11,293 matches
-
interioare memorabile și adesea se consumă la granița normalității cu psihoza, eșecul, viciul, frustrarea, violența, inclusiv ca efecte ale mâniei de clasă, din acest punct de vedere personajele lui Ammaniti amintind de tipologia pasoliniană. Visând un viitor mai bun, se străduiesc să supraviețuiască în prezent, torturați de mii de gânduri toxice, mohorâte, feroce vindicative. Așa că nu întâmplător singurul personaj pozitiv al romanului este un bătrân pediatru, obișnuit să-și îngrijească micii pacienți ca și cum ar fi proprii copii. Dar în acea noapte
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Jidovului Rătăcitor nu este altceva decât o imensă bibliotecă imaginară, alimentată de evenimente reale și încremenite în istorie. Pentru cititor nu mai are nici o importanță dacă Ahasverus trăise acele întâmplări sau le născocea, de vreme ce el însuși le trăiește alături de narator, străduindu-se să-l urmărească cum înaintează într-o uluitoare ubicuitate, actor și sursă a nenumărate istorii diferite. Narațiunea autorului francez este o concatenare de biografii, epoci, personalități și stiluri ce se cheamă unele pe altele într-un interminabil cronograf al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Morvan este pur și simplu uluit de faptul că stăpânul său, dizgrațiosul dar înțeleptul director al ospiciului se lasă sedus de întrevederea cu domnul de Sade. Recunoscându-i darul de a seduce și hipnotiza, precum și personalitatea molipsitoare, Morvan se va strădui să-și apere cu strășnicie cugetul și mintea de abisurile luciferiene ce eructau in jurul acelui om. Ca să nu mai vorbim de alte motive de nesuferință, cum ar fi rivalitatea în amor. Îndrăgostindu-se prin succesive acte de voyeurism involuntar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
declanșată în chiar habitatul "inamicului", în ocean, adică, prin explozii succesive. Celălalt personaj, Batis Caffó, refuză de la început orice tentativă de comunicare cu naratorul, amintind de un Caliban care uitase cele mai elementare noțiuni de conviețuire cu oamenii. Naratorul se străduiește volens-nolens să-l realfabetizeze în această privință, să-i îmblânzească pornirile de huidumă primitivă (între un vânător siberian și un artilerist austriac), nu înainte de a-l învinui totuși de infamie și asasinat. Vine în vizită la narator să-i ceară
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Mediatorul: Mai vrei ceva să adaugi? Livia: Nu. Mediatorul: Ștefan, poți să ne spui tu ce s-a întâmplat? Ștefan: De când Livia a devenit șefă, s-a schimbat cu totul. Dă ordine tuturor...... Livia: Eu nu dau ordine, dar mă străduiesc să fac totul pentru ca să fie bine... Mediatorul: Livia, ne-am înțeles să nu ne întrerupem. Ștefan: Eu nu mă simt bine din cauza aceasta deoarece cândva eram prieteni. Dar ea tot timpul insistă să rămână băieții să facă ordine. Noi însă
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
putea acționa în vederea modificării poziției sale internaționale. Generalizarea conflictului 35 din Balcani și implicațiile sale pentru țara noastră au fost dezbătute pe larg de către factorii de decizie de la București . Astfel, România a adoptat tactica expectativei, a neutralității și s a străduit să evite transformarea teritoriului său în teatru de război. Exista primejdia ca Rusia să profite de situație pentru a anula clauzele Tratatului de la Paris din 1856, ce retrocedau țării noastre cele trei județe din sudul Basarabiei. La 4/16 ianuarie
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
declarat război Turciei și armata rusă și-a început marșul spre Dunăre prin teritoriul României. În zilele următoare Corpurile legiuitoare de la București au ratificat convenția româno-rusă, Mihail Kogălniceanu respingând cu acest prilej, neutralitatea. Ministrul de externe al României s-a străduit în această perioadă să explice prin intermediul agenților diplomatici ai țării, poziția României. Într-o circulară din 21 aprilie 1877 el arată că țara sa fusese abandonată de Europa. După proclamarea independenței României, Mihail Kogălniceanu a dus o neobosită activitate pentru
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
