KorAP: Find »[drukola/base=tunel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...262 263 264 ...310 >

7,731 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

privirea spre ea și apăsă pe un întrerupător pentru a face să tacă sirena. Veniră și Vasquez și Hudson. ― Se apropie, anunță calm caporalul. M-am gândit că v-ar face plăcere să fiți ținuți la curent. Sunt deja în tunel. Ripley își umezi buzele și privi consolele. ― Suntem pregătiți să-i primim? Hicks dădu din umeri și reglă un potențiometru. ― Cu mijloacele noastre și dacă funcționează, cum să nu! Garanția constructorului n-o să ne folosească la nimic dacă se strică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
două bare de cromită și un laser, nu un aparat de sudură cu gaz. ― Și de încă o oră, adăugă Hudson. Cum de nu regreți că nu ai două rachete antipersonale Katiușa șase? O chestie de-asta îți curăță tot tunelul. Bâzâitul interfonului îi surprinse. Hicks stabili imediat legătura. ― Aici Bishop. Am auzit detunăturile. Care este situația? ― Cât puteam spera de bună. Santinelele A și B au rămas fără muniții, dar trebuie să-i fi rărit destul. ― Cu atât mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
înaintarea era foarte lentă. Umerii abia încăpeau în tubul îngust. Din fericire nu suferea de claustrofobie, așa cum nu știa ce era amețeala și alte stări mentale care bănuiau specia umană. Ar fi atâtea de spus despre avantajele inteligenței artificiale. Înainte, tunelul se strângea la infinit. Cam așa trebuie să simtă un glonte în țeava unei arme, se gândi. Dar proiectilele nu aveau sentimente, ca el. Totuși, acestea nu erau decât rezultatele unui program. Întunericul și singurătatea favorizau meditația. Târârea nu cerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
nu ar fi înaintat atât de rapid de la centrul de exploatare dar aceasta nu însemna că va putea menține acest ritm la nesfârșit. Chiar și rezistența sinteților era limitată. Vederea lui era mai pătrunzătoare decât cea a oamenilor și vedea tunelul prelungindu-se departe înainte-i, în întuneric. Un om ar fi fost complet orb în acest pasaj cilindric. Cel puțin nu-i era teamă că se va pierde. Tunelul lega aproape în linie dreaptă centrul de exploatare de turn. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Vederea lui era mai pătrunzătoare decât cea a oamenilor și vedea tunelul prelungindu-se departe înainte-i, în întuneric. Un om ar fi fost complet orb în acest pasaj cilindric. Cel puțin nu-i era teamă că se va pierde. Tunelul lega aproape în linie dreaptă centrul de exploatare de turn. O geană slabă de lumină pătrundea în pasaj printr-o gaură pe partea dreaptă. Curiozitatea era inclusă în programul său emoțional. Se opri pentru a privi printr-o deschizătură produsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
acid. Ar fi dorit să se orienteze singur decât să se bazeze exclusiv pe planurile furnizate de ordinatorul central. Niște fălci îmbăloșate se năpustiră spre fața lui și se loviră de metal scrâșnind. Bishop se rezemă de cealaltă parte a tunelului; zgomotul impactului se repercută. Curba metalului se inversase ușor, acolo unde îl izbiseră fălcile. Androitul își reluă rapid respirația, surprins că nu era atacat din nou și că nu auzea zgomotul unei urmări. Creatura sesizase pur și simplu o mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Sst! Nu mișca. Avem necazuri. Copilul deschise ochii. Dădu din cap numai, trează și la fel de vigilentă ca și adultul. Ripley nu trebuia să-i spună să tacă. În timpul coșmarurilor pe care le trăise în adâncul sistemului de aerisire și a tunelurilor de întreținere care străbăteau subsolurile coloniei, descoperise valoarea tăcerii ca mijloc de supraviețuire. Ripley întinse un deget pentru a indica tuburile de stază. Newt le văzu și dădu iar din cap, fără să geamă măcar. Stăteau lipite una de alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
nu mai aveau de așteptat. Evenimentele se vor precipita. ― Începe sezonul de vânătoare, zise caporalul. ― Voi doi, veniți înapoi, strigă Ripley la infanteriști. Replierea imediat în centrul de exploatare. Hudson și Vasquez făcură cale întoarsă. Comtehul arunca priviri neliniștite în tunelul obscur pe care-l abandonau. Detectorul afirma ceva, ochii lui ― altceva. Nu era normal. ― Semnalul ăsta este fantezist. Poate că e vreo interferență, sau altceva. Poate un arc electric intermitent, pe undeva. Detectez mișcări de peste tot, dar nu văd absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
