7,183 matches
-
fizică cu Roma, (considerată capitala naturală a Italiei), armatele regatului au reușit să înfrângă Austro-Ungaria în timpul celui de-al doilea război italian de independență, eliberând Lombardia. Regatul a stabilit o serie de alianțe care au dus la creșterea șanselor pentru unificarea țării. Astfel, au fost semante alianțe cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și cu Franța în timpul Războiului Crimeii. În 1860, Regatul Sardiniei și Piemontului a fost silit să cedeze Sardinia Franței pentru a preveni deteriorarea relațiilor reciproce. Cavour a
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și cu Franța în timpul Războiului Crimeii. În 1860, Regatul Sardiniei și Piemontului a fost silit să cedeze Sardinia Franței pentru a preveni deteriorarea relațiilor reciproce. Cavour a acționat pentru stoparea eforturilor republicane de unificare ale lui Garibaldi prin organizarea de revolte populare în Statele Papale. El a folosit aceste revolte ca pretext pentru invadarea Statelor Papale, chiar dacă astfel atrăgea mânia catolicilor, cărora le-a dat asigurări că intervenția armată are ca singur scop doar
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
sudice în uniunea cu Regatul Sardiniei și Piemontului în 1860, după care premierul a proclamat crearea Regatului Italiei pe 18 februarie 1861. Regele Victor Emmanuel al II-lea al Regatului Piemontului și Sardiniei a fost proclamat Rege al Italiei. După unificarea celei mai mari părți a Italiei, au izbucnit tensiunile dintre monarhiști și republicani. În aprilie 1861, Garibaldi a intrat în parlamentul ialian și l-a acuzat pe Cavour că divizează țara și o împinge spre războiul civil dintre monarhiștii din
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
1870, Prusia a declanat războiul franco-prusac. Pentru a reuși să facă față atacului prusac, francezii și-au retras trupele din Roma. Italia a beneficiat din nou de pe urma victoriei Prusiei, reușind să ocupe Statele Papale, aflate până atunci sub protecția Franței. Unificarea Italiei era completă și, la scurtă vreme după acest eveniment, capitala regatului a fost mutată la Roma. Condițiile economice în Italia unită erau proaste:, industria era slab dezvoltată, sistemul de transporturi era subdezvoltat, iar în regiunea Mezzogiorno sărăcia populației era
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
proaste:, industria era slab dezvoltată, sistemul de transporturi era subdezvoltat, iar în regiunea Mezzogiorno sărăcia populației era extremă. De asemenea, gradul de analfabetism era ridicat și numai o mică parte a italienilor, adică doar cei bogați, aveau dreptul de vot. Unificarea a fost dependentă de sprijinul unor puteri străine și a rămas dependentă de acest sprijin multă vreme după înfăptuire. După cucerirea Romei din 1870, relațiile dintre Italia și Sfântul Scaun au rămas încordate pentru următoarele șase decenii, Papa declarându-se
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Vatican”. Biserica Romano-Catolică a protestat frecvent împotriva acțiunilor guvernului italian, a refuzat să se întâlnească cu reprezentanții regelui și a sfătuit catolicii să nu voteze în alegeri. Relațiile dintre Italia și Vatican nu s-au normalizat decât în 1929. După unificare, politica italiană s-a orientat spre liberalism.Dreapta politică era fragmentată la nivel regional, iar premierul conservator Marco Minghetti a reușit să se mențină la putere numai emițand legi cu caracter de stânga, pecum naționalizarea căilor ferate. În 1876, Minghetti
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
în perioada 1912 - 1914. Aceste insule fuseseră controlate de Imperiul Otoman. Italia și Grecia erau de asemenea într-o dispută deschisă pentru controlul Albaniei. Regele Emanuel al III-lea era dornic mai degrabă să vadă guvernul interesându-se de desăvârșirea unificării Italiei prin recuperarea teritoriilor populate cu italieni, care se mai aflau încă în stăpânirea Austro-Ungariei, decât să aprobe implicarea țării în aventuri coloniale în regiuni îndepărtate. Luările publice de poziție a regelui în această ultimă chestiune a dus la înăsprirea
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
1922, Mussolini reușise să devină una dintre personalitătile cele mai importante ale politicii italiene: popularitatea lui creștea neîncetat datorită talentului oratoric, a mitelor și a acțiunilor de intimidare. Câțiva urmași ai revoluționarilor lui Garibaldi, care se distinseseră în lupta pentru unificarea Italiei, au fost cuceriți de idealurile fasciste. Mussolini, care era promotorul corporatismului, a reușit să atragă simpatiile celor care erau în căutarea „celei de-a treia căi”. Dar, poate mai mult decât orice, Mussolini a câștigat prin inacțiunea unor politicieni
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
