6,798 matches
-
Samaria (în ebraică: Shomron "שומרון", în greacă: Samaria - "Σαμάρεια", ulterior "Sevaste" sau "Sevasti") a fost un oraș antic în Palestina sau Țara lui Israel, capitala regatului antic Israel din secolele al IX-lea - al VIII-lea î.Hr. Ruinele Samariei se află în preajma satului arab palestinian Sebastia sau Sabastiye din Munții Samariei, care a prezervat denumirea grecească a locului, dată la vremea respectivă de Irod cel Mare. În prezent, aceste ruine se află pe teritoriul aflat sub jurisdicția Autorității
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
secolele al IX-lea - al VIII-lea î.Hr. Ruinele Samariei se află în preajma satului arab palestinian Sebastia sau Sabastiye din Munții Samariei, care a prezervat denumirea grecească a locului, dată la vremea respectivă de Irod cel Mare. În prezent, aceste ruine se află pe teritoriul aflat sub jurisdicția Autorității Naționale Palestiniene, nu departe de orașul Nablus (anticul Sihem), pe un deal înalt de 90 metri. Locul a fost locuit de oameni încă la 4000 î.Hr. și a găzduit o așezare caananită
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
în secolul al IX - al VIII-lea î.Hr. Sebastia și împrejurimile găzduiesc câteva situri arheologice însemnate. Situl orașului antic Samaria-Sebaste se afla pe povârnișul estic al unui deal care se înalță deasupra părții zidite moderne a localității. Aici se găsesc ruine din mai multe culturi care s-au succedat vreme de 10,000 ani - între care, canaanită, israelită, elenistică, iudeeană herodiană, romană și bizantină A fost cucerită în anul 634 de oastea califului arab Omar, sub comanda lui Amr Ibn al
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
Zakariya, precum și ale multor alți proroci și sfinți.” Yahya este numele din Coran al lui Ioan Botezătorul, iar Zakariya este tatăl său, Zaharia. În Sebastia din zilele noastre, lânga piața publică a localității, se află Moscheea Nabi Yahya, ridicată pe ruinele catedralei cruciate a Sfântului Ioan Botezătorul. Se mai găsesc în Sebastia și morminte romane și numeroase clădiri din perioada otomană . În anul 1922 Sebastia avea o populație de 572 locuitori. În 1931 satul număra 751 locuitori. Populația a ajuns în
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
Galata. Cutremurul din 1802 a determinat avarii importante care au fost reparate în 1806, slujbele fiind celebrate până în 1860. Absența fondurilor a făcut însă ca starea bisericii să se degradeze astfel încât către jumătatea secolului al XIX-lea biserica ajunsese o ruină. Consiliului comunal a intervenit de mai multe ori (1867, 1872) pe lângă Ministrul de Interne și Cultelor și Ministrul Instrucțiunii Publice pentru aloca fondurile necesare restaurării lăcașului de cult. Ministerul Cultelor a motivat imposibilitatea executări reparațiilor prin absența fondurilor necesare și
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
separată de terenul cu activitate comercială. În 1874 un incendiu a accentuat starea precară a bisericii, Nicolae Gane, primar al Iașului, somând Ministrul de Interne să ia o decizie „căci în starea ei actuală nu mai poate exista o asemenea ruină lângă edificiul halei, unde publicul circulă zilnic”. În februarie 1877 Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a aprobat demolarea, nu înainte însă înainte de a se ridica planurile bisericii și de a se realiza toate operațile cerute de regulilor și canoanelor bisericești
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
fetelor provenite din familii cu greutăți financiare. Afectată de cutremurul din 1802, deși a fost renovată la 1840-1841, biserica s-a degradat treptat iar turnul construit de Constantin Duca s-a năruit astfel încât după Războiul de Independență biserica era o ruină și a fost demolată în 1903. În imediata vecinătate a mănăstirii, între 1894-1896, a fost construit Teatrul Național din Iași care s-a extins ulterior pe o parte a terenului fostei mănăstiri. Aflând de decizia demolări bisericii, Rudolf Suțu scria
Mănăstirea Dancu din Iași () [Corola-website/Science/330436_a_331765]
-
prima lor expoziție în "Casa Tineretului și Culturii din Chambéry". După bacalaureat, în 1965, el intrat la "Académie du feu" a sculptorului Szabo la Paris. În 1966, el și viitoarea sa soție, Mireille Dégrange, au cumpărat o casă aflată în ruină, la Valaurie, un sat abandonat în Drôme. Împreună cu soția sa, a avut două fiice, Lara născută în 1970 și Sylvia născută în 1971. Luându-le exemplul, și alți artiști s-au instalat în sat, unde au organizat stagii și expoziții
Alain Girel () [Corola-website/Science/329028_a_330357]
-
