziar, „Flacăra Iașului”, În care e un articol În care se află și numele ei (...): „Arta
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Împiedică aproape total de la această plăcută Îndeletnicire, datorită acuității vizuale extrem de scăzute) și am răsfoit, doar, „Lovineștii” - destul ca să mă conving de calitățile dv. de cercetător hăruit, dublat de istoricul literar. Felicitări! Studiul din Anuarul Muzeului Suceava a fost o revelație: ați creionat cel mai bine până acum figura lui Gheorghe Fira, În special pe linia activității sale de mare folclorist desfășurată, În a doua parte a vieții, În Moldova. Cum merg „pe urmele” lui (deplasarea recentă a mea la Suceava
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Voastră Dumitru Țanu București, Sectorul 2, Str. Ghiocei, 7A </citation> <citation author=”ȚANU George ” loc=”Cluj” data=”29 nov. ’74”> Stimate Domnule Dimitriu, Întâlnirea cu dvs. Într-o cursă nocturnă, În atmosfera „economiei de energie” a vehicolului, a fost o revelație emoționantă pentru mine; cu atât mai mult cu cât În filoanele memoriei mele dăinuiesc vorbe de mare apreciere la adresa dvs. Rădăcinile mele rămân În acel dens pământ moldav udat de Moldova și de Șomuz, de o rară concentrare de valori
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Germania, dar locuiește la Paris. Nu reprezintă singura ciudățenie de acest fel printre „pasagerii” Literatur Express-ului. Grupul german, de pildă, include o scriitoare pe nume Dubravka Ugrešic, care este croată stabilită la Amsterdam. Dacă tot veni vorba de nemți, revelația acestei dimineți a fost Richard Wagner, scriitorul german din Banat, cu care făcusem cunoștință la micul dejun. Un bărbat de statură medie, barbă scurtă, purtând bluză și jiletcă de piele negre. Spirit critic, independent în judecăți, ironic în aprecieri, deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de trei secole, dar e magnific. Îți dă senzația de prezență a istoriei, domină de departe împrejurimile. Sub el - o împletitură de șosele rapide. Arcul central al viaductului, ne informează Nicolae Prelipceanu, are cea mai mare deschidere din Europa. Apoi, revelația așteptată: Oceanul Atlantic, pe care nu-l mai văzusem din 1996, când mă aflam de cealaltă parte a lui, în Mexic, ca participant la un Congres al PEN Centrului Internațional, la Guadalajara. Vom merge de-a lungul coastei aproape o oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Madridul, și ești angajat într-o echipă multinațională de... negustori de idei, valoarea unicității mioritice se spulberă cât ai bate din palme. Mă întreb dacă suntem, noi, scriitorii români, în speță cei din Basarabia, pregătiți să facem față acestei neplăcute revelații, dacă avem în bagaje un discurs alternativ, care să prindă mai bine la un public străin. De altfel, o ipostaziere în pielea unui spaniol, francez sau american, în raport cu agenda culturală și publică românească, ar fi un experiment cât se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Târgu-Mureș, care a mai fost la Paris, unde a stat chiar câteva luni, cu o bursă. Francofon, Andras are aerul unui om relaxat, calm, fără mișcări gratuite și fără o gesticulație ca a noastră, a multora dintre noi, bolnavi de revelații pe care vrem să le mărturisim neapărat. Dialog cu Inga-Lina Lindqvist, de origine rusă, cu care sunt într-o relație de prietenie, după seara de dans de la Cabaret Sauvage. S-a căsătorit cu un suedez și s-a stabilit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bulversat: arăboaica înaltă, cu fața acoperită de feregea, și copilul din brațele ei, înfofolit din cap până-n picioare, răsărind deodată la un colț de stradă. Ce căuta la Dortmund această făptură a deșertului? Întrebarea mea mărturisește o pură inadecvare estetică, revelația unei nepotriviri de decor, nu comportă implicații rasiste, Doamne ferește! O femeie musulmană în peisajul unui oraș german. Mi s-a părut, recunosc, o arătare de pe altă planetă, o intrusă în mijlocul Europei creștine, căreia îi aducea, cu siguranță, un mesaj despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în „evul” ce ne îmbibă memoria. Îmi imaginez pentru o clipă situația inversă: o comunitate agrestă, patriarhală, care habar nu are că în preajma ei, la doar câțiva metri sub pământ, călătoresc oamenii viitorului. Dacă, printr-o întâmplare, ar avea această revelație, ar mai putea trăi la fel? Ar suporta șocul cunoașterii?... VASILE GÂRNEȚ: Expo 2000 se întinde pe un teritoriu imens. Am câteva hărți și prospecte și încerc să mă descurc în labirintul de „străzi”, „străduțe”, „cartiere”, „pavilioane”, „piețe”, „sectoare” hașurate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
