6,679 matches
-
consumator de iarbă, poartă plete, blugi sufle cați până la genunchi și cizme roșcate. Ce oroare... Hans nu apreciază tradiționalele sarmale pe care Doina i le face cu dragoste, la cuptor. Pe ecranul televizorului capitalist vedem împușcături, teroriști, se ciocnesc mașini, urlă sirene. Doina nu mai face sarmale, lasă pe masă kai‑ serfleisch și bratwurst. La televizor, poliția bate demonstranți care cer salarii mai mari și condiții de viață mai bune. Doina se gândește la prietena ei, Amalia - ce-o face ea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
soi de paraziți tolerați au contribuția lor la strigătul „Noi muncim, nu gândim !” țâșnit în 1990 din masele agitate. A nu intra la facultate, chezășie a reușitei în viață elogiate sistematic, va fi însemnat ceva în subconștientul celor care au urlat : „Moarte intelectualilor !”. Propaganda antioccidentală, prezentarea vesticilor ca hoți și ucigași care vor să fure tot timpul ceva de la noi, se poate traduce într-o altă lozincă a primilor ani de după căderea comunismului : „Nu ne vindem țara !”. A face avere, a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
asupra faptului că pentru ființe care au o menire opera lor trebuie să însemne totul, Wittgenstein își amintea de Beethoven. Iată cum îl vedea el pe Beethoven: „Un prieten a bătut la ușa lui și l-a auzit cum «blestema, urla și cânta», lucrând la noua lui fugă. După o oră întreagă, Beethoven a venit în cele din urmă la ușă cu totul răvășit, ca și cum ar fi luptat cu diavolul. Timp de 36 de ore, el nu mâncase nimic deoarece bucătarul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
-lea oferă date deosebit de importante privind comportamentul său. În jurnalul zilnic, Heroard relatează scene violente, provocate de către tânărul Ludovic și care descriu un temperament coleric.„ Dacă este supărat, lovește, o zgârie pe guvernantă, și umplând-o cu lovituri de picior, urlă: « Am să vă ucid. Am să vă tai gâtul cu cuțitul. Am să vă străpung mâinile. »“ (trad. n.) Deși există mai multe documente care înregistrează biografia regelui, copilăria nu este atent descrisă, având doar câteva informații din jurnalul medicului său
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în apartamentul regal, amintindu-și că regele dormea, conducătorii lor au dorit ca acești vizitatori neașteptați să meargă în cea mai mare liniște. În timp ce fluxul uman întra în palat, li s-a oprit până și respirația. Aceeași mulțime care a urlat, care a strigat și care a amenințat dincolo de porți, aflată acum în camera suveranului a devenit calmă, respectuoasă, tăcută. Însăși regina a oficiat. Stătea lângă perna fiului său, frumoasă, cu o grație regală. Palidă, calmă și demnă, ca și cum ar fi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și sigură de venit pentru visteria regală. Din acest motiv, probabil, Ludovic a încurajat întotdeauna aristocrații să își joace averile, să riște și, de cele mai multe ori, să piardă. Din nou, prințesa palatină descrie atmosfera care anima sala de joc:„Unul urlă, altul lovește masa cu pumnul cu atâta forță, încât răsună toată sala. Al treilea înjură atât de urât, încât ți se ridică părul în cap.“ Regina era încântată de pariuri. Jocul său preferat se numea„l'hombre“, era originar din
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
puțin în fiecare piept omenesc, un fond de ură, mânie, invidie, ranchiună și maliție acumulate ca veninul în colții unui șarpe și așteptând numai o ocazie ca să se elibereze, iar, apoi, ca un demon dezlănțuit, să se stârnească și să urle de turbare" (apud Epstein, 2008); marele gânditor german ne amintește că întotdeauna ura însoțește invidia 54. Mult mai aproape de vremurile noastre (începutul secolului al XXI-lea), gânditorul spaniol Fr. Savater consideră că, în ceea ce ne privește, ca oameni, "când este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne simțim neajutorați și șubrezi. Când urâm, simțim o nevoie imperioasă să scăpăm de ceea ce ni se pare detestabil: "ochii noștri devin pumnale, inima ne e plină de fiere, vrem să rănim, să umilim, să anihilăm obiectul urii noastre, să urlăm, să-l facem bucățele" (Holmes, Holmes, 2001, p. 115). În principiu, nu-i putem urî "decât pe cei de care sunem dependenți într-o oarecare măsură", scrie F. Wilks (2003, p. 204). Ura este într-o strânsă legătură cu resentimentul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
