6,881 matches
-
polimodali (nespecifici) C: alcătuiți din fibre amielinice, cu viteza de conducere 0,52 m/s, pot fi activați de stimuli noxici mecanici, termici și chimici; există nociceptori C cu sensibilitate restrânsă la stimuli noxici mecanici și câteodată, la rece. Nociceptori tăcuți (silent nociceptors Schaible și Schmidt): nu răspund la stimulare obișnuită nociceptivă decât după sensibilizare prin fenomene noxicede exemplu inflamațiecaz În care pot răspunde la stimuli noxici mecanici și termici; În fapt, sunt receptori chimici, care reacționează la produșii eliberați În timpul
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
proporțională cu logaritmul intensității stimulului nociv LS. Dacă codificarea nu s-ar face logaritmic, receptorii ar genera potențial numai la intensități mari ale stimulului, ceea ce ar putea fi eventual adevărat doar pentru un grup special de receptori și anume cei „tăcuți" (Silent Receptors). Răspunsul logaritmic al receptorilor la creșterea intensității stimulului nociceptiv le permite acestor receptori să posede o plajă foarte largă de sensibilitate și receptivitate. Potențialul de acțiune nociceptiv transmis prin fibrele algoconductoare este o funcție logaritmică a intensității stimulului
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
prin negare timpul pare trecut. Metoda ca metodă se cere, cu toate acestea, urmată. Concordanțele și discordanțele sunt cele care interesează primele, pentru că întăresc o afirmație, celelalte pentru că o slăbesc și chiar anulează. în toată această corespondență a Hanrietei cu tăcutul și ascunsul ei destinatar scrisoarea din urmă rămâne cea mai importantă. Este expediată de la Lacu-Sărac, la 22 iunie 1889, și adresată parcă prin destinul cuvintelor: „Scumpă Mamă!” (deși versul eminescian este puțin mișcat: „O mamă, dulce mamă...”). Urmează textul: „Nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Pe care-o revelează Dumnezeu, care e Estul meu, Soarele meu". Clifton - "stînci crepusculare"; "strînsoarea morții"; "rafala care-învăluie în nori țîșnind din suflul timpului" (blast of time's inclouding breath); "talazuri mohorîte"; "scena cea sumbră"; "cîmpia cea tristă"; "mormîntul cel tăcut"; "poveste de o cruntă suferință" (tale of woe); "șuvoi de suferință crîncenă"; "sălaș singuratic". To Miss Hoyland. From a MS. of Chatterton's, in the British Museum / Către dra Hoyland. Dintr-un manuscris al lui Chatterton din British Museum - "disperare-întunecată
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Longmans, Green & Co. (facsimil al ed. a 2-a din 1759. London: A. Millar, R. & J. Dodsley) În seria BIOGRAFII. MEMORII. MONOGRAFII au mai apărut (selectiv) • Am purtat steaua galbenă, Inge Deutschkron • Am vrut unitatea Germaniei, Helmult Kohl • Caietele privitorului tăcut, Constantin Ciopraga • Charlotte Sibi. Demoiselle de français. Domnișoara de franceză, Olivier Dumas • Cinci degete-n ochi. Jurnal (1990-2006), Val Gheorghiu • Din trecut, Sergiu Dimitriu • Istoriografia română la vîrsta sintezei. A.D. Xenopol, Al. Zub • Jurnal politic, Ioan Hudiță • Memoria amfiteatrelor, Titus
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
inutilizabile. Gheorghe Mântulescu va fi judecat de Curtea Marțială Galați, învinuit de complot și condamnat la moarte, pedeapsă comutată în 25 de ani de muncă silnică. Așa începe negrul său calvar. Stoic, cu fruntea sus privind la cer, liniștit și tăcut, el își va duce osânda până la capăt fără a-și reproșa ceva și fără a blestema pe tirani. Puțini cunosc pătimirea lui Gheorghe Mântulescu și lupta Neamului amenințat cu pieirea. Nu cunoaștem adevărul pentru că el ne-a fost ascuns permanent
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în istorie ca neam. Să nu ne lăsăm copleșiți de șuvoaiele de nedreptăți care urlă necontenit ca valurile apelor tulburate de furtuni. Să fim români, descendenții neînduplecați ai vajnicilor noștri străbuni care au îndurat veacuri de jafuri și devastări, azi tăcute morminte, câmpii cu holde bogate și pământuri pe care nelegiuiții „administratori” de azi, prin legi nelegiuite, vor să le înstrăineze, făcând din România, Stat Național și Suveran, o colonie a tuturor amatorilor de chilipiruri, iar românul slugă și rob. Români
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
idei variază în anumite limite, inițial mare iar, pe parcurs, viteza și intensitatea scad treptat. Există mai multe metode de contracarare a acestei scăderi și de evitare a perspectivei de secătuire totală. Prima metodă se referă la "minutul de incubație tăcută". Liderul solicită liniște deplină și cere participanților să citească fiecare pentru sine lista de idei afișată pe colile de hârtie. Astfel se urmărește așanumita fertilizare încrucișată sau generarea unor idei pornind de la cele deja enunțate. După un minut de tăcere
