9,759 matches
-
pantalonii de la costum din cauza zăpezii abundente, răspuns primit cu zâmbete înțelegătoare de "frații de arme" ecuadorieni. În august 1975, primul-ministru al Turciei, Suleyman Demirel, făcea o vizită oficială în România. Însoțeam delegația de ziariști turci și eram "pe lângă premier" la Vila Lac 1. Aici l-am cunoscut pe directorul de protocol, un bărbat înalt, prezentabil, simpatic, cu care am colaborat foarte bine în realizarea vizitei. Fiind un pasionat vânător, mi-a spus că ar dori să cumpere un câine de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
informându-ne că "sunt plecați la țară". Cum cățeii se zbenguiau prin curte, plutonierul-șofer a sărit gardul, a înșfăcat unul, l-a pus în portbagajul mașinii și am plecat, scena amintindu-mi de un episod din "101 dalmațieni". Ajunși la vila Lac 1 cu captura, i-am dat drumul cățelului pe gazon, turcul l-a observat cu atenție, reacțiile sale fiind atent urmărite de "organele române". Bun cunoscător, turcul a menționat că puiul de ogar, din cauza proastei nutriții a mamei, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mai arătat, de o impozantă delegație de demnitari și militari și, având în vedere importanța vizitei, ziariști din toată lumea solicitaseră acreditarea, fiind aprobată prezența doar a o sută de reprezentanți ai presei internaționale. Discuțiile cu Ceaușescu s-au purtat la Vila nr.1 de la Snagov, pe o vreme superbă. Stăteam, împreună cu ziariștii, pe pajiștea din spatele vilei, așteptând momentele de pauză și declarațiile de presă. La un moment dat se apropie de mine un redactor de la "New York Times" și îmi spune discret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vizitei, ziariști din toată lumea solicitaseră acreditarea, fiind aprobată prezența doar a o sută de reprezentanți ai presei internaționale. Discuțiile cu Ceaușescu s-au purtat la Vila nr.1 de la Snagov, pe o vreme superbă. Stăteam, împreună cu ziariștii, pe pajiștea din spatele vilei, așteptând momentele de pauză și declarațiile de presă. La un moment dat se apropie de mine un redactor de la "New York Times" și îmi spune discret că "are o problemă". Fiind acolo ca reprezentant al MAE pentru rezolvarea oricărei probleme, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
MAE pentru rezolvarea oricărei probleme, l-am întrebat despre ce-i vorba și mi-a răspuns jenat că "vrea la oliță"! M-am pus în mișcare pentru rezolvarea "imperialistului" și am luat legătura cu un "organ" aflat în post în spatele vilei. Îl știam de la alte vizite și i-am spus deschis că sunt în căutarea unei toalete. Mi-a arătat amabil o intrare și m-a condus până la "obiectiv". Când i-am spus că nu pe mine mă "taie", ci pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
terapeutică extrem de extinsă, mă îngrozeau). Ce puteam spune eu, care știam originea durerii, nu-l puteam amesteca pe Dumnezeu cu salata de ceapă. Și misterul a continuat, în mintea mea, prin un accident stupid. Ajunși "la gazdă" (un fel de vilă, închiriată în fiecare vară, la Vera Ivanova, o rusoaică refugiată de la Odesa), Buntea, care avea mania curățeniei, a scuturat, de la etaj, hăinuța mea din care a sărit minunatul Roskop Patent; chiar în fața mea s-a transformat într-o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zilei, toată presa este citită și comentată corespunzător. O administrare atât de bine pusă la punct mi-a trezit bănuiala că acești pensionari vor fi fost, în trecut, activiști de partid. Absolut fals. Nu există, în toată Strada Zorelelor, nici o vilă, nici un Mercedes, nici un deputat, nici un senator, nici măcar un consilier municipal, nici pavaj, nici canalizare. De unde activist de partid? După ce am colindat toată strada, tocmai mă oprisem fermecat la o fereastră de unde se auzea o nostalgică romanță cântată de Zavaidoc. "Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sânge. Romii în cauză vorbesc tare, nu știu dacă au de împărțit ceva; sunt agitați, dar ne lasă în pace, nu sunt agresivi. Dimpotrivă, ne privesc îngăduitori, așteptând să-i depășim, pentru a putea să intre și ei în ograda vilelor în care locuiesc, vile enorme, cu pagode cântărind multe tone de tablă. Schimbăm între noi, călătorii, câteva vorbe despre "societatea culturală". Se tot zice că suntem într-o "lume nebună, nebună". O fi adevărat? Trăim aievea? Suntem părtași, neștiutori, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vorbesc tare, nu știu dacă au de împărțit ceva; sunt agitați, dar ne lasă în pace, nu sunt agresivi. Dimpotrivă, ne privesc îngăduitori, așteptând să-i depășim, pentru a putea să intre și ei în ograda vilelor în care locuiesc, vile enorme, cu pagode cântărind multe tone de tablă. Schimbăm între noi, călătorii, câteva