va putea fi înțeles mai bine drept un reflex al acestei năzuințe. Pentru el viața onestă era condiția de căpetenie a unei realizări intelectuale. Wittgenstein a crezut că însemnările sale filozofice vor câștiga în autenticitate numai dacă el se va strădui din toate puterile să trăiască întru bine și frumos. În mod sigur, nu a crezut că gândurile sale ar putea fi bine înțelese de cei care nu s-ar interesa de modul în care a trăit, așa cum a avut dreptate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mulți studenți și a căutat să-i îndepărteze pe cei în prezența cărora nu se simțea bine și nu putea gândi bine.77 Deoarece orele petrecute cu studenții erau ore de intensă concentrare, ore în care „lucra“, Wittgenstein s-a străduit să creeze o ambianță cât mai puțin formală. După ce a folosit o scurtă perioadă de timp spațiile Universității, el și-a invitat studenții în propriul apartament de la Trinity College. În încăperea în care îi primea nu era loc mult și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
La capătul fiecărei lecții era nu numai epuizat, dar și profund nemulțumit, chiar dezgustat de ceea ce resimțea drept un eșec al încercărilor sale de a înainta în clarificarea temei care îl preocupa și de a se face bine înțeles. Se străduia să uite propunându-i unuia din cei de față o plimbare sau vizionarea unui film lipsit de pretenții.80 Merită să fie reținute și impresii diferite. J. N. Findlay, un viitor profesor de filozofie, care i-a frecventat ocazional lecțiile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
gândit: Cum ar fi să fii cu adevărat dezamăgit de filozofie? Cum ar fi să crezi că încercarea lui Wittgenstein nu a avut nici o valoare; că nu a avut valoare încercarea de a gândi lucrurile până la capăt, așa cum s-a străduit să facă Wittgenstein? Wittgenstein ne a făcut să credem că ea a avut valoare și mi s-a părut întotdeauna foarte bizar că filozofia lui poate fi văzută ca banalizare a filozofiei sau drept neluare a ei destul de în serios
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că ea a avut valoare și mi s-a părut întotdeauna foarte bizar că filozofia lui poate fi văzută ca banalizare a filozofiei sau drept neluare a ei destul de în serios.“87a Pe prietenii care îi frecventau cursurile, Wittgenstein se străduia să-i convingă să nu facă din filozofie o profesie. Am amintit deja că obișnuia să-i întrebe pe acei dintre studenții lui de care se apropia de ce studiază filozofia. Aprecia că îndeletnicirea cu filozofia este de cea mai mare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi încărcat pentru totdeauna conștiința. Nu este ușor să înțelegem bine o asemenea înverșunare îndreptată împotriva propriei persoane. Pentru Wittgenstein, credea prietenul său Rush Rhees, poate năzui cu adevărat să devină un om mai bun numai cel care se va strădui să reziste tentației de a se înșela pe sine. Înclinația de a gândi bine despre sine îi apărea drept una dintre cele mai puternice ispite, căreia trebuie să i se împotrivească cu toate puterile. O spune într-una din însemnările
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la publicare. Desigur, în speranța că va putea produce gânduri mai bune. Drury își amintește că în același an, când Wittgenstein a predat lecțiile sale despre estetică, psihanaliză și credința religioasă, el s-a adresat unuia dintre studenții care se străduiau să noteze ce spunea: „Dacă scrieți aceste observații spontane, s-ar putea întâmpla ca într-o bună zi ele să fie publicate drept ideile mele bine cântărite. Acum eu vorbesc fără constrângere, așa cum îmi vin ideile în minte, dar despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
i-a spus că acest mod de a se hrăni îi va scurta viața, Wittgenstein i-a răspuns că oamenii trăiesc oricum prea mult.120 Nici în singurătatea de la Rosro Wittgenstein nu a fost satisfăcut de progresele muncii sale. Se străduia acum să se împace cu gândul că nu va putea realiza ceea ce și-a propus. Lui Malcolm îi scrie în iulie 1948, cu resemnare: „Dacă acum capacitățile mele filozofice se epuizează este păcat, dar asta este situația.“121 Părăsind Rosro
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de a gândi și de a simți. Pentru Wittgenstein etica și estetica reprezentau unul și același lucru, cum a scris el în Tractatus, poate în sensul că cel înzestrat cu o autentică sensibilitate pentru bine și frumos trebuie să se străduiască să trăiască în lumea spiritului, adică în mod înalt și pur. Doar dacă se va strădui fără încetare să se facă mai bun, să se deschidă mai mult frumosului și adevărului, individul va putea aduce o contribuție reală la îmbunătățirea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lucru, cum a scris el în Tractatus, poate în sensul că cel înzestrat cu o autentică sensibilitate pentru bine și frumos trebuie să se străduiască să trăiască în lumea spiritului, adică în mod înalt și pur. Doar dacă se va strădui fără încetare să se facă mai bun, să se