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
românească” ș.a. Chiar de la debut, versurile lui Ț. învederează propensiunea spre lirismul intelectualizat. Primul volum, Lebede negre (1936), adăpostește, asemenea celor următoare, termeni științifici, toponime, denumiri din sfera culturii (istorice, mitologice, artistice), aluzii (inclusiv titulare) livrești: Loreley, Străzile din Bruges, Tăcut și tainic Luvru, Elipse orfice, Pașii licornului, Tiche Fortuna, Întâlnire cu Verhaeren, Corbul lui Poe, Anabasis, Cosmograme, sintagme livrești, precum „romantismul lunii”, „temeritatea unor perihelii”, „tristețea curbei”. O poezie, Sub lunae luce, semnalată și de G. Călinescu, e scrisă în
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
gesturile au înțelesuri adânci / și lucrurile ne-mpresoară și sunt vii. / Și toate făpturile nopții se află pe aproape; / vin să-și ascundă teama de moarte în ape, / se culcă apoi la picioarele noastre/ la fel cu apa și cerul; tăcute, albastre...” (Tărâmul magic). Aventura echivalează cu o „intrare în junglă”, ca în textul omonim, poetul exultă, dominat de sentimentul plenitudinii vieții și al bucuriei de a trăi, în care se infiltrează o undă de reverie, elegiacă și meditativă, dar echilibrată
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
esențială ca să nu cuprindă nimic românesc. Drept probă luai condeiul și improvizai pe loc următoarea frivolitate rimată: eu și ea (Din Gablitz) Ca o liră fără sunet, Ca un fulger fără tunet, Ca un râu fără murmur, Ca o pasere tăcută, Ca o casă ce stă mută Și pustie împrejur; Astfel sunt și eu, vai mie! Formă fără melodie, Pur spectacol făr’ idei! De când dânsa nu-i sub soare Și puterea-mi cântătoare A perit cu moartea ei! M.I. Ellias Observați
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și-l imaginau, găsesc un ins sărac și speriat, incapabil să i ajute. Un zbor de cocori în unghi, lung, încheie acest film trist, în care, pentru mine, scena cea mai emoționantă a fost cea a despărțirii eroilor de casă: tăcuți, în colțul ei rămîn un bătrîn și o bătrînă, iar chipurile lor se șterg ca într-o fotografie de demult. Filmul mi-a amintit de două cărți: Pentru pîine de H. Sienkiewicz și Prăpădul Solobodei de Eusebiu Camilar. Inevitabil, m-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
not least, cei trei ieșeni (Drăgan, Constantinescu, Apetroaie, ultimul mai rezonant sufletește). Bilanț sărac, aproape trist, dar care - avînd în vedere mărturisirile unora mai în vîrstă decît mine - se încadrează totuși „în limite normale”. în preziua operației, Hîncu, cel mai tăcut dintre noi toți, își pune, subit, problema „dacă există Dumnezeu”. Reacția sa mă face să-i dau dreptate celui ce-a zis (Marshall McLuhan, dacă-mi amintesc bine) că în „sala de reanimare nu vezi ateiști”! Acum înțeleg: (auto) flagelarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
replică. Trebuia, pur și simplu, să-l cred și să mă resemnez. Fața i se adumbrise, umerii i se curbaseră, își privea concentrat mîinile care continuau să răsucească - îndoind-o și dezdoind-o - aceeași clamă. Petru și Petre îi ascultau tăcuți explicațiile. Întrucît de la el emanase lista cu numele meu la numărul 1, primul era, fără îndoială, intrigat de „insuccesul” lui. Al doilea, dimpotrivă, era surprins că „șeful” catadicsește să-mi motiveze - fie și prin acest simulacru de regret - de ce am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alunece pe un alt culoar, spre a-l lăsa liber pe cel de la Academie. Manevrele de culise sunt în toi. Totuși, Elena Ceaușescu nu îndrăznește. De ce? Poate pentru că soțul ei și șeful statului se teme de un nou val de tăcută nemulțumire. El trebuie să știe, la această oră, că soția sa este nedorită, ba chiar antipatizată. I-a conferit, printre altele, și conducerea sectorului cultural, pe lângă cel al cadrelor, și rezultatele se văd: proletcultismul revine, teroarea ideologică, clișeele anilor 50
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
zvâcnea, era ca să folosesc o expresie biblică urâciunea pustiirii. Nimic nu putea să exprime mai din plin urâtul de care suferă bucureștenii în această vară a anului 1985 decât pustiul acesta, vidul acesta tulburător, deșertul din inima țării. Și totuși, tăcute, închise, străine parcă de clădirile din jur, pe care stăpânirea și le-a atribuit, micile, vechile biserici străjuiesc parcă singure, pline de o viață tăinuită. Biserica Albă o văzusem de câteva ori mai devreme foind de lume, revărsată chiar și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pare, Între confrați mai vârstnici, pe care Îi cunoștea. Absența sa mi-a reorientat atenția spre cele două vedete care ne onorau, Lucian Pintilie și Adrian Păunescu, și, mai ales, spre tânărul Însoțitor al acestuia din urmă, poet frumușel și tăcut, În care nu aveam cum bănui mocnitele frustrări fără leac ale unui viitor disident vanitos și irascibil. În anii următori, m-am Întâlnit adesea cu Radu Petrescu. Ne-am plimbat Împreună, ne-am oferit și am discutat cărți, ne-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