locuiască la Castelul Brukenthal de la Sâmbăta de Jos, iar Inocențiu Micu-Klein și-a mutat reședința episcopală, printr-un schimb de proprietăți, de la Făgăraș la Blaj, în 1737. Nicolae Iorga a vizitat cetatea în anul 1903 și a găsit-o aproape de ruină. Între 1948 și 1960 cetatea a servit de închisoare pentru oponenții sistemului comunist din Țara Făgărașului, deținuți politici, Făgărașul devenind una din "închisorile din sistemul Gulagului românesc". În anii care au urmat (1965-1977) au fost făcute lucrări de reparații, restaurare
Cetatea Făgărașului () [Corola-website/Science/329105_a_330434]
-
în urmă, Mercienii au stabilit unul dintre cele mai bogate și mai prolifice imperii de pe Agon. Adaptabilitatea lor la orice situație și abordarea de viață cu pasiune le-a acumulat un puternic și prosper imperiu-națiune, pe malurile râului Eanna printre ruinele civilizației antice Chal Dea ." "Descendenți ai piticilordin vechime, Tovarr sunt un popor viteaz și stoic care trăiesc în munții din Cor Ymirhal. Onorând marele sacrificiu al națiunii Dwarven în timpul războaielor Unholy, ei întruchipează dragostea urmașilor lor pentru toate lucrurile techno-magice
Darkfall: Unholy Wars () [Corola-website/Science/329106_a_330435]
-
corespondențe sunt pentru două date, una pentru anul circa 4800 î.Hr. și una reprezentând cum arată poziția acestor stele după ce "se mișcă" pe cer pe termen lung. În centrul Mexicului, la 42 km nord-est de capitala Mexico City se află ruinele de la Teotihuacán, un oraș antic ce se întindea pe o suprafată de 8 km și avea peste 150.000 de locuitori. Cercetătorii cred că impresionantele structuri aflate aici incluzând două mari piramide și un templu au fost construite de maiași
Destinația: Orion () [Corola-website/Science/329204_a_330533]
-
Există energii stranii care pot să ajute în a explica de ce piloți, marinari și căpitani de vase au intrat în zonă și nu au mai fost văzuți și nu s-a mai auzit nimic de ei. Se pune întrebarea dacă ruinele Atlantidei sunt cele care zac sub apele insulelor Bermude și Bimini. Și dacă pot aceste ruine să ajute la explicarea dispariției si, posibil, a răpirilor asociate cu Triunghiul Bermudelor? Atlantida ar fi fost distrusă într-o singură zi și o
Răpiri stranii () [Corola-website/Science/329210_a_330539]
-
vase au intrat în zonă și nu au mai fost văzuți și nu s-a mai auzit nimic de ei. Se pune întrebarea dacă ruinele Atlantidei sunt cele care zac sub apele insulelor Bermude și Bimini. Și dacă pot aceste ruine să ajute la explicarea dispariției si, posibil, a răpirilor asociate cu Triunghiul Bermudelor? Atlantida ar fi fost distrusă într-o singură zi și o noapte, ea dispărând complet. Este posibil ca locuitorii ei să fi fost toți răpiți în masă
Răpiri stranii () [Corola-website/Science/329210_a_330539]
-
ani de zile o parte din repertoriul companiei de balet. Îm timpul asediului Varșoviei, Teatrul Mare a fost bombardat și distrus aproape complet, rămânând doar fațada clasică. În timpul Revoltei din Varșovia din 1944 germanii i-u împușcat pe civili în ruinele arse. Placa din dreapta intrării principale comemorează suferința și eroismul de victimelor fascismului. Între 1945 și 1965, compania s-a realizat pe al te scene, în timp ce clădirea teatrului a fost restaurată și extinsă conform proiectelor lui Bogdan Pniewski, sub supravegherea lui
Teatrul Mare din Varșovia () [Corola-website/Science/329229_a_330558]
-
suveniruri și cafenele, la etaj este Galeria Muzeului Național (Muzeul Sukiennice). Un alt punct de reper este Bazilica Sf. Maria, cu altarul de Wit Stwosz, o biserică construită în stil gotic din cărămidă, construită în secolul al 14-lea pe ruinele unei biserici mai vechi distrusă de raidurile tătare din 1241. În imediata apropiere de Piața se poate asculta "heynal", care este cântat la trompetă în fiecare oră din cel mai înalt turn de pe Bazilica Sf. Maria. Alte repere includ Biserica
Piața Centrală din Cracovia () [Corola-website/Science/329232_a_330561]
-
diete (1420, 1448, 1454 și 1462), iar castelul a devenit sediul regelui Cazimir al IV-lea Jagiellon dintr-un alt război cu Ordinul (1454-1466). După un incendiu mare în a doua jumătate a secolului al XV-lea, castelul rămâne în ruine pâna la îceputul anilor 1560. Apoi, în 1563-1565, Jan Lutomirski, Marele trezorier al Coroanei a reconstruit castelul complet. Costul întregului proiect s-a ridicat la aproape 3.000 de florini, luați din trezoreria regală. Dezastrele care au lovit cetatea în
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
Conte de Skenninge, să ia castelul, care a fost apărat de starostele Jakub Olbrycht Szczawiński, din timpul Potopului în 1655. El a fost distrus complet în 1707 în timpul unei altei ocupații suedeze. De-a lungul următorilor ani, localnicii au folosit ruinele castelului ca o sursă de materiale de construcție. După Al Doilea Război Mondial, castelul a devenit sediul trupei de cercetași, iar în 1964 s-a început reconstrucția lui.
