6,803 matches
-
era lumină! Ar fi preferat ca Ina să doarmă, era dificil pentru el să întrețină un dialog. La ora aceea, l-ar fi pus într o situație jenantă. Deschise ușa și, văzând-o pe Ina în fotoliu, apucă să spună: - Sărut mâna, mami, da’... nu dormi!? - Precum vezi, îmi aștept soțul. Nu mai continuă. În starea de surescitare în care se afla la ora aceea trecută de miezul nopții, nu putu să nu-l apostrofeze: - Se vede că domnu’ inginer a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că aș putea vreodată să-l împart pe Alex cu o altă femeie, își spuse ea, căutând să tempereze, poate chiar să temporizeze povara care îi copleșise sufletul. Se spune că dragostea se naște cu un surâs, crește cu un sărut și se termină cu o lacrimă. Dar Ina nu voia să ajungă la lacrima aceea. Înțelepciunea o învăța că și Timpul o putea ajuta. Așteptarea a fost întotdeauna apanajul forte al femeii. Dar prea m-am umplut de urât!gândul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
repede decât făcând orice altceva. — Ai dreptate, ai perfectă dreptate. — Și-apoi, asta ar Însemna că va trebui obligatoriu să te muți la New York, ceea ce, mărturisesc, mi se pare extrem de atrăgător la ora actuală. M-a sărutat, unul din acele săruturi lungi, leneșe pe care se părea că le inventaserăm noi doi. Însă nu-ți mai face atâtea griji. Cum spuneai și tu, nu știi sigur că ai obținut postul. Om trăi și om vedea. Am pregătit o cină frugală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aproape de ureche, dar tot În mod ferm pe gât, după care m‑a luat de mână și m‑a tras Înăuntru. — Christian, așteaptă! Trebuie, ăă, să‑ți spun ceva, am Început eu, dar fără să știu prea bine dacă un sărut aiurea, nu pe buze, cu contact minim al limbii chiar merită o explicație extinsă despre prietenul meu și despre dorința mea de a nu trimite semnale greșite. Christian, se pare, nu credea că merită, pentru că m‑a condus la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de progenitura râzgâiată a gazdelor. Așa că, scuză‑mă, dar cred că trebuie să mă duc să văd dacă are destul lapte și creioane colorate. — O, se simte foarte bine și sunt sigur că nu are nevoie decât de Încă un sărut de la bona lui. Și mi‑a prins fața În mâini și m‑a sărutat din nou. Am deschis gura să protestez, să Îl Întreb ce naiba se petrece aici, dar el a interpretat gestul drept entuziasm și și‑a strecurat limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar o țin de mână, ne ținem de mână (eu consider ridicol un asemenea gest și mă mir de propria-mi transformare!) și ne sărutăm. Știe să sărute ca o expertă; rămân agățat de buzele ei, mă complac Într-un sărut lung ca o agonie. O leșie fierbinte Îmi cutreieră sângele. Ea pare posedată de o aparentă moliciune a gesturilor și are mișcări de un anume somnambulism erotic, ce exercită o acțiune magnetică imediată asupra mea. Singura atingere a mâinii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clipe de adevărată feerie, clipe dorite În fiecare zi din anul care a trecut sub lumina orbitoare a acestei pasiuni, a acestei iubiri nefericite. Simțeam În mine vibrând fericirea, mă simțeam Înăbușită la pieptul drag, mă simțeam zdrobită de ploaia săruturilor. Am auzit pași. M-a rugat să-l las să mă sărute pe gură. N-am vrut. A plecat. Eram amețită, eram zdrobită de fericire. Nu mi-am făcut nici o lecție pentru azi. Din fericire, nu m-a ascultat. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este diform din punct de vedere moral? E Într-adevăr diform, că eu nu-i pot Înțelege lenea și lipsa de interes pentru cultură. Da, de fapt, din contradicții se naște valoarea. Oare pot spune că nu mi-a plăcut sărutul? Niciodată. Dar sărutul pe care i l-am dat eu? Să nu mai vorbim. Îl iubesc, n-am ce să fac și nu ar fi cazul să Încerc să renunț tocmai acum, când am cunoscut acea apropiere fizică a dragostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