coloane de imponderabil topaz, ar fi semnul stabilității În care se cumpănește, durabil, iubirea. Exteriorul discordant nu Întârzie să intre, Însă, În dialogul dintre soți. Forța sa disturbatoare luminează instantaneu zone sufletești ambigue, mutațiile lor potențiale. După momentul de pace tăcută a ceaiului, fericiții soți simt nevoia să-și vorbească. Ei revin la un subiect deja atins, anume personajul unei cărți citite recent: un bolnav psihic, se pare, corupe copii, ispitește femeile spre depravare și rămâne, mereu, zâmbitor, Încântat de erotismul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un turn, dar eu simt doar tremurul a ceva ce se ridică În aer Înalt și subțire”. Gândirea naște, de fapt, noua realitate: „Tragi o linie În pământ, o linie de netrecut cu ajutorul căreia să-ți menții echilibrul printre lucrurile tăcute care se Înalță și se Înclină În toate părțile. Aceasta e viața noastră. E ca și cum ai vorbi neîncetat amăgindu-te să crezi că fiecare cuvânt se leagă de cel anterior și Îl presupune pe următorul, pentru că ți-e groază să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cecurilor și conturilor capitaliste. Câțiva clienți, aliniați cuminte În fața ghișeelor, dialog În surdină, mișcările de o timidă grație mecanică. Când am ieșit, Paul m-a Întrebat: „Ei, ai văzut Templul? Ăsta-i templul modern. Un sanctuar! Liniște, concentrare, transcendență! Enoriașii tăcuți, preocupați de esențial. Preoții afabili, concentrați. Capitalismul modern”. Și-apoi, după câțiva pași: „Banul guvernează. Nu trebuie să-ți clădești «peretele despărțitor», ca În povestirea ta. Societatea are grijă de asta. Împotriva indiscreției te mai poți apăra, nu și Împotriva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
portretul soției cu sine. Talismanul trecutului este invocat, acum, ca asentiment pentru schimbare, amuleta libertății și viitorului. Acțiunea declară, până la urmă, ceea ce Pereira nu declarase, de fapt, de-a lungul narațiunii. Această modulare ironică este pregătită de semne mai curând tăcute și obscure, gradată scrutare psihologică a potențialităților somnolente. Senectutea solitară și resemnată așteptase ca invazia juvenilă a unor interlocutori ca Rossi și Marta să forțeze des-inhibarea. Pentru un obișnuit al „realismului socialist” transformarea evazionistului mizantrop și contemplativ Într-un om
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a recunoscut și el. Nu ne văzuserăm de prin 1948. N-a manifestat nici un sentiment. Sergentul care îl păzea n-a zis nimic, n-a făcut nici un semn că n-am avea voie să vorbim între noi, dar am stat tăcuți, prudenți, la trei metri unul de celălalt. În gândul meu mă întrebam : cine o fi sergentul care asistă la întâlnirea noastră? Și mai ales de ce această întâlnire „întâmplătoare”? Mister pentru mine, poate tot atât de inexplicabil și pentru el, pentru Nicolae Petrașcu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fără creion fără hârtie, scrise pe pânza eternității; trăia într-o lume a lui, încărcată de frumos: norocul meu este că nu văd de cât foarte puțin din răutatea lor zugrăvită pe fețe. Aurel Dragodan un alt poet sensibil și tăcut, ca un mormânt; poeziile lui erau ca mirificele flori ale paradisului, crescute din noroiul suferințelor de tot felul ale iadului... Si câți alții nu-i populau ceasurile de noapte ale lui Nicolae Petrașcu. Pentru fiecare avea câte un gând de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cei fruntași ca stare materială, școlarizarea unui copil la oraș, mai ales la studii superioare. Ajuns elev al liceului „Radu Negru” din Făgăraș, unul din liceele de elită din Ardeal, Nicolae Petrașcu dă dovadă la carte de un înverșunat sârg, tăcut dar perseverent ca și tăcerea și perseverența milenară ale românului de a nu se clinti de pe glia sa. Rezultatele excepționale nu-l înfumurează ci l călesc pentru ceea ce avea să urmeze. Ceea ce s-ar putea numi un destin activ face
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fiu sigur de asta. Întunericul s-a așternut în jurul meu. Când s-au aprins luminile de-a lungul râului, am pornit prin orașul pustiu spre dealul de vest. 5 În țara aspră a minunilor Calcule, evoluție, libido Mi-am continuat, tăcut, calculele în timp ce îmi beam cafeaua. Bătrânul plecase la suprafață să-i redea vocea nepoatei sale. Nu știu cât a lipsit. Îmi pusesem ceasul electronic să sune la intervale de o oră și o jumătate de oră. Calculam, făceam pauză. Calculam, făceam pauză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]