iatacuri de taină, odăi de consiliu, sală de ceremonii, șeminee înalte, bolți împodobite cu blazoanele Ordinului -, îmi dau o senzație de singurătate abisală; este, cu siguranță, una dintre perfidiile castelului, arătată exploratorilor impenitenți. Dacă reziști acestei încercări, ai parte de revelații pe măsură. Tot urcând scări cu paliere întunecate, ajung într-o sală cu o panoplie, pe drept cuvânt, extraordinară: arme și platoșe din Orient din secolele al XII-lea și al XIII-lea. Încăperea îngustă, cu boltă înaltă, perfect iluminată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de decepționant, după opinia mea, programul oficial, pe atât m-au încântat relațiile personale, prieteniile și situațiile neprevăzute. Reala călătorie a început abia pe la jumătatea ei. La Malbork. Cu primele lătrături de câini. Estul a fost pentru mine o adevărată revelație. Estul, despre care noi, cei din Vest, nu învățăm aproape nimic la școală sau din ziare. Adevărata aventură a început cu descoperirea țărilor baltice... - Ai aflat în această călătorie o sursă de idei pentru scris? Vei publica o carte? - Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
primul rând „de acasă”! Iar artiștii unguri, suedezi sau polonezi, în alte situații culturale, oricât de „arogante”, de vechi, trăiesc și „mărturisesc” în solidaritate exprimată și intimă cu valorile cărora le-au fost odată „martori”, în sensul strictei și unicei revelații a creației... oriunde are loc și indiferent de cine e iscată! Dar „hiba” acestei cărți-dialog - excelentă, cum o afirmam! - de partea „maternă”, mai ales, stă în aceea că M. Călinescu, în fervoarea, legitimă, anti-comunistă, aruncă, cum zice francezul, „copilul odată cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
faci chip cioplit”, „Să nu ai alți Dumnezei străini în afara mea”. Să rămâi fidel deci primei intuiții a omului istoric, a acelui patriarh care-și purta tribul și animalele la marginile marilor civilizații, dar care a avut viziunea și „siguranța”, revelația Unicului, opunând Unul zeităților multiple și exotice ale lumilor care-l înconjurau, ce, ca și mândrii greci, cei atât de capabili de abstractizare și generalizare a semnelor și fenomenelor, au fost capabili să se oprească la cifra de 12 sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne invită spre mătăsos pe un ton mai degrabă aspru. Revoluția de catifea din cadrul revoluției monoteiste nu și-a găsit de la început o curgere lină, o tonalitate suavă pe măsură. Prin amploare și suflu, această a doua versiune, prescurtată, a Revelației, pare o povestioară atunci când o comparăm cu marea istorie, rocambolescă și bogată în culori, cu măcelurile sale, cu erotismul său, cu monștrii sacri, regii truculenți și profeții săi săriți de pe fix, cu un Iehova intervenționist, teribil de incorect (și care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
arheologia e o știință occidentală care a făcut emuli în Orient, dar prin osmoză. Curiozitatea față de celălalt și față de trecut acest dublu exotism propriu culturii noastre este privită de musulmanul pios aproape ca o tulburare a personalității. Crezând într-o revelație care va veni să pună capăt istoriei și să oprească, înainte chiar de a fi schițată, canavaua viitorului, islamul sunnit (mai ferm decât cel șiit) s-a instalat confortabil într-un prezent perpetuu și liniștit. Ceea ce putea exista înainte de Mahomed
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bine decât bizantinii. De aceea cupola de cupru aurit ripostează și dă cu tifla domului Sfântului Mormânt, la numai trei sute de metri de el. Domul omeiad se sprijină pe un octogon, la fel ca bisericile construite în epocă. Concurența dintre Revelații se manifestă atât prin decalc, cât și prin sfidare. Islamul are trei locuri sfinte, după cum Dumnezeul creștin are trei persoane. Cele cinci rugăciuni cotidiene al căror orar e afișat cu litere fluorescente roșii la intrarea în moschee reiau cele cinci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
niște eliberatori de sub jugul bizantin, ca pe niște răzbunători aduși aici de Dumnezeu. Ca descendenți din Agar, prima țiitoare a lui Abraham și mama lui Ismael, acești arabi din deșert apăreau în ochii lor în cea mai dreaptă linie a Revelației. Nu Profetul era cel care scosese aceste populații din idolatrie? Islamul este în ochii lor o erezie creștină care a avut mai mult noroc decât au avut ei. Regăsesc același instinct al simpatiei, aceeași curiozitate cordială față de ultimul său vizitator
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
celuilalt. Ca și cum ar trebui să existe mereu un figurant care să ducă mai departe ștafeta lacrimilor. Un autor clasic de tragerii ar aplauda unitățile de acțiune, de loc și de timp. Protagonist: Dumnezeu-Tatăl. Locul: doi kilometri pătrați. Durata: între momentul Revelației divine și Judecata de Apoi. "Poezia istoriei" este un gen academic care place iubitorilor de rime bogate. De Gaulle avea de ce să guste spectacolul, în materie de estetică el avea niște gusturi așezate: "Levantul este o răscruce de drumuri unde
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu accente un pic cam ciudate, această complezență față de propria persoană, acest narcisism al prezentului servește drept metodă Coué* pentru cei beți de speranță. Și dacă umilința creștină ar arunca o manta a lui Noe peste lăudăroșenia comună celor trei Revelații: aceea de a fi deschis cu un tunet nu un capitol, ci o eră absolut nouă în istoria oamenilor? Din ce anume s-ar putea deduce că Occidentul devenit creștin și-a schimbat cât de cât alura de fanfaron sentențios
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]