deschidă mai mult frumosului și adevărului, individul va putea aduce o contribuție reală la îmbunătățirea lumii în care trăiește. O va putea face de asemenea străduindu-se să-și facă relațiile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pur. Doar dacă se va strădui fără încetare să se facă mai bun, să se deschidă mai mult frumosului și adevărului, individul va putea aduce o contribuție reală la îmbunătățirea lumii în care trăiește. O va putea face de asemenea străduindu-se să-și facă relațiile cu ceilalți pe deplin clare, să spună ceea ce gândește, mai ales atunci când acest lucru este neplăcut și chiar dureros pentru el și pentru cei care îi sunt apropiați.140 Respectul necondiționat al adevărului și, în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
configurația ei finală. Dacă vei veni la Cambridge ți-o voi da s-o citești. Probabil că te va dezamăgi. Este adevărat, e destul de mediocră. Și nu aș putea s-o fac în mod fundamental mai bună chiar dacă m-aș strădui încă o sută de ani.“ (N. Malcolm, op. cit., p. 58.) 110 Vezi A. J. Ayer, „Recollections of Ludwig Wittgenstein“, în Portraits of Wittgenstein, ed. cit., vol. 3, p. 127. 111 M. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în op. cit, p. 210
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
1946-1947“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 3, p. 170. Norman Malcolm oferă alte detalii și un comentariu semnificativ în această privință. Moore avusese un atac cerebral și medicii i-au recomandat să evite oboseala și orice iritare. Soția lui se străduia să-l ajute să urmeze aceste recomandări, întrerupând orice discuție filozofică în care era angajat, dacă ea se prelungea mai mult de o oră și jumătate. Wittgenstein, care îl vizita pe Moore destul de des, și-a exprimat dezaprobarea. „El credea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ci, ca și muzica, prin ceea ce „se arată“ în ele. Cu referire la poemul autorului romantic Ludwig Uhland, Graf Eberhards Weissdorn, Wittgenstein îi scria lui Engelmann: „Poezia lui Uhland este cu adevărat mare. Și lucrurile stau așa: dacă nu ne străduim să exprimăm ceea ce nu poate fi exprimat nu se pierde nimic. Dimpotrivă, ceea ce nu este exprimat este păstrat - neexprimat - în ceea ce este exprimat!“70 Mult mai târziu, Wittgenstein făcea o observație asemănătoare într-o scrisoare către Norman Malcolm: „Am încercat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
atunci când preda sau punea pe hârtie însemnări filozofice, Wittgenstein urmărea, înainte de toate, să obțină anumite clarificări pentru el însuși. El nu a fost un profesor și un autor blând și prevenitor cu ascultătorii și cititorii săi, pe care s-a străduit de altfel să-i limiteze la un cerc restrâns de persoane, despre care credea că ar fi mai pregătite să-i înțeleagă gândurile. Wittgenstein nu s-a cruțat pe sine și nu i-a cruțat nici pe alții de un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ne apare atât de evident după ce ea a avut loc. Iată una dintre ele: „Este ca și cum cineva ar sta într-o cameră, privind spre un perete pe care sunt pictate un număr de uși false. Dorind să iasă, el se străduiește să le deschidă încercându-le în zadar pe toate, una după alta, de mai multe ori. Dar, desigur, toate acestea nu duc la nici un rezultat. Și în tot acest timp, deși el nu-și dă seama, există o ușă adevărată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vizitat în America, Malcolm scria că acesta își rezuma punctul de vedere prin aforismul: „O expresie are semnificație doar în fluxul vieții.“29 Din multe motive ne este greu să vedem că putem înțelege semnificația expresiilor limbajului doar atunci când ne străduim să determinăm rolul lor în contexte lingvistice și nelingvistice cuprinzătoare. Unul din aceste motive este înclinația puternică de a socoti anumite procese mintale - senzații, sentimente, gânduri - drept condiții necesare și suficiente pentru folosirea expresiilor limbajului. Ni se pare, de exemplu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Noi ne luptăm cu limba. Suntem în luptă cu limba.“ 4. Admirat, nu și urmat Dezvoltările de mai sus și-au propus să înfățișeze o practică filozofică cu totul singulară. Wittgenstein a bănuit că acea orientare pe care s-a străduit să o dea cercetării filozofice are puține șanse să fie bine înțeleasă, și cu atât mai puțin urmată, cu deosebire de profesioniștii domeniului. Astăzi, la mai mult de o jumătate de secol de la dispariția autorului Cercetărilor, se poate spune că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]