7,490 matches
-
al II-lea. Credeți că, în locul lui, Hitler sau Stalin s-ar fi purtat la fel?" Contele de Saint-Aulaire, Confesiunile unui bătrân diplomat, Editura Humanitas, 2002. Și o observație suplimentară: cât îmi sunt de dragi cărțile acestea aduse din România, risipite în bagaje... Ideea "reciprocității în dragoste" în lumea catolică, unul din punctele de ruptură dintre ortodocși și catolici. În 1895, Thérèse Martin, viitoarea Thérèse de Lisieux, proclamată "doctor al Bisericii" în 1997 de către Papa Ioan Paul al II-lea, compune
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
melodiei erau întreruperi scurte și se auzea un glas cu accent puternic, spunând ceva de genul trimiteți colete de orice mărime în țară cu Djombo Express, urmat de un număr de telefon. Trag cu coada ochiului la una dintre casetele risipite pe masă: Papa Zoe non-stop stă scris pe ea cu marker negru. Gătesc pește în stil african la cuptor, adică mult sos roșu picant și orez. Peștele seamănă cu crapul și provine din marile lacuri canadiene. Muzica se oprește brusc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rezultate? A.R. Da, domnule Paraschivescu, șase decenii de căsătorie înseamnă și miere, și fiere. Deși după moartea unuia dintre soți prevalează mierea. Uiți de toate micile amărăciuni, uiți de contre, de șicane, de supărări. Se estompează, dispar ca fumul risipit de vânt. Îți rămân amintirile calde, luminoase. E-adevărat însă, un mariaj de șase decenii înseamnă concesii reciproce, ba chiar compromisuri. Nu te poți regăsi mereu în celălalt. Nu-ți poți identifica identitatea ta cu identitatea lui. Noi doi ne
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Doar astfel știu că-n vreme inima mea există Cât va ritma sub ceruri pentru această țară Că luminezi spre era comunistă Incandescent - precum o stea polară.“ („Partidul-stea polară“, Tribuna, 16 iulie 1971) „Sub arcul nopții pumnul meu deschidu-l Și risipesc sub cer un pumn de stele - Arc luminos deasupra țării mele Străluminat într-un cuvânt - Partidul Cu el noi mergem spre un anotimp Incandescent în care gândul arde - Polară stea aprinsă în stindarde Veghind prin timp și dincolo de timp; Fiii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
zidirii societății noastre socialiste și chiar de mai înainte, când încă porți grele zăvorau pragul spre care istoria mâna poporul nostru [Ă] tovarășa Elena Ceaușescu s-a aliat cu tovarășul ei de viață, pentru o luptă temerară: aceea de a risipi nebuloasa în care se zbătea poporul, sub o orânduire căreia îi sunase ceasul.“ („Purtând în sine valorile neamului“, în vol. omagial Buchet de Purpură și Soare: flori alese din creația închinată tovarășei Elena Ceaușescu, Editura Eminescu 1988, pp. 49-50) POTOPIN
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și Bălcescu Tu ai ridicat steagul încă o dată pe cerul Europei.“ (Luceafărul, 28 ianuarie 1978) NISTOR Virgil, dramaturg și poet „Din recile hrube iviți comuniști, ei falca voinței, putere și faptă și gând luminos spre mai bine. Din stepa rusească risipite în vânturi fasciste armii cuiburi de fier își făcură sub arcul carpatic, așteptând înfruntarea, sub cerul albastru boltit peste rodul de aur al mănoaselor nostre câmpii. Din seninul acesta porni peste noapte fulgerul noilor vremi, dospit de decenii în spiritul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Când intru pe ușa salonului, toți se bucură - m-au așteptat -, iar eu trec de la pat la pat, împărțind ca Moș Crăciun ceea ce și-au dorit, dar și puțină atenție tandră. Tata e mândru de mine și cam gelos că risipesc pe străini din timpul ce i se cuvine exclusiv. S-a înviorat, îl interesează iar rezultatele la fotbal, dacă lui Tomi i-a trecut amigdalita și dacă poștașul a vrut să-i dea mamei și pensia lui. Săptămâna viitoare speră
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
noastre, din alt neam, dacă va cinsti și va înnoi și va întări această poruncă a Domniei mele, și pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească și să-l păzească și să-l întărească în domnia lui. Dacă însă va risipi și nu va întări, și pe acela domnul Dumnezeu să-l ucidă aici cu trupul, iar în veacul viitor sufletul lui și să aibă parte cu Iuda și cu Arie și cu alți iudei care au strigat asupra Dumnezeului nostru
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