apoi a celor de la Aleger. Crearea Conseil National de la Résistance de către Jean Moulin, pe 27 mai 1943, apoi a Forces Françaises de l'Intérieur (FFI) de către Jacques Bingen pe 1 februarie 1944, au marcat pietrele de hotar a procesului de unificare, care a fost uneori dificil, dar fără ceva asemănător în resul Europei ocupate. Au existat forme ale Rezistenței în Africa de Nord și în restul Imperiului colonial francez. Istoricul luptei de rezistența, Olivier Wieviorka, arată că Rezistența poate fi luată în considerată
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
de la Vichy, până la ocuparea întregii țări de germani în noiembrie 1942. La început, în 1940, Franța Liberă a creat în metropolă doar o rețea de informații, iar primele contacte cu rezistența interioară au fost stabilite doar la sfârșitul anului 1941. unificarea ambelor mișcări de rezistență sub conducerea generalului de Gaulle, realizată în principal datorită eforturilor lui Jean Mouluin din 1942 - 1943, a întâmpinat unele dificultăți de început. Pentru a reprezenta rezistența comună a „Franței Captive” și a „Franței Libere”, această ultimă
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
ei a fost executat la sfârșitul luni august 1941. În timpul călătoriei sale la Londra din aprilie 1942, Christian Pineau și-a luat angajamentul să creeze o nouă rețea de informații, „Phalanx”. În 1943, oficialii Franței Libere au reușit să obțină unificare mișcărilor de rezistență și de informații din subordinea lor. A fost creată o nouă rețea de informații specializată în informații militare, „Gallia, atașată BCRA. După evacuarea trupelor britanice de la Dunkirk și înfrângerea armatelor franceze (iunie 1940), Churchill a hotărât ca
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
trăiască în canalizare, până într-un episod în care, în frunte cu Leela, se răscoală și își revendică și obțin dreptul de a ieși la suprafață. Religia este o componentă semnificativă a societății, religiile dominante de astăzi suferind modificări. O unificare a principalelor grupuri religioase ale secolului al XX-lea a avut ca rezultat apariția Primei Biserici Amalgamate, dar este doar una dintre principalele religii ale secolului al XXXI-lea, alături de Voodoo, oprahism, robotologie, religia interzisă a fanilor Star Trek. Printre
Futurama () [Corola-website/Science/310033_a_311362]
-
politice și administrative, aderând la Partidul Național Liberal. Director general Ia Departamentul Interne, ad-interim la Domenii și Directoratul Justiției în anii 1920-1921, primar al municipiului Chișinău în anii 1922-1923 și a doua oară în anii 1924-1925, președinte al Comisiei de unificare, ministru subsecretar de stat la Ministerul de Interne în 1936-1937, director al cotidianului Basarabia și deputat de Orhei în 10 legislaturi. a murit la 14 mai 1949, în București. și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.
Vasile Bârcă () [Corola-website/Science/309024_a_310353]
-
Cerințele minime de vârstă, si un concediu de maternitate pentru femei Aceste reforme nu sunt întotdeauna puse în aplicare, dar introducerea lor indică o miscare față de lucrătorii suplimentare "beneficii.. Restricții cu privire la activismul de muncă și sindicatele limitează cantitatea de lucrători unificare poate dezvolta în fabrici. Aceste legi împiedica lucrătorii de la a fi capabil să organizeze proteste și greve. Cand legile în Indonezia au fost ridicate la sfârșitul anilor 1980, muncitorii din fabrica și organizațiile non-guvernamentale au organizat mai multe greve la
Nike, Inc. () [Corola-website/Science/309048_a_310377]
-
al Universității clujene, Muzeul Limbii Române își propusese, în „statutele” sale, următoarele obiective: „strângerea și prelucrarea științifică a materialului lexicografic al limbii române din toate timpurile și din toate regiunile locuite de români; pregătirea de studii și lucrări speciale în vederea unificării limbii literare și a terminologiei tehnice și speciale în toate ținuturile românești; deșteptarea interesului obștesc pentru studiul și cultivarea limbii române; pregătirea de filologi români.” Istoricul muzeului mai consemnează perioada refugiului la Sibiu, între 1940-1945, concomitent cu mutarea Universității clujene
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
generații. EUCDW este organizația muncitorilor din PPE, cu 24 de organizații membre din 18 țări diferite. Recunoscută ca asociație oficială a muncitorilor din PPE, EUCDW este condusă de Elmar Brok, membru al Parlamentului European, și are ca scop: să promoveze unificarea politică a unei Europe democratice, promovarea dezvoltării PPE în baza principiilor creștin-sociale; să reprezinte și să apere interesele muncitorilor în politica europeană, să lucreze pentru realizarea principiilor și politicilor creștin-sociale în mișcările muncitorești europene; să intensifice cooperarea cu lucrătorii și
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
Tabaristan. Fondatorul statului era fostul sclav cuman Șamsaddin Eldeghiz, devenit mai tarziu "atabey" sau "atabek" ("ață" - în azera tata, "bəy" - domn) - protectorul fiului împăratului selgiukid. În 1175, el și-a declarat Marele Atabey fiind căsătorit cu văduva sultanului, Mömünə xatun. Unificarea tuturor teritoriilor Azerbaidjanului într-un singur stat în epoca stăpânirii Eldeghizilor, a avut drept consecință un progres remarcabil în viața economică, politică și culturală a țarii. Un pas important înainte au făcut schimburile comerciale; au fost deschise numeroase instituții educative