punct de vedere moral? E Într-adevăr diform, că eu nu-i pot Înțelege lenea și lipsa de interes pentru cultură. Da, de fapt, din contradicții se naște valoarea. Oare pot spune că nu mi-a plăcut sărutul? Niciodată. Dar sărutul pe care i l-am dat eu? Să nu mai vorbim. Îl iubesc, n-am ce să fac și nu ar fi cazul să Încerc să renunț tocmai acum, când am cunoscut acea apropiere fizică a dragostei, pentru că m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lume. Dar când voi găsi un băiat plin de viață, luptător pentru visurile sale, Petre, voi Întregi chipul tău cu voința ce-i lipsea, și-mi voi crea idealul deplin. Tu mi-ai dat cea mai deplină fericire În viață: sărutul pe care eu ți l-am dat, iar apoi Îmbrățișarea aceea minunată. Am plătit scump fericirea, dar nu-mi pare rău. Prima dragoste lasă totdeauna În suflet o lumină sfântă, a cărei văpaie străbate anii prin vigoarea ei, prin forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singurul 10 din clasă la extemporal la geologie. Dar dacă nu mă țin serios de lucru, aceasta nu va mai dura. Deci nu te lăsa! Mă obsedează gheața. Mă obsedează părăsirea lui Petre, plecarea lui de lângă mine, mă obsedează acel sărut minunat, mă obsedează Îmbrățișarea, mă obsedează poezia pe care trebuie să o termin, mă obsedează Învățatul noaptea, oare ce voi ajunge? Și, cu toate acestea, trebuie să Înving! 3 noiembrie 1961 (vineri) Am făcut poezia. Am predat-o. Vinerea viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai Închipuit că mă vei avea. Totuși, la refuzul meu, n-ai mai insistat. Poate că atunci, prima dată, simțeam fericirea. Nici nu mai știu bine ce-a fost. Ba da, mi-amintesc de senzația aceea de imponderabilitate, beția unui sărut, sublimă...Ne-am despărțit apoi, În zori, și nu te-ai mai Întors. Dac-ai ști cât am suferit... Niciodată n-am mai trăit o noapte atât de frumoasă. Poate dacă nu ți-aș fi mărturisit iubirea mea ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcuse orbi. Ne căutăm prin beznă rostogolindu-ne halucinant, chinuitor... și nici un punct de sprijin, numai spații grele de atâta noapte... Neputându-se atinge, gesturile noastre se prelungeau În infinit și veneau Înapoi sleite, ca să plece din nou. Dar explozia sărutului a venit să pună capăt Îndoielilor. Pământul aspru din trupurile noastre, crispat de sevele primare și copleșit de lumină, Își cerea dreptul. Dincolo de infinitul devenit albastru, ideile, pașnic așezate alături, așteptau zâmbind rezultatul Încleștărilor de pe planeta-mamă. Dar, irezistibil atrase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei aveam pregătite alte vorbe, alte gesturi, alte priviri. Uneori, drumul acesta spre pădurice era ca o cale de pierdere spre dragoste. Acum, Întâia oară, trec singură pe-aici. Am nimerit Întâmplător și, ce surpriză, parcă simt În trup voluptatea sărutului ce va urma. Aud amestecându-se ecouri ale glasurilor dragi, mâna mea rătăcește În mii de mâini, mă aud râzând cu toți și toți vorbesc cu mine. S-au amestecat glasurile. Unde sunt? În clipa asta, simt că sunt fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
glasurilor dragi, mâna mea rătăcește În mii de mâini, mă aud râzând cu toți și toți vorbesc cu mine. S-au amestecat glasurile. Unde sunt? În clipa asta, simt că sunt fericită. Gândurile mele zboară libere spre pădurice, spre voluptatea sărutului pe care n-am cui să-l dau și-mi arde pe buze. Pasu-mi este rar și greu de gânduri. 21 iulie 1965 Cred că niciodată n-am să-mi pot explica de ce mi-e frică să dansez. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
feudală contra unor regi prea Îndrăgostiți de această plăcere a cititului: a citi este un mare lux - arta perversă a regilor; ei citeau cu atâta patimă, că mulți s-au lăsat sărutați de cărți ca de o iubită supremă, un sărut de carte otrăvită, iată o născocire rafinată, posibilă doar În spațiile unde există o Îndelungă tradiție a cititului), cum nu se poate apăra nici o femeie agresată de dorințele unui rege; el citea cu o mare distincție, (nu este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arendaș. Voi da și eu, vom da cu toții, numai să.... ― Vrei să mergem până la primărie? întrebă Grigore pe Titu. Porniră. În fața primăriei și în ogradă stăteau pâlcuri de bărbați și mai ales femei. Grigore fu întîmpinat în cancelarie de un "sărut mîna" speriat al primarului, care se afla tocmai într-o consfătuire cu plutonierul și secretarul în privința programului anchetei pentru după-amiazi. Socotind că conașul Grigoriță a venit să inspecteze mersul cercetărilor din ordinul