vechi prietene fiindcă nu o speriau atât de mult ca creaturile acelea. Se uită la Newt peste umăr. ― Cheamă-i pe ceilalați și rămâi în spatele meu. Copila dădu din cap cu putere și dispăru. După câteva secunde ea plonjă în tunel, pe urmele femeii care începuse să se târească. Newt era urmată de Hicks și Gorman. Vasquez încheia plutonul. Cu corsajul și vibratoarele lor mari, infanteriștii întâmpinau ceva dificultăți în deplasare, dar degajară cu toții intrarea; Vasquez puse la loc grila în urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
femeii care începuse să se târească. Newt era urmată de Hicks și Gorman. Vasquez încheia plutonul. Cu corsajul și vibratoarele lor mari, infanteriștii întâmpinau ceva dificultăți în deplasare, dar degajară cu toții intrarea; Vasquez puse la loc grila în urma lor. Dacă tunelul se îngusta sau se scinda în conducte mai strâmte vor fi prinși ca într-o capacană. Dar Ripley nu-și făcea probleme, avea încredere în Newt. Și în cel mai rău caz. or avea măcar timp să-și ia rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
bun înainte de a trage la sorți cine va da lovitura de grație. Dintr-o privire, se asigură că fetița era în spatele ei. Newt se ținea după ea și se apropie tot mai mult. Obișnuită să se deplaseze rapid prin labirinturile tunelelor, fetița lovea deseori picioarele femeii. ― Mai repede, o grăbea ea. Mergi mai repede. ― Fac ce pot, cât sunt eu de mare. Noi toți suntem mai mari decât tine și nu suntem obișnuiți să ne târâm. Ești sigură că știi unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
și nu suntem obișnuiți să ne târâm. Ești sigură că știi unde ne găsim? ― Bineînțeles. În glasul ei era dispreț, ca și cum Ripley pusese o întrebare tâmpită. ― Și știi cum să ajungem în zona de aterizare? ― Da, avansează. Puțin mai încolo, tunelul ăsta se lărgește, după aia, o luăm la stânga. ― Se lărgește? repetă Hicks, a cărui voce se repercută în conducta metalică. Când om fi acasă, fetițo. o să-ți cumpăr cea mai mare păpușă, sau ce-oi vrea tu. ― Un pat bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cilindrului, dar se simțea atât de ușurată încât nici nu-i păsa. Iuțiră pasul; Newt se ținea de ei fără dificultate. Acolo unde adulții trebuiau să se aplece, ea rămânea dreaptă și alerga. Infanteriștii se izbeau cu zgomot de marginile tunelului, dar acum se gândeau mai mult la rapiditate decât la discreție. După câte își dădeau seama, adversarii lor erau dotați cu un auz mediocru și că își localizau prada probabil datorită mirosului. Când ajunseră la punctul de intersecție a două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Când ajunseră la punctul de intersecție a două conducte principale, Ripley se opri pentru a împroșca în ambele părți napalm, din simplă precauție. ― Încotro? ― Pe-acolo, răspunse Newt, sigură pe ea. Femeia se răsuci și o luă din loc prin tunelul din dreapta. Acest nou pasaj era ceva mai spațios decât cel pe care o, luaseră pentru a fugi din secțiunea medicală. Hicks vorbi în microfonul individual. ― Bishop, aici Hicks. Mă recepționezi? Mă recepționezi, Bishop? Îi răspunse doar tăcerea. Repetă întrebarea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
formă mișcătoare și grotescă. Aidoma unui dihor, extraterestrul izbutise să-și turtească trupul pentru a se strecura înăuntru, în conductă. Bărbatul observă și alte mișcări îndărătul intrusului. ― Înapoi, înapoi! urlă Ripley. Încercară toți să-i dea ascultare, se îmbrânciră în tunelul strâmt. Din spatele lor se auzea un zgomot metalic: o grilă de aerisire fusese smulsă. Căzu cu zgomot și o umbră amenințătoare se vârî în deschizătură. Vasquez își luă arma și inundă pasajul cu un potop de foc. Toți erau conștienți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
aruncătorul de flăcări al lui Vasquez în pană de napalm. Operatoarea de criblor aruncă aparatul inutilizabil și-și scoase pistolul. Percepu o mișcare deasupra: o formă grotescă se lăsa în puțul vertical superior. În clipa în care creatura cădea prin tunel, ea, se aruncă în lături și apăsă pe trăgaciul pistolului automat. Ființa sări spre ea; proiectilele ciuruiră capul și corpul scheletic. Vasquez apucase să-și încline capul într-o parte pentru a evita acul monstrului care se înfipse în peretele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
două degete de obrazul ei. Goli încărcătorul armei în forma care se zbătea și o dădu gata cu lovituri de picior. Un jet de acid îi străpunse pantalonii și arse piciorul smulgându-i un geamăt de durere. Gorman era în tunel; se opri și o privi pe Ripley. ― Sunt chiar în spatele meu. Pleacă. Se priviră o clipă, apoi femeia o porni în fugă prin culoar, trăgând-o pe Newt după ea. Hicks le urma fără convingere. Se uita mereu la deschizătura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
