9,918 matches
-
morfemelor de conectare variază și în funcție de tipurile de punere în text: Într-un text narativ, în care succesiunea cronologică este relativ simplă, succesiunea enunțurilor este adesea suficientă pentru a figura desfășurarea cronologică, fără să fie necesară utilizarea masivă a conectorilor temporali. Dar într-un text argumentativ sau descriptiv, complexitatea referentului impune folosirea conectorilor adecvați. În textul descriptiv, conectorii permit organizarea liniară a elementelor simultane ale unui tablou. Într-un text argumentativ, ei servesc la punerea în evidență a relațiilor dintre argumente
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
care se da într-un scrînciob de ciocolată, ai cărui stîlpi aveau ÎN VÎRF, în locul capului rotunjit, doi boboci de trandafir. (G. Flaubert, Doamna Bovary, trad. de Demostene Botez, Ed. Pentru Literatură Universală, București 1967: 45) Combinația organizatorilor spațiali și temporali are ca scop să-l ajute pe cititor să contruiască un tot coerent. Primele două fraze tipografice pun tortul în relație cu masa (la sfîrșitul mesei) și cu producătorul său (cofetarul din Zvetot). Lunga frază care descrie tortul este articulată
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
părți, marcate prin punctuație și prin organizatorii spațiali ("la temelie", "la etajul al doilea", "pe platforma de sus" și "în vîrf"). Planul textului acestei fraze-secvențe descriptive este următorul: La la etajul al doilea [;] platforma de sus [,] BAZĂ [;] în VÎRF [.] • Organizatori temporali (atunci, mai întîi, pe urmă, (și) apoi, de, după, ieri, mîine, trei zile mai tîrziu ...) T4 Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile, ei îl tîtîră de-a lungul întregii pasarele din Alfortville, APOI îl azvîrliră. (Fénéon) T47 MAI ÎNTÎI, D-
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Fénéon) T47 MAI ÎNTÎI, D-na Barbero din Saint-André-Pradel, lîngă Marsilia, fu ștrangulată, APOI i se dădu foc la haine pentru a deghiza fapta. (Fénéon) • Organizatori enumerativi. Aceștia decupează și ordonează materia textuală combinînd uneori valoarea de ordine cu valoarea temporală. Trebuie să distingem între simplii aditivi (și, sau, de asemeni, ca și, cu aceasta, la fel, în aceeași măsură, mai mult...) și mărcile de integrare liniară 25 care deschid o serie (pe de o parte, mai întîi, în primul rînd
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în al doilea rînd, și...) sau închiderea (pe de altă parte, în fine, în ultimul rînd, și, asta-i tot, pentru a încheia, în concluzie...). În T46, seria completă: MAI ÎNTÎI... APOI... ȘI ÎN SFÎRȘIT este mai curînd enumerativă decît temporală. O structură identică, dar pur enumerativă regăsim în publicitatea la automobilul Mitsubishi T48, care comportă în plus un organizator concluziv PE SCURT care operează o sinteză și diferă prin aceasta de ȘI ÎN SFÎRȘIT care marchează doar sfîrșitul enumerației: T48
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
englezului asupra americanului-yankeu într-o BD care pune în joc stilul intertextual legat de celebra serie Blake și Mortimer de Edgar P. Jacobs. • c. Operațiuni de relaționare Această macro-operație regrupează alte două operații: - c1. Relație de vecinătate: punerea în situație temporală [situarea obiectului discursului într-un timp istoric sau individual = pd R-Tmp] sau spațială (relație de vecinătate a obiectului discursului cu alte obiecte susceptibile de a deveni, la rîndul lor, centrul (tematizarea) unei proceduri descriptive, sau de vecinătate cu diferitele părți
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
reconstruite izolîndu-le în sînul mișcării sintactice a frazei. Pentru aceasta, trebuie solicitate toate urmele segmentării și conexiunii. În ciuda prezenței a doar două verbe la perfect simplu și a unui verb la imperfect într-o relativă, două propoziții apar ca legate temporal și/sau cauzal de următoarea: Nici nu inspiră bine priza pe nas [e1], că A. Chevrel strănută [e2]. Cauzalitatea depășește aici legătura temporală: nu numai după, ci mai ales din cauza lui [e1] survine [e2]. Propoziția [e1] apare aici ca nodul-Pn2
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
la perfect simplu și a unui verb la imperfect într-o relativă, două propoziții apar ca legate temporal și/sau cauzal de următoarea: Nici nu inspiră bine priza pe nas [e1], că A. Chevrel strănută [e2]. Cauzalitatea depășește aici legătura temporală: nu numai după, ci mai ales din cauza lui [e1] survine [e2]. Propoziția [e1] apare aici ca nodul-Pn2 al povestirii: din pricina faptului că a prizat tutun (cauză dată ca determinantă) a stănutat A. Chevrel. Propoziția [e2] apare deci ca o re-acțiune-Pn3
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
explicație < (E CĂ/ACEASTA ȚINE DE...) q protază]. Aceste două tipuri de perioade reunesc două propoziții-enunț: o protază q (așezată logic în față) și o apodoză p (care decurge din q). Această distincție pune în evidență raportul logic, și nu temporal al propozițiilor: [DEOARECE q protază (se întîmplă CĂ) p apodoză]. După o schemă prevăzută de Aristotel (Primele Analitice II, 27, 70a și b), mergem de la indice (p) la ceea ce indică (q). Mișcarea inferențială pornește de la un indice-efect pentru a ajunge