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
Din anul 1962, Facultatea de Drept a organizat cursuri postuniversitare în scopul perfecționării juriștilor din aparatul de stat, administrație și economie, cursuri care se organizează, pe alte baze, și în prezent. Din anul 1975, în spiritul specific acelei epoci, de unificare a activității de învățământ superior cu activitatea de cercetare științifică, decanul Facultății de Drept a început să asigure și conducerea Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române, înființat în anul 1954, coordonare care s-a menținut până la începutul anului 1990. În
Facultatea de Drept a Universității din București () [Corola-website/Science/309197_a_310526]
-
a îmbrățișat cu episcopul Miron Cristea, spunând următoarea frază memorabilă: Odată înfăptuită Marea Unire din 1918, episcopul Miron Cristea a făcut parte din delegația românilor transilvăneni care a prezentat actul unirii la București. Ca recunoaștere a meritelor sale în procesul unificării, Cristea a fost ales de Marele Colegiu Electoral, la 18/31 decembrie 1919, să ocupe scaunul (rămas vacant) de mitropolit primat al Bisericii din România întregită. Învestitura și înscăunarea au avut loc a doua zi. La 7 iunie 1919 a
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
iar în anul 1905 tipărise „Iconografia și întocmirile din internul bisericei răsăritene”, un valoros tratat de artă creștină, republicat ulterior, pe capitole, în periodicul „Telegraful Român”. În calitate de mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Române din România Mare, Miron Cristea a definitivat unificarea eclezială prin întocmirea rânduielilor și așezămintelor fundamentale ale Bisericii românești unificate. Dintre inițiativele în acest sens: Cristea a sprijinit de asemenea înființarea unor eparhii noi, între care Episcopia Armatei (cu sediul la Alba Iulia), precum și în Basarabia (la Bălți și
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
Bulgară și-a luat o vreme "Sfântul și Marele Mir" de la Biserica Ortodoxă Română, iar patriarhul Ierusalimului a ținut să călătorească personal în România pentru a reînnoi vechile legături, uitate într-o vreme. Ca lider național român și militant pentru unificarea teritorială a României, patriarhul Cristea a fost numit senator, regent (20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) și, în cel din urmă an al vieții, în împrejurări deosebit de grele, prim-ministru, între 10 februarie 1938 și 6 martie 1939, dată la
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
fost unul dintre regatele medievale al anglo-saxonilor, care a făcut parte din așa-zisa Heptarhie. Numele reflectă de asemenea și granița sudică a regatului, formată de estuarul Humber. a fost întemeiată de către angli pe teritoriul Marii Britanii în vremuri anglo-saxone, prin unificarea, la începutul secolului al VII-lea, regatelor Bernicia și Deira. Bernicia cuprindea teritoriile de la nord de râul Tees, iar Deira teritoriul de astăzi al comitatului Yorkshire. Bernicia și Deira au fost unite prima oară de către Ethelfrith, un rege al Berniciei
Northumbria () [Corola-website/Science/308806_a_310135]
-
Spaniola: Isabel I, Ysabel, Galiciana: Sabela I) (n. 22 aprilie 1451 - d. 26 noiembrie 1504) a fost Regina Castiliei și Leonului. Ea și soțul său Ferdinand al II-lea de Aragon au adus stabilitatea ambelor regate care au devenit bazele unificării Spaniei. Mai târziu, cei doi au pus bazele fundației pentru unificarea politică a Spaniei realizată de nepotul lor, Carol Quintul. Ea este cunoscută la nivel mondial după forma Latină a numelui său, Isabella. Papa Alexandru al VI-lea i-a
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
d. 26 noiembrie 1504) a fost Regina Castiliei și Leonului. Ea și soțul său Ferdinand al II-lea de Aragon au adus stabilitatea ambelor regate care au devenit bazele unificării Spaniei. Mai târziu, cei doi au pus bazele fundației pentru unificarea politică a Spaniei realizată de nepotul lor, Carol Quintul. Ea este cunoscută la nivel mondial după forma Latină a numelui său, Isabella. Papa Alexandru al VI-lea i-a numit pe Isabella si pe soțul ei Monarhi Catolici, deci este
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
crescut, și până la urmă o politică de expulzare sau convertire a fost instaurată în 1502. Isabela a primit împreună cu soțul său titlul de Reyes Católicos din partea Papei Alexandru al VI-lea, papă al cărui secularism Isabela nu îl aproba. Pe lângă unificarea fizică a Spaniei, Ferdinand și Isabela au încercat să unifice religios regatul, prin intermediul romano-catolicismului. Inchiziția a fost instituționalizată ca parte a acestui proces. După o revoltă din 1499, Tratatul de la Granada a fost anulat, și în 1502 musulmanii au fost
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]