facă presupuneri fără să se cerceteze fondul problemei. Presupunerea, deseori, este primul pas spre „mocirlă”. 12. Bazează-te, totuși, pe judecată și instinct, ceea ce înseamnă că dacă ai văzut un animal care seamănă cu lupul, umblă în haită cu lupii, urlă ca lupii, sigur e lup! Celor ce intenționează să-și găsească un loc de muncă adecvat cunoștințelor acumulate de-a lungul anilor, dar și pentru firmele interesate să-i găsească pe cei mai buni specialiști în securitatea sistemelor, le recomandăm
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
a strigat 'stai' era un soldat din avangardă. Ajunsese într-o zonă în care austriecii secerau totul cu mitralierele lor. Să fie totuși împușcat! Domnule general, nu pot lăsa să fie împușcat un nevinovat!" Generalul, cu o voce spartă, aproape urlînd: "Să fie ciuruit de gloanțe i-me-diat!" Fața i se înăsprește din nou. Se aude slab, " Am înțeles, domnule general!" Un soldat tînăr, cu pușca în mînă, urcă panta gîfîind, lac de apă. Domnule locotenent, eu am strigat 'stai'." Ofițerul se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
recunoscut prin abordarea managerială bazată pe amenințare. Cu toate acestea, în ziua de azi ea este deseori greu de identificat deoarece metodele moderne de întărire negativă sunt mult mai subtile decât altădată. Imaginea unui supervizor cu fața roșie ca focul, urlând și proferând injurii și amenințări era o problemă zilnică ce a rămas în memoria multora. Această imagine a dispărut de la locul de muncă, dar nu și întărirea negativă. În ziua de azi, ea se regăsește mai des în elaborarea obiectivelor
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
el, i se părea că durerea se scurge din el împletindu-se cu stropi de ploaie. Ploaie ce avea să ajungă pe Pămănt. Deodată un plănset de copil cutremură întreg spațiul,Gavriel tresări. Nu, nu se poate începu el să urle ridicăndu-se și zburănd în direcția din care auzea plănsetul. Ca și acum cățiva ani în urmă începu să taie epiderma intunericului însă acum cu o precizie a unui chirurg priceput, școlit. În fața lui se afla Griul legănănd prin suflarea sa
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
asupra faptului că pentru ființe care au o menire opera lor trebuie să însemne totul, Wittgenstein își amintea de Beethoven. Iată cum îl vedea el pe Beethoven: „Un prieten a bătut la ușa lui și l-a auzit cum «blestema, urla și cânta», lucrând la noua lui fugă. După o oră întreagă, Beethoven a venit în cele din urmă la ușă cu totul răvășit, ca și cum ar fi luptat cu diavolul. Timp de 36 de ore, el nu mâncase nimic deoarece bucătarul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
așa, pentru presă, dar care nu s-ar fi despărțit de 0,01% la sută din averile lor fabuloase pentru a trimite bani de hrană nenorociților de acolo, care sunt în acest moment aproape de haos generalizat și canibalism. Pentru că a urla din rărunchi că arta trebuie să vizeze o țintă socială și că statul are obligația de a întreține, din bani publici, tot felul de ciudați alergici la muncă e simplu și aducător de beneficii atunci când ești sponsorizat de fundații occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a strâmbat iremediabil și poate nu ar fi lipsit de însemnătate să ne gândim la consecințe. Distinsa mea profesoară de pedagogie ne spunea la curs un lucru care, în practica mea de dascăl, s-a dovedit foarte adevărat: dacă veți urla tot timpul la clasă ne spunea ea, într-un timp extrem de scurt violența verbală va rămâne fără efect din cauza obișnuinței. Chiar așa, pe cine mai impresionează azi cutare psihopat de la Antena 3 care răcnește, cu ochii scoși din orbite și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
interlocutorului În lumina roșietică ce-i Încadra fața. Glasul care istorisise era obiectiv și liniștit, ca și cum ar fi citit un prospect farmaceutic. Atunci, musafirul a ridicat Încet o mână, cu țigara Între degete. - Nu-ți mai spun că, deși femeia urlase Întreaga noapte, nici un vecin n-a aprins lumina, nici n-a ieșit În stradă să vadă ce se Întâmpla, a adăugat. De astă dată, tăcerea a fost mult mai lungă. Faulques nu știa ce să zică. Încet-Încet, cotloanele inferioare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