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
chez L.O. Mink", în Paul Ricœur (ed.), La Narrativité, Paris, CNRS, 1980: 203-218. - Paul RICŒUR: "Pour une théorie du discours narratif", în P. Ricœur (ed.), La Narrativité, Paris, CNRS, 1980: 5-68. Capitolul 7 FUNCȚIONAREA TEXTUALĂ A TIMPURILOR VERBALE Formele temporale vin mai întîi spre noi și se întorc la noi de-a lungul textelor. Acolo desenează, împreună cu alte semne, și împreună cu alte timpuri, un complex de determinări, o rețea de valori textuale [...]. (Harald Weinrich 1973: 13) Harald Weinrich a fost
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Harald Weinrich 1973: 13) Harald Weinrich a fost unul dintre primii care au examinat rolul textual al timpurilor verbale (1964). În perspectiva a ceea ce el numea deja "lingvistica textuală", reflecția sa teoretică nu se mulțumea cu cadrul realizărilor lexicale (morfem temporal asociat cu un lexem) și frastice ale formelor verbo-temporale. Subliniind,1 împreună cu Carl Vetters, că "o descriere satisfăcătoare a întrebuințării timpurilor verbale nu se poate limita la un singur nivel de analiză, fie el frastic sau textual", ci trebuie să
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și complementare" (2000: 227). Distingînd sistemele de "enunțare de discurs" și de "enunțare istorică", el propune o depășire a reprezentărilor tradiționale ale paradigmelor verbo-temporale: Ansamblul de forme personale ale verbului francez este repartizat prin tradiție, unui anumit număr de paradigme temporale denumite "prezent", "imperfect", "trecut definit" etc., care la rîndul lor se distribuie în funcție de trei mari categorii temporale, prezent, trecut, viitor. Aceste diviziuni, incontestabile în principiu, rămîn totuși departe de realitățile de uz pe care nu reușesc să le organizeze. Noțiunea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
depășire a reprezentărilor tradiționale ale paradigmelor verbo-temporale: Ansamblul de forme personale ale verbului francez este repartizat prin tradiție, unui anumit număr de paradigme temporale denumite "prezent", "imperfect", "trecut definit" etc., care la rîndul lor se distribuie în funcție de trei mari categorii temporale, prezent, trecut, viitor. Aceste diviziuni, incontestabile în principiu, rămîn totuși departe de realitățile de uz pe care nu reușesc să le organizeze. Noțiunea de timp nu poate furniza singură un criteriu pe baza căruia să se poată stabili poziția sau
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pe care nu reușesc să le organizeze. Noțiunea de timp nu poate furniza singură un criteriu pe baza căruia să se poată stabili poziția sau însăși posibilitatea existenței unei anumite forme în cadrul sistemului verbal. (2000: 226) Această diviziune a sistemului temporal corespunde, la Weinrich, cu opoziția între "erzählte Welt" (lumea povestită) și "besprochene Welt" (lumea vorbită). Această tendință spre diviziunea binară s-a fixat din nefericire în vulgarizarea școlară a cuplului "povestire/discurs", introducînd o confuzie pe care Benveniste o denunțase
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
detașat de situația de enunțare (ca T81 și povestirea e1-e9 din T86). În timp ce "el făcu obiectivizează evenimentul, detașîndu-l de prezent, el a făcut, dimpotrivă, stabilește o legătură între evenimentul trecut cu prezentul nostru" (2000: 237). Așa cum mai spune Benveniste: "Reperul temporal al perfectului este momentul discursului, în timp ce reperul aoristului [PS] este momentul evenimentului" (2000: 233). Considerînd PS și PC ca timpuri narative, Benveniste recunoaște că cele două moduri de a construi lumi narative estompează distincția dintre cele două planuri ale enunțării
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
moduri de a construi lumi narative estompează distincția dintre cele două planuri ale enunțării: "sistemul discursului va avea de suferit" (2000: 237). Aceasta îl incită să distingă două întrebuințări ale PC: un aspect încheiat al prezentului (PC1) și o "formă temporală de trecut" sau "aorist de discurs" (PC2): În sine, am făcut este un perfect care furnizează prezentului fac fie forma de complinire, fie forma de anterioritate. Însă, atunci cînd am făcut, formă compusă, devine "aoristul discursului", va primi funcția de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
T10). În celălalt sens, lumile pe care le-am putea numi "anticipate" pot fi sau lumi alternative desprinse din actualitate (T54, v. 1006 și 1014), sau lumi proiectate pur și simplu într-o temporalitate viitoare, adică întreținînd o relație măsurabilă temporal în raport cu actualitatea enunțării (T54, v. 1019). 3. Diegetizarea autonomă sau "enunțarea istorică" <4> În primul mod de narațiune-diegetizare <4>, ancorarea evenimentelor este nonactualizată. Aceasta înseamnă că trama temporală a evenimentelor este așezată la distanță față de situația de enunțare. Enunțul își