acestea sunt condițiile economico-sociale ale etapei în care satul se pregătește să aniverseze cei 530 de ani de la atestarea sa documentară, ocazie cu care primăria, consiliul comunal, întreaga suflare a comunității intenționează să invite la festin pe toți fiii satului risipiți astăzi pe întreaga suprafață a mapamondului. Noroc că oamenii satului, buni gospodari din tată-n fiu, care de secole au fost obișnuiți să înfrumusețeze locul pe care-și duc zilele și să scoată totuși din cele 0,2 ha. pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
l-au cunoscut. „Ridicarea statuii personale las-o în grija posterității”, spunea domnia sa în cartea de maxime Gânduri diamantine. Numai că Vasile Fetescu a lucrat și lucrează, harnic, la edificarea acesteia. O găsim și o vor găsi cei de după noi risipită în cărțile din biblioteci. Câteva dintre textele din această carte sunt de un rar dramatism. Aș cita aici, fără ca lista să fie nicidecum completă: Izgonirea, Din nou acasă, Aventura, Ora de dirigenție, Sancțiunea ș.a., iar evocarea mai multor dascăli care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cult ortodox, mănăstirile (Golia, Galata, Frumoasa, Trei Ierarhi, Cetățuia, Mitropolia), dar și Iașul arhitecturii civile (Palatul administrativ, Palatul Roznovanu) și statuile, în primul rând statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, opera francezului Frémiet. "Sufletul Iașului? Iată-l... Iată-l risipit în toate lucrurile aceste, în mare parte inexplicabile fără el sau în afară de el (după cum, printr-un fel de reversiune, el însuși ar rămânea adesea inexplicabil, dacă nu l-am privi ca pe un produs al tuturor circumstanțelor și condițiilor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Iași, oriunde ne-am găsi și oriunde ne-am îndrepta privirea, trebuie să întâlnim lucruri și perspective încântătoare, uneori neașteptate, întotdeauna nouă. Astfel, de pe platoul Copoului, dincolo de Grădină și de Alee, înspre dealurile Miroslavei și Galatei și înspre Repedea, orașul risipit în vale, șesul Bahluiului sprijinit de colinele verzi, siluetele fine ale vechilor citadele și mănăstiri, astăzi închisori și spitale, Galata, Cetățuia, Frumoasa, formează un spectacol de o întindere, de o varietate, de o armonie fără egal. Mai ales dimineața, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îmi amintesc celebrul vers al poetului de la Junimea, colonel Șerbănescu, dintr-o poezie în care, cu mijloace de o naivitate dezolantă, descrie o furtună: "E grozav, dar e frumos!". Uitând aproape suferințele nenorociților pe care apa-i surprindea adeseori noaptea, risipindu-le și distrugându-le puținul avut agonisit cu trudă, contemplam spectacolul acesta "grozav dar frumos", grație căruia micul râu de culoarea mâlului pe care-l târa greoi cu el către vagul său destin, se reabilitase cu totul în ochii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aparțin însă Iașului. * Schițând fragmentele aceste din istoria culturală și socială a Iașului și evo-când odată cu ele încântătoarele locuri ce au servit de cadru și decor vieții locale, aș putea spune, parafrazând pe Rostand: Sufletul Iașului? Iată-l... Iată-l risipit în toate lucrurile aceste, în mare parte inexplicabile fără el sau în afară de el (după cum, printr-un fel de reversiune, el însuși ar rămânea adesea inexplicabil dacă nu l-am privi ca pe un produs al tuturor circumstanțelor și condițiilor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e tocmai drept să se impute ieșenilor (celor plecați din Iași ca și celor rămași în el) că-și iubesc prea mult orașul. Căci de fapt, în afară de ei, nimeni nu-l mai iubește, orașul acesta nefericit. Iar cât despre ieșeni, risipiți în toată țara ca neamul lui Israel între popoare, și umplând lumea cu plângerile și pretențiile lor, nici vorbă că nu se bucură decât de prea puține simpatii. Un mare om politic al nostru a spus cândva, de demult, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
același loc și niciodată acasă la noi, între larii și penații noștri. Ci întotdeauna aiurea, în locuri diferite, de preferință împrejurimile orașului, în acele încântătoare grădini pline de umbră și de liniște, de pe dealurile și podgoriile vecine, de unde priveam orașul risipit la picioarele noastre, alb și diafan în arzătorul soare de vară, ca de pe Fiesole, sau din Boboli, voluptoasa, incomparabila Florență. În cadrul acesta vara, în locuri diferite, nu mai puțin pline de farmec, iarna, întâlnirile noastre luau astfel caracterul unor adevărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
