6,840 matches
-
nu înseamnă că provincia va înceta vreodată să le revendice cu mândrie. Cele 121 de nume propuse ca producători culturali activi în nordul Moldovei interbelice au conferit zonei pulsația culturală prin care periferia a încercat să își depășească condiția de tărâm inert și marginalizat prin politica centralizatoare de după unire. Tocmai de aceea recuperarea creației și scoaterea acestor figuri din conul de umbră constituie un demers de consolidare a istoriei locale. ÎN LOC DE CONCLUZII Pornind de la premisa că istoria locală reprezintă un segment
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Petru Comarnescu, într-un articol din 19341. El însuși un produs al provinciei, născut la Iași (1905) și stabilit în București, criticul dezbăra cu obiectivitate ambele tabere de clișeele deja consacrate, după ce constata că "între capitală și provincie există, pe tărâmul intelectual și moral care ne interesează, o necurmată susceptibilitate, o jenantă rezervă, o inefabilă nepotrivire în aprecieri". Vina ar aparține însă ambelor părți. Să vedem perspectiva deformată a Bucureștiului: Bucureștenii cred, în genere, că oamenii din provincie sunt oarecum înapoiați
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
multe dune, E necuprinsu-n care vei fi de-acum-nainte Încununat de lauri, știință și renume ! Format întru rigoare și temeinicie de mari profesori de la facultățile de Filologie/Litere și Filosofie ale Universității ieșene, cărturarul Andone Cumpătescu, truditor de mulți ani pe tărâmul medalisticii, exeget perseverent și membru de seamă al Societății Numismatice Române, autor a multor studii și articole de profil în presa ultimelor decenii, este semnatarul și al altor lucrări de referință în domeniu, cum ar fi Personalități ale Iașului în
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
continuat apoi, tot mai strălucit, la București, unde Francisc Iosif Rainer s-a impus ca un distins medic, profesor, șef de catedră, întemeietor al școlii de antropologie și al institutului cu același profil. Ca o încununare a activității sale pe tărâm didactic și științific, Iosif Rainer primește, în anul 1937, titlul de membru de onoare al Academiei Române și, mai apoi, în anul 1940, la retragerea din activitatea didactică, devine obiect de reflectare în medalistică. Pe aversul medaliei, (bronz, 80 mm) este
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul bourului, populat cu cirezi și turme și prisosind de „vipturi” - cântat și de Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei (sustrase, prin forța sau grația unor imagini, convenționalismului speciei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Pînă în 2002, fusesem incapabil să scriu în franceză, dar întorcîndu-mă în țara mea, după optsprezece ani de exil, și regăsindu-mi cultura, limba, s-a produs un fenomen ciudat, nu mai puteam scrie în persană. Scriitura devenise și ea tărîmul exilului meu. (în dialog cu Colette Khalaf, "L'Orient. Le Jour", nov.2013) Titlul cărții se rostogolește în gură ca o piatră plină de acea dulceață catifelată a Orientului, de acea spiritualitate sufi prin care plutesc efluvii de poeme de-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rețină atenția, se transformase într-un monstru, un soi de atracție de bîlci de lux. Ce a putut-o face, totuși, pe această femeie creditată cu un IQ demn de premiul Nobel să se agațe cu atîta disperare de un tărîm al iluziilor, forțînd-și destinul și aruncîndu-se vijelios pe panta blestemului și a decadenței, pînă la integrarea unei secte satanice? Misterul rămîne deplin. În felul său, Simon Liberati îi oferă un amar, dar elegant titlu de glorie postumă: acela de a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu e neapărat condamnabil, dimpotrivă... Autorul Vizitatorului are simțul distanței critice, și privește cu aceeași umană înțelegere, lipsită de accente extreme, și lumea lăsată în urmă, cu toate neajunsurile ei materiale, sociale, morale și spirituale, dar și pe cea a tărîmului făgăduinței, unde iluziile se risipesc adesea, iar reușitele presupun nu o dată compromisuri și umi lințe greu de dus. Necazurile îndurate în viața "dinainte", cea a stu denției protagoniștilor, Andi și Carmen, sunt însă schițate cu pudoare și cu înțelepciunea autentică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trăiri ale acestei soții mult iubite și iubitoare, dar care nu suportă, de fapt, plecarea lui Andi, consi derînd-o, cumva, o trădare, o lașitate, găsindu-și consolarea în bra țele unui prieten, acceptînd apoi să-l regăsească pe Andi pe tărîm american și să încerce să repornească împreună pe noi baze, alături de copilul lor, eșuînd însă, neputîndu-se lipsi de iubitul lăsat acasă, pe care îl aduce în propriul cămin al lui Andi sub pretextul prieteniei și al mîinii întinse unui nou