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
lăsată la sfârșitul volumului precedent, urmărind călătoria către Marginea Lumii a grupului condus de Bayaz, periplul lui Sand dan Glokta în Dagoska și campania lui Burr și West în Englia împotriva armatei lui Bethod. Bayaz și însoțitorii săi călătoresc prin ruinele fostului Imperiu, mergând spre Marginea Lumii pentru a găsi Sămânța, arma teribilă care să-i ajute să lupte împotriva lui Khalul. Drumul este presărat cu primejdii, deoarece teritoriul este acum disputat de o serie de regi autoproclamați și de bande
Fără îndurare () [Corola-website/Science/329345_a_330674]
-
să facă față, cu Sophia, nevoilor familiale. Ïn același timp, are un parcurs universitar remarcabil, și participă la multe acțiuni profesionale și sociale extrauniversitare. Este prezent la începutul anilor cincizeci pe șantierele tineretului, în efortul colectiv de a ieși din ruinele războiului. Devine responsabilul unei echipe de tineri arhitecți chemați să realizeze locuințe pentru lucrătorii canalului Dunăre-Marea Neagră, în apropiere de Cernavodă, pe malul mării. Relizează, în continuare, stabilimente de băi și de sănătate și colonii de vacanță pentru copii între
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
Munții Liban până la Marea Mediterană. De pe vârful nord-estic se poate vedea până la Katana și Damasc, de asemenea regiunile Basan (Bashan), Golan,Ghilad și Galileii. De pe varful de 2,814 m se observă toată regiunea de jur împrejur. Tzvi Ilan a găsit ruinele de templu descrise aici în 1869 de Charles Warren de la Fondul pantru cercetarea Palestinei. Templul, zidit din pietre mari ,se afla la sud-est de stâncă și are dimensiunile de 10-10 metri. Pe partea de răsărit a stâncii se află o
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
cazurilor de înhumare sub influența atât a ritualurilor de înmormântare avare și carolingiene. Au fost descoperite săbii în mormintele „Blatnica-Mikulčice”, ceea ce demonstrează o schimbare a tacticilor militare caracteristice popoarelor nomade cu cele ale cavaleriei de tip occidental. Au fost descoperite ruinele unor fortificații datate în jurul anului 800, cu ziduri de apărare din bușteni și pământ sau piatră fără mortar și pământ la Spišské Tomášovce , Devín și alte locuri. Acestea demonstrează apariția unei puteri centralizate. De-a lungul a câtorva decenii, în jurul
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Boba, Charles R. Bowlus și Martin Eggers consideră că teritoriul Moraviei Mari corespunde regiunii cursului râului Velika Morava (Morava Mare) din Serbia, afluent drept al Dunării. Cercetările arheologice nu au dat la iveală dovezi ale existenței unei Moravii sudice, în vreme ce ruinele descoperite la Mikulčice, Cehia, și alte situri de la nord de cursul mijlociu al Dunării dovedesc existența unui puternic stat medieval timpuriu în această regiune. În afară de Francia Răsăriteană și Moravia Mare, a treia putere implicată în controlul asupra Bazinului Panonic a
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
latină Iotapata) este o cetate antică așezată în nordul Israelului, în centrul Galileei superioare, în inima lanțului de dealuri numit Munții Yodfat, la sud-vest de moșavul modern Yodfat, la 22 km est de Acra și la 9 km de Tzipori. Ruinele cetății sunt situate pe o colină scundă,Tel Yodfat, având înălțimea de 419 metri deasupra nivelului mării, înconjurată de mai multe culmi mai înalte care o ascund de priviri. La est si la nord-est o înconjoară rîul Yodfat, un afluent
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
numai dinspre nord, unde se află o șea care o unește cu dealul din dreapta. Colina Tel Yodfat se deosebește de alte Tel - coline cu semnificație arheologică - prin faptul ca este în cea mai mare parte stâncoasă și are foarte puține ruine la suprafață. În schimb locul ascunde numeroase peșteri în care s-au ascuns răsculații evrei, precum și cisterne antice de apă. Yodfat este menționat în Mișna și în cărțile lui Josephus Flavius (Yosef ben Matityahu). Ea face parte dintr-un șir
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
de ziduri înca din vremea lui Iosua Navi. Se presupune ca Yotva cea amintită în Vechiul Testament, în Cartea Regilor II ca fiind locul de obârșie al lui Meshulemet Bat Harutz, mama regelui Amon al Iudeei este identică cu Yodfat. Totuși, ruinele cele mai vechi găsite la fața locului datează abia din epoca elenistică timpurie, din secolele IV-III î.e.n.. După relicvele arheologice, în această perioadă Yodfat era o așezare mică locuită de idolatri și doar după cucerirea Galileei de către regii Hasmonei a
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]