boierului Miron, primarul Pravilă se tângui umilit că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-mi umbli cu rebeliuni! Îl amenință, râzând, cu degetul, apoi strânse mâna lui Petre: ― Într-un ceas bun! 3 ― Ia s-auzim, măi băieți, ce vă doare? zise Miron Iuga către țărani care, cu capetele goale, îl întîmpinaseră cu respectuoase "sărut mîna". Oamenii se uitară o clipă unii la alții, îndemnîndu-se. Pe urmă Luca Talabă spuse tare lui Lupu Chirițoiu: ― Începe tălică, moș Lupule, că ești mai mare și mai iscusit la vorbă! ― Scurt, moșule, că-i răcoare și-s îmbrăcat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Așa e cinstit, măi băieți! Boierul să cumpere de la voi, nu voi de la boier! Câțiva încercară să mai spună ceva, dar Miron Iuga își pierdu răbdarea: ― Acum hai, plecați! Am isprăvit. Că voi nu știți ce-i omenia! Țăranii mormăiră "sărut mîna" și se cărăbăniră spre poartă. Îndepărtîndu-se, Lupu Chirițoiu le spuse așa încît să audă și boierul: ― Are dreptate dumnealui, că moșia una a fost de la Izvoru până la Șerbănești. Că-mi aduc bine aminte că odinioară... În același timp, însă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
buzele ei, prinse femeia de umeri și o apăsă, înfigând-o în zvâcnetul lui bărbătesc. Ea icni, încremenind o clipă. Dar el începuse să se miște și atunci femeia se potrivi după bărbat. Se îmbrățișară mai strâns decât le îngăduia sărutul, își lipiră tâmplele. Gemeau, încercând fiecare să fie celălalt și neizbutind până la capăt. Străduindu-se totuși din răsputeri. — Uite cum se scutură cabina... șopti Petrache, abia întredeschizând ochii. Nu te mai mișca atâta... — Dacă- mi vine... gâfâi Aurica. Atuncea mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
odată, atât de aproape, de parcă ne-am cunoaște de mult. Nici măcar nu mai trebuie să-ți spun ceva despre mine. — Uneori nu trebuie să ne spunem nimic... șopti Iacob și se aplecă spre obrazul ei. Fata închise ochii și primi sărutul, fără să-și desfacă mâinile din poală. Apoi, coborând în trepte, în sărutul acela, se întoarse și îi înlănțui gâtul cu brațele. Abia când poșeta îi alunecă de pe genunchi, se desprinseră, iar el se aplecă să i-o ridice. Cosmina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebuie să-ți spun ceva despre mine. — Uneori nu trebuie să ne spunem nimic... șopti Iacob și se aplecă spre obrazul ei. Fata închise ochii și primi sărutul, fără să-și desfacă mâinile din poală. Apoi, coborând în trepte, în sărutul acela, se întoarse și îi înlănțui gâtul cu brațele. Abia când poșeta îi alunecă de pe genunchi, se desprinseră, iar el se aplecă să i-o ridice. Cosmina își duse palma la gură. — Nu știu să sărut, așa-i ? — Sărutul e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în sărutul acela, se întoarse și îi înlănțui gâtul cu brațele. Abia când poșeta îi alunecă de pe genunchi, se desprinseră, iar el se aplecă să i-o ridice. Cosmina își duse palma la gură. — Nu știu să sărut, așa-i ? — Sărutul e o formă de comunicare, răspunse, într-un fel, bărbatul. Important e să ai ceva de spus. Tu, de pildă, vrei să-mi spui ceva ? Cosmina dădu, aprobator, din cap. Iacob îi puse degetul pe buze. — Vorbește-mi despre asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din afara ei. Atunci bărbatul o strânse în brațe, sărutând-o cu violență. Mâinile lui devenite, brusc, nerăbdătoare începură să-i răscolească sub haine. Ea scoase un strigăt, dar el îi acoperi buzele, mai degrabă cu o mușcătură decât cu un sărut. Fata începu să se zbată, dar trupul ei, lăsat, cu câteva clipe în urmă, fără apărare, nu se dezmetici sub mâinile lui care o prinseră cu putere, răsucind-o pe canapea și trăgând-o în jos. Țintuită cu o mână
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
există fără oameni și atunci ne întoarcem la rădăcina tuturor lucrurilor și dăm acestei povestiri nume de om. Nume care nu va fi însă Papi. Ce idee bună, spune ea totuși. Papi sună ca o plescăitură din buze, ca un sărut pe obraz. Cine să-și închipuie că Papi e un fel de prescurtare de la Paula Pintilie ? — Nu-mi place deloc numele ăsta, Pintilie, spuse ea, de cum se așeză. Trebuie să mă mărit. — Cum de-ai venit așa repede ? — Păi, tocmai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]