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pur și simplu într-o temporalitate viitoare, adică întreținînd o relație măsurabilă temporal în raport cu actualitatea enunțării (T54, v. 1019). 3. Diegetizarea autonomă sau "enunțarea istorică" <4> În primul mod de narațiune-diegetizare <4>, ancorarea evenimentelor este nonactualizată. Aceasta înseamnă că trama temporală a evenimentelor este așezată la distanță față de situația de enunțare. Enunțul își creează propriile puncte de reper, interne lumii construite de text. În acest mod enunțiativ nonactualizat, originea referinței temporale trebuie căutată într-un deixis pe care-l putem numi
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
narațiune-diegetizare <4>, ancorarea evenimentelor este nonactualizată. Aceasta înseamnă că trama temporală a evenimentelor este așezată la distanță față de situația de enunțare. Enunțul își creează propriile puncte de reper, interne lumii construite de text. În acest mod enunțiativ nonactualizat, originea referinței temporale trebuie căutată într-un deixis pe care-l putem numi secundar. Aceasta explică prezența deicticelor precum ACUM într-un cotext la IMP și chiar la PS (Noël 1996). Utilizarea unui adverb deictic într-un context enunțiativ istoric, procedeu curent în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ale acestui mod de enunțare în care privirea retrospectivă se construiește gradat, cu ajutorul formei perifrastice a "trecutului recent" cu IMP (venait de + INF [adv. abia, tocmai... + MmcP], apoi cu ajutorul MmcP2 a cărui valoare aspectuală de fapt încheiat slăbește în favoarea valorii temporale. Privirea prospectivă se realizează cu ajutorul verbelor aller și devoir la IMP [a avea sau a fi la IMP + CONJ] (T54: Combien de fois [...] mon coeur allait-il vous instruire? [De cîte ori inima mea avea să/era să vă dea de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
să basculeze în discursul indirect liber. Decizia sa de segmentare a lui P3 prin punct, și nu prin punct și virgulă între [e3a] și [e3b], accentuată de schimbarea timpurilor verbale (perfect compus în loc de perfect simplu), se datorează probabil prezenței organizatorului temporal narativ "des annés plus tard" (cîțiva ani mai tîrziu). Această decizie, coerentă din punct de vedere narativ, nu este conformă cu ritmul frazelor lui Borges. Ultima frază din primul paragraf: "[e10a] Los ojos le brillaron de alegría [e10b] y los
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
versiunea românească] în P2 [e2a-b] și introducerea referențială a eroului povestirii (un enfant/un copil), creează o tensiune în situația inițială Pn1 (copilul dispărut și părinții care-l caută), care se întinde pînă la începutul lui P3 [e3a]. Ivirea organizatorului temporal narativ "des annés plus tard" ("după ani lungi") intrerupe situația inițială. Personajul soldatului servește doar la introducerea referentului cu identitate problematică (un indian). Alegerea lui Caillois de a decupa P3 în două fraze tipografice confirmă apartenența lui e3a la situația
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Cum întîmplarea nu are ca nod despărțirea părinților și a fiului lor, Borges deplasează intriga în direcția problemei identității narative. Dacă nu am ține neapărat să respectăm cu scrupulozitate litera textului lui Borges, am putea accepta decupajul lui Caillois. Organizatorul temporal "după ani lungi" deschide nodul-Pn2, tot așa cum "Brusc" [e8a] deschide deznodămîntul-Pn4. Fraza P4 și cursul evenimentelor sînt întrerupte de o paranteză care întărește, așa cum vom vedea mai departe, cadrul mediativ al lui Pn0. Putem considera această paranteză [e4b-c] drept o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Propoziție p (→ Concluzie c implicită) [e11b] DAR indianul nu mai putea trăi între pereții unei case = Propoziție q [e11c] și într-o zi plecă să-și recupereze pustiul. = Concluzie non-c (explicită) Dacă ne sprijinim pe conectorul ȘI, asociat cu organizatorul temporal puternic narativ ÎNTR-O ZI, această perioadă apare ca o povestire ratată. P11 seamănă efectiv cu o secvență narativă incompletă: [e11a] Poate că acestei amintiri i-au urmat altele = Situație inițială-Pn1 [e11b] dar indianul nu mai putea trăi între pereții
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o carte, cartea s-a schimbat, conotația cuvintelor este alta. În afară de asta, cărțile sînt încărcate de trecut. (1985: 157) Așezînd timpul în chiar inima lecturii și a povestirii, Borges îl transformă într-o întrebare filosofică esențială. Am văzut că ancorarea temporală a textului nostru este foarte vagă: "după ani lungi". Numeroșii organizatori temporali se mulțumesc să puncteze progresia faptelor relatate ("după", "în sfîrșit", "brusc", "într-o zi"), numeroșii "și" subliniază doar succesiunea. Perfectul simplu pune de asemenea accentul, de la P2 la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]