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al actului fiind activ și vizibil în regie (Odaia gingașei iubiri, Vedenie în burgul gotic). Un poem caracteristic și în același timp unul dintre cele mai frumoase ale sale este Spre steaua carnagiului: „Treceam - câtă vreme - pe lângă limanuri,/ prin intermundii, tărâmuri inferne,/ fără opriri la cereștile hanuri,/ căci, vai, călăream pe un vierme.// De ce, întrebai albiciosul meu cal,/ a trebuit să mă nasc pentru tine iar tu/ pentru ce m’ai ales?» Infernal/ ondulându’și spinarea, tăcu.// «Pentru ce ești atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
literaturii române. Ion NEGOIȚESCU G. Călinescu: "Istoria literaturii romîne" - Compendiu, în vol. Scriitori moderni, Editura pentru Literatură, București, 1966, p. 340, 341-345. G. Călinescu separă literarul de cultural, tranșant. El nu introduce un autor, indiferent de meritele lui pe alte tărâmuri, în Istoria literaturii, decât dacă a scris și literatură de imaginație sau dacă, după aprecierea sa, scrierile de altă natură posedă însușiri literare. "Culturalii" (cu excepția junimiștilor) sunt cel mult menționați.ă...î Lui Călinescu îi datorăm, mai mult decât oricărui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
continuat apoi, tot mai strălucit, la București, unde Francisc Iosif Rainer s-a impus că un distins medic, profesor, șef de catedră, întemeietor al școlii de antropologie și al institutului cu același profil. Ca o încununare a activității sale pe tărâm didactic și științific, Iosif Rainer primește, în anul 1937, titlul de membru de onoare al Academiei Române și, măi apoi, în anul 1940, la retragerea din activitatea didactica, devine obiect de reflectare în medalistica. Pe aversul medaliei, (bronz, 80 mm) este
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
ministru și ministru al Instrucțiunii Publice, încercând fără succes o „guvernare peste partide”, iar sub dictatura regală va fi consilier al Tronului. Mobilul întregii sale activități politice este cel mai sincer patriotism, implicat de altfel în manifestările sale pe toate tărâmurile. În conduita civică, patriotismul lui s-a exprimat în atitudini patetice, în acte impresionante de generozitate, abnegație și curaj. În campania din 1913, I. însoțește trupele românești pe fronturile de luptă. În timpul primului război mondial, la Iași, se străduiește să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
și reprezentările și pentru a conferi coerență socialului. Mai mult decât cunoașterea a ceea ce se întâmplă, omul politic este interesat de formele sub care referențialul politic este reprezentat. Definindu-se printr-o serie de raporturi de forță, politica constituie un tărâm al medierii, "spațiul public în care vorbirea înlocuiește armele sau devine ea însăși un alt fel de armă"34. În acest sens, acțiunea politică pare a avea ca obiectiv principal producerea de limbaje și simboluri, menite să ofere o imagine
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1869199. La sfârșitul anului 1870, cele două societăți se reunesc sub numele de "Societatea Academică Socială Literară România Jună din Viena", avându-l ca președinte pe Ioan Slavici, iar în funcția de bibliotecar pe Eminescu. Poetul își face intrarea pe tărâmul gazetăriei cu articolul "O scriere critică", publicat în 7/19 ianuarie 1870, în Albina condusă de Vincențiu Babeș, care sprijinea lupta românilor aflați sub stăpânire austro-ungară. Articolul reprezintă răspunsul pe care Eminescu îl dă în numele studenților români din Viena, la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mai ales, ca modalitate de explicitare/ reconfigurare a referențialului politic. Figura 5. Hexada limbajului politic eminescian 4.3.1. Ipostaze ale jurnalistului În ciorna unei scrisori rămasă în manuscris, adresată directorului unui ziar (probabil Iosif Vulcan), la începuturile sale pe tărâmul jurnalismului, Eminescu se prezintă spunând despre sine următoarele: Nu sunt scriitor de meserie, n-o zic asta ca să vă fac atenți asupra acestor rânduri, ci a vă da a înțelege că numai nescriind încă pân-acum prin jurnale, nu mi-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pamfletului cu dimensiunea anecdotică, situându-se între ironia mușcătoare și satira vehementă a tarelor unei lumi în care prea multe lucruri nu sunt așa cum trebuie. 4.4.4. Istoricul Prin activitatea pe care o desfășoară vreme de peste șapte ani pe tărâmul publicisticii, Eminescu devine cronicarul evenimentelor social-politice din epocă, iar articolele sale reflectă momente esențiale din istoria României. Statul și organismele sale, administrația și instituțiile sociale, formele de guvernământ, spațiul geografic și istoric al poporului român, viața culturală și artistică din