știi, a adăugat după ce a tăcut o clipă. La muierea mea. Era blondă, dulce. Avea ochi căprui, ca și fie-mea. Dar să știi: la băiat nu mă pot gândi. Mă apucă așa, o disperare neagră și Îmi vine să urlu până mi se rupe gâtlejul. Odată am făcut-o, am urlat de era să mi-l rup de-adevăratelea. Era la o pensiune, și proprietăreasa m-a crezut nebun. Două zile n-am mai putut vorbi, Închipuiește-ți. Dar la ea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Era blondă, dulce. Avea ochi căprui, ca și fie-mea. Dar să știi: la băiat nu mă pot gândi. Mă apucă așa, o disperare neagră și Îmi vine să urlu până mi se rupe gâtlejul. Odată am făcut-o, am urlat de era să mi-l rup de-adevăratelea. Era la o pensiune, și proprietăreasa m-a crezut nebun. Două zile n-am mai putut vorbi, Închipuiește-ți. Dar la ea mă gândesc. E altceva. După aia, am mai fost și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
legătura cu hainele, și o porni la sănătoasa călare pe calul lui cel cu aripi, cu care zbura ca vântul și se ducea ca gândul. Cum călcă peste pragul porții, începu casele, curtea și grădina a se cutremura și a urla așa de groaznic, încât se auzi până la zâne și zânele îndată se întoarseră acasă." (Petre Ispirescu, Făt-Frumos cu părul de aur) (c) "Și atunci, odată se suie în pod și coboară de-acolo un căpăstru, un frâu, un bici și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la ei acasă, când venea vremea de mers la culcare, Țara Niciunde le apărea întotdeauna la început un pic întunecată și amenințătoare. Imediat se iveau ținuturi neexplorate, care apoi se tot întindeau și întindeau; prin ele bântuiau umbre negre; fiarele urlau altfel acum și parcă nu mai puteai fi sigur că ai să răzbești. Te bucurai și dacă Nana îți spunea unde este căminul și că, de fapt, Țara Niciunde exista doar în închipuire." (J. M. Barrie, Peter Pan) (c) "Și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Monsiro Dimpo stabiliți pe undeva prin sudul Moldovei, dar bucu- ria victoriei și aburii beției au pierit în fața frigului care l-au îndurat dormind sub cerul liber. Cum aveau și ceva glagorie în tărtăcuță nu s-au făcut de rîs urlînd la lună. L-a trimis în solie pe scumpul Cozon la sciții cei mișei din cetatea Gramio iar el va veni din urmă să cerceteze oarecare pricini și să hotărască pe loc precum un om plin de înțelepciune. Tăblița 46
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
nu-și pot "rezolva" trauma, și care trăiesc frecvent gânduri intruzive în legătură cu trauma, va fi mult mai folositor să găsească soluții de blocare ale acestor gânduri intruzive (Horowitz, 1976301; Silver, 1983302). Tehnicile de blocare a gândurilor pot include revolta subiectului, urlând tare "Nu!" când realizează că se gândește la ceva în legătură cu trauma sau învață să implementeze activități pozitive care îi distrag gândurile de la traumă. Aceste tehnici de oprire a gândurilor sunt deseori combinate cu intervenții de management al stresului, care îi
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
o epurare considerată salubră. Poate că, într-adevăr, lumea nu mai există pentru a ajunge la o carte frumoasă. Dar acești scriitori violenți, spirituali și triviali, cum este și Houellebecq, neo-naturaliști ce refuză orice estetism sau seducție artistică, ce-și urlă neputința în fața unui vid intolerabil, alienați într-un discurs non-umanist și un corp abject (dar Michel Tournier ca să nu mergem mai departe în urmă nu ilustra el, oare, deja "murdăria" infectă și sublimă totodată?) construiesc o viziune apocaliptică pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de vreun croncănit lugubru sau dacă o rază de soare, seara, mă lovește ciudat în plină figură, traversînd frunzișurile, sau dacă mă aplec să dau un bănuț unui om așezat pe trotoar iar el mă prinde deodată de braț și urlă spre mine: "Demonii, chipurile demonilor... dar dacă îi ameninț că-i omor, mă ascultă...!!" omul rîgîia, repeta acea frază la nesfîrșit, cu ochi de nebun, fără să-mi dea drumul și întorcîndu-mă acasă, în ziua aceea, am fost pe punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
într-o limbă spre care nimic nu îl chema ființial le-a fost benefic amîn durora. El și-a maturizat și disciplinat gîndirea, și-a canalizat excesele, și-a desăvîrșit mijloacelor de expresie, învățînd să plîngă în spatele măștii și să urle cu gura închisă. Dar nici limba franceză nu a ieșit nevătămată din această întîlnire pasională, spiritul cioranian înfrumusețînd-o, revitalizînd-o, împrospătînd-o, adăugîndu-i o săgeată agresivă și strălucitoare în tolba-i perfect proporționată. Trauma exilului a fost, prin urmare, dublă pentru cel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]