știu nimic. Nimic mai mult decât ce am putut citi, la fel cu toată lumea, în "Amintirile..." lui Panu și ale lui Iacob Negruzzi, sau în prețioasa colecție de documente a d-lui Torouțiu sau în numeroasele relațiuni, note și evocări risipite câte puțin pretutindeni, de vreo treizeci și mai bine de ani, sau din puținul ce am putut afla din povestirile orale, adeseori îndoielnice, ale celor care au trăit în mediul Junimii. În cartea sa "Către Noua Generație", raportându-se la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
morală și sufletească a prezenței mele în partidul lui Take Ionescu. E un discurs politic, reprodus în "Opinia" de la 7 Februarie 1908: "Numai cu o firească jenă îndrăznesc să iau cuvântul în urma iubitului nostru șef, de teama de a nu risipi, cu vorbele mele, căldura și lumina pe care vorbele lui vi le-a pus în suflet. Mă simt stăpânit de o profundă emoție, care dacă se datorește în parte impresiilor pe care le aduc din capitală, în cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
astfel se năștea primul meu film documentar realizat de o instituție de cultură. După ce operatorul Mihai Matarangă a oprit camera de filmat anunțându-ne că s-a terminat, am realizat că cel mai important eveniment din viața se petrecuse deja, risipindu-se astfel emoțiile pe care le aveam la început. Întrebându-mă ce nume va purta filmul, dându-mi ocazia astfel să aleg eu denumirea documentarului, am răspuns imediat fără a sta pe gânduri: „De vorbă cu lemnul”, le-a plăcut
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mie nu-mi place să spun: am iubit. Vreau să spun: iubesc. Și: voi iubi mîine din nou. De ce m-aș bucura pentru lucruri care nu mai există? Zeii mi-au dat o viață pe care nu vreau s-o risipesc Întorcîndu-mă mereu pe un drum pe unde-am trecut. CÎndva, tatăl meu Egeu a ascuns sub o stîncă o pereche de sandale și o sabie pe care la șaisprezece ani le-am luat, urnind stîncă, și am plecat În căutarea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de regretat. Și dacă știm toate aceste vorbe, este pentru că sîntem Întrebați mereu. Chiar și tu, Ulise, adineauri. De ce-am ține minte o clipă care trece fără Întoarcere? La ce bun să ascultăm ecoul unui val care s-a risipit demult, În loc să privim valul care se lovește tocmai acum de țărm? Fericirea, pentru că ne vorbiți mereu despre ea, nu este de a trăi din plin fiecare clipă și de a nu o trăda? Ia-tă-ne aici. Adulmecam vîntul, privim În largul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fericiri imposibile. De ce să pierd clipa care trece umplîndu-mi palmele cu un nisip inutil? Pentru noi, Ulise, nu există trecut. Nici pentru zei nu există. Priviți cu atenție acest țărm. Valurile se izbesc de stînci, le spală și spuma se risipește. Nu rămîne nimic. Învață, Ulise, tot ce poți Învăța din acest exemplu ca să eviți suferința. Și În primul rînd Învață să uiți. Ce sens are țărmul pe care nu-l poți uita? Acolo valurile spală la fel stîncile și n-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spre Ithaca noastră interioară. Principalul e să observăm că tot ce ofereau lotofagii ca viitor era o absență. Surîsul lor pustiește totul. Cadavrul sfinxului zace aruncat undeva Într-un trecut unde nimeni nu mai pune Întrebări și doar vîntul șuieră risipind spuma amară a mării peste florile de lotus strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un copac ca pe o poveste. Riscul de a urca muntele din nou e de a-l găsi gol, legendele au murit, vîntul suflă pe stîncile și prin iarba de pe Olimp singur, demistificator și nostalgic, dovadă că misterul s-a risipit. Scepticismul față de lucrurile cu care venim În contact e o descoperire a adulților. Nici un copil nu e sceptic, toți ne naștem cu darul de a crede În ceea ce descoperă simțurile noastre și În ceea ce ni se propune și, de aceea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
asemenea zeilor, nemuritori, avînd și defectele lor, indiferența față de greșeli și indiferența față de timp. Nici nu bănuiam că sfinxul există și așteaptă să-l Întîlnim. Atunci Încă nu bănuiam foarte multe altele. De pildă, grija necesară pentru felul cum ne risipim această unică viață. Încă n-am pronunțat cuvîntul destin. Sa surîd? Știu prea bine că acesta e un subterfugiu vulnerabil. Și dacă pe zei i-am stîrnit prin cuvinte, nu Înseamnă că propriile noastre cuvinte ne omoară. Prefer să stau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]