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu partea politică la publicația conservatorilor, Eminescu desfășoară o intensă activitate editorială făcând dovada unei concepții social-politice bine închegate și a refuzului oricăror constrângeri ideologice 510. În noiembrie 1888, cu doar un an înainte de trecerea în neființă, poetul revine pe tărâmul jurnalistic, prin colaborarea la România liberă și Fântâna Blanduziei. Articolele editate acum configurează epilogul carierei jurnalistice eminesciene, înscriindu-se pe aceeași linie tematică și de expresie cultivată la Timpul. Cercetarea limbajului politic eminescian nu putea face abstracție de tradiția interpretativă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
incoerența ontologică” a lumii acestor texte. O tensiune între poli opuși, între materie și spirit, îmbrățișare și ironizare a cosmosului există în întreaga poezie a lui D. Cea scrisă după 1990 urmează însă cu preponderență calea spre depășirea concretului, către tărâmuri ale transcendenței. În poezie își face tot mai mult simțită prezența seducția sacrului. O ipostază a acestuia o reprezintă eternul feminin (în Monologuri, 1991): „Femeia fecundează lumina, oricât de trează ar fi raza. / Obscuritatea e a bărbatului”; frumusețea femeii e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
a etaloanelor fizice sau a altor "arhetipuri arhitecturale". De fapt, i se întâmplă realității ce i s-a întâmplat și modernității: a trecut..."495 [s. a.]), la fel și pentru Baudrillard viteza ce pare a caracteriza America o transformă într-un tărâm al hiperrealității. Dincolo de a fi doar o continuare în altă tonalitate a jurnalului Cool Memories și de a căuta în America o posibilă oglindă a Europei, care să reveleze noi trăsături ale sale, ceea ce este important este aplicarea teoriei simulacrului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
perceperea dureroasă a spațiului și a timpului, se convertește în cunoaștere. Tomisul și Roma devin axe polare care ilustrează antinomia dintre real și imaginar. Dacă în prima parte a exilului, Tomisul era un ținut al tristeții prezente, iar Roma un tărâm al fericirii pierdute, în partea a doua a exilului, această polarizare începe să se inverseze. Tomisul devine treptat un spațiu privilegiat, iar Roma un spațiu damnat, amăgitor, desacralizat. Acum poetul își purifică sufletul prin contemplare, dialoghează cu sinele său, golit
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Anna Perenna sau Maia sau fiica lui Evandru sau vreo nimfă) -, și nu numai atât, ci într-o poziție de prim rang, ca demnitate (Hercule, față de regi sau nobili), ca vechime (Hercule-Evandru arcadic, înainte ca Enea să ajungă pe acele tărâmuri), ca blazon sau titlu (cognomen Maximus, comun lui Jupiter, față de alte titluri mai mici și parțiale: Magnus, Corvinus, Messalla etc.) ne dezvăluie clar adevăratele sentimente ale Sulmonezului față de Augustus însuși și față de Paulus Fabius Maximus. De drept și, în mod
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mea Împodobea, Mulțumea stomah, ochi, gura; Dar mă sătura d-abia... .............................................. De-amănunt privind natura Planeți, răsărit, apus, Stăm gîndind: Așa făptura Cine-or fi-nvîrtind de sus?” Aici se oprește gîndul Îndrăzneț al lui Iancu. Nu trece hotarul ce desparte tărîmurile. Este mulțumit cu ceea ce poate stăpîni: „Ș-Însumi mulțumit cu mine Mă duceam și mă culcam” și, după evaziunea provocată de Amor, se Întoarce la peisajul său intim: cîmpurile smălțuite, iarba pe care strălucesc bășicuțele de rouă, turmele de oi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Însă, o, durere! soarele lucește... Domnul s-a-nrouat!” Motivația lirică e discretă. Bolintineanu, atît de guraliv În alte poeme, nu introduce explicații inutile: o vagă sugestie despre existența nocturnă a lui Lero-Împărat și cruzimea destinului, iubirea fatală Între două ființe din tărîmuri diferite, dorința imprudentă a scitei de a forța o lege misterioasă și atît... Însă demonstrația lirică s-a făcut, mica tragedie este plină de semnificații vaste. Dacă poezia este un mod de a te situa față de realitate, observăm că, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-un loc unde amorul este infinit, viața dulce și cerul lin. Cere, cu alte cuvinte, să fie răpită. Răpitorul pune Însă condiții, vrea proba inocenței și, În acest sens, cere curajoasei hanime să roșească. Nu e posibil accesul În tărîmul amorului desăvîrșit (magic, cast) fără a purta semnele inocenței: „Te voi duce cu plăcere Dacă tu, l-a mea vedere Vei roși, d-acum frumos, Și-i pleca iar ochii jos” — ceea ce hanima nu Întîrzie să facă: „Iar hanima se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]