conductă? Puțul se termina întivo fundătură verticală. Lanterna se afla pe jos, întreagă, dar copilul, nicăieri. Ripley se aplecă pentru a-și recupera lanterna când auzi un alt strgăt, ricoșând de pereții pasajului strâmt. ― Mamăăă! Ripley porni din nou prin tunel. N-avea decât să spere că se-ndrepta în direcția cea bună. Din cauza rapidității coborârii își pierduse simțul orientării. Încă o chemare sfâșietoare a lui Newt străpunse aerul. Mai slab? Nu-și dădea seama. Se întoarse. Panica se amplifica. Fascicolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
doar de câteva raze care pătrundeau printr-un grilaj greu, prins sus în tavan. Și glasul lui Ripley cobora tot din tavan, gândi ea. Porni să escaladeze tuburile. O masă luminoasă se strecura de-a lungul pereților și căzu în tunelul în care se afla Ripley. Chiar dacă lui Hicks nu i-ar fi plăcut deloc această descriere, puțin măgulitoare, femeia se mai liniști când îl văzu. Simpla prezență a unei ființe umane era suficientă pentru a-i alunga spaima. În clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
nevoie și din nefericire nu m-am înșelat. Dacă aș fi păstrat brățara asta, n-am fi avut mari șanse de a o găsi. O să mă cerți mai târziu. Încotro? El privi cadranul aparatului, se răsuci și se îndepărtă prin tunel. Ajunseră la o secțiune încă alimentată cu electricitate de grupuri de siguranță. Tavanele și pereții erau luminați și nu mai aveau nevoie de lanterne. Pe aproape se auzea un clipocit slab. Tot uitându-se pe ecranul localizatorului, caporalul porni spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
trăiește, dar trebuie să plecăm imediat de-aici! N-ai cum s-o salvezi clacă rămâi în groapa asta. Ea nu mai e aici, așa-i, dar ei... sunt! Uite! (Întinse mâna și Ripley nu se mai zbătu. La capătul tunelului era un ascensor.) Luminarea acestei secții este asigurată de un grup auxiliar, deci e posibil ca aparatul ăsta să funcționeze. Nu mai rămânem aici. Când ajungem afară, ne gândim noi cum s-o salvăm pe Newt fără să riscăm să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cum s-o salvăm pe Newt fără să riscăm să fim atacați pe neașteptate. Mai fu însă nevoie să tragă de ea până la capătul culoarului și să o împingă în cabină. Mișcarea pe care o simțise la cealaltă extremitate a tunelului se dovedi a fi cea a unei forme amenințătoare. Hicks avu impresia că zdrobise butonul de plastic. Ușile ascensorului se închiseră... dar prea încet. Creatura întinse o labă enormă printre acestea și în fața oamenilor îngroziți, sistemul de securitate bâzâi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
un firicel de fum, iar infanteristul era cocoșat de durere. ― Hai, că poți. Nu te-am crezut niciodată slab. Ea trase aer în piept, tuși, inspiră din nou. Hicks se sufocă, strânse din dinți și încercă să zâmbească. În comparație cu putoarea tunelelor și conductelor, atmosfera nu prea agreabilă a Acheronului i se părea îmbălsămată. ― Încă puțin. În fața lor, forma zveltă a celei de a doua navete cobora legănându-se spre zona de aterizare, aidoma unui înger negru. Rafalele puternice de vânt provocau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366

casei o groapă enormă, mai exact, un gen de puț cilindric, având diametrul de vreo opt metri și adâncimea de peste zece, armat cu diverse bucăți de lemn, pentru a nu se surpa. Apoi, la acea adâncime, începuse să sape un tunel orizontal, fiind convins că va găsi acolo, în adâncuri, cum iar fi spus cosmica forță ce îl călăuzea, o luminiță cu puteri miraculoase. Dar să revenim la cercetări. În pofida circumstanțelor expuse mai sus, s-a reușit obținerea a o serie

ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN (2006) [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
chemat pentru „descoperirea” sa legată de „luminiță”. Atunci am aflat - mi-a prezentat și un dosar - că făcuse diverse demersuri la autorități cu privire la respectiva descoperire, toate rămase fără cel mai mic răspuns. Am discutat mult cu el despre groapă, despre tunel și luminiță, timp în care dădea impresia unui om normal psihic, cu o surprinzătoare coerență în vorbire, în raport cu nivelul redus de pregătire pe care îl avea. Dar „fuga privirii” și alte elemente de acest gen arătau, fără dubii, că era

ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN (2006) [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]