vorbe despre "societatea culturală". Se tot zice că suntem într-o "lume nebună, nebună". O fi adevărat? Trăim aievea? Suntem părtași, neștiutori, la un enorm bal mascat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trei luni, la care nu avea dreptul, căci era de mult pensionat și menținut [216] în funcție. Bine înțeles că după Ianuarie 1941 l-a convins pe generalul Rosetti și a rămas mai departe să ocupe un post și o vilă, la un Muzeu unde de zece ani nu s-a mai mișcat un hârb! Toate legile țării au fost în permanență călcate pentru interesele acestui om. Deși era interzis pentru toată lumea să cumuleze două posturi în două orașe diferite, a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și l-a ridicat pe sus, ovaționând îndelung. Când s-a putut circula, am pornit spre Președinție, unde am aflat că generalul Antonescu ne invită la un ceai la... Predeal. Ne-am dus cu câteva mașini, rămânând câteva ceasuri în vila lui la Predeal, fiind serviți chiar de Doamna Maria Antonescu. Erau încântați de minunata manifestație, dar desigur în fond îngrijorați de forța Legiunii. Într-un târziu, când am plecat, înțelesese definitiv că nu va fi niciodată proclamat comandantul Mișcării Legionare
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
sociale (nici acum, după știința mea, ofițerii SRI nu plătesc asigurări, la fel ca și ceilalți „păzitori”, noi civilii suntem cei care le redistribuim din veniturile noastre și pentru pensii și pentru sănătate). Ei aveau acces la „bunuri rare”, de la vile de vacanță la ciocolată chinezească și banane în ultimii ani de dictatură. Aveau și prilejul să își gâdile dorința de putere fiindcă mulți oameni erau la mâna lor. Se credeau posesorii unei cunoașteri ezoterice, își puteau satisface mari sau mici
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și asigurau succesul monden. Exact șansa asta a avut-o Codreanu, o șansă susținută de foștii elevi ai Conservatorului care l-au avut profesor și care, cu patos și corectitudine parnasiană, îi recitau versurile. Orb, bătrânul poet vegeta acum în vila „Sonet”, peste drum de Bolta Rece. Encomiast prin excelență, poetul George Lesnea se acomodase destul de bine cu módele proletcultiste ale vremii. Adevăratul său succes rămâneau însă traducerile din poeții ruși. Ori de câte ori recita, la șezători, „Șalul negru” al lui Pușchin, era
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
aici intră numai cel care iesă. Profesorul făcea parte din categoria acelor oameni de bună-credință care devin o țintă pentru șarlatani. Cum ținea să cumpere fiicei sale din București un apartament, un avocat l-a convins să-i vândă lui vila din Iași pe care moșul o dichisise o viață. I-a făgăduit că-l va întreține până la moarte cu tot cu soție. Când s-a văzut stăpân pe acte, avocatul i-a scos pe bătrâni în stradă. Moș Tăutu a fost nevoit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de mare briolog, cel mai mare briolog român din toate timpurile ne impresiona. Îmi amintesc că în anul al II-lea, am făcut o aplicație în masivul Rarău condusă de profesorul Papp. În prima noapte am fost cazați la niște vile din Dorna Arini, iar a doua zi am pornit cu plutele pe Bistrița până la Chiril, la poalele Rarăului. Călătoria cu plutele a fost ceva de vis și unică în viața mea. Urcușul pe Rarău a fost de pomină. Era prima
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
că mai există și alt mod de a explica lumea, în afară de cel miciurinist. Când am descoperit apoi, în Revista „Vasile Adamachi” prezentarea detaliată a gândirii lui Mendel, am simțit cu adevărat ce înseamnă oprimarea științei de către politică. La Jena, la Vila Meduza, casa memorială a lui Ernst Haeckel, titanul evoluționismului, am avut momente de adevărată exaltare spirituală. Când a aflat ghida că suntem studenți români, a căutat să ne vorbească în mod special de cei trei elevi și doctori ai lui
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
de rășină, mă așezam mereu să-mi trag sufletul, după ce am mâncat urcușul acela abrupt cu pas grăbit. Cred că aveam vreo 10-11 ani. Trebuia să duc săptămânal lenjeria, spălată și călcată de iubita mea mamă, familiei care locuia în vila aceea. Iar aici, chiar în fața noastră, se odihnește clădirea impunătoare a seminarului. Când am început să frecventez liceul episcopal aveam 19 ani abia împliniți. Dacă ați ști ce drum a trebuit să fac de acasă până la școală! Nu era un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a făcut fericit pe el, pe mama lui și pe tăcutul don Scapini. În timpul vacanțelor estive, don Pietro îl ducea pe tânărul Calabria să stea câteva zile la un prieten al său, abatele profesor don Pietro Caliari, care avea o vilă la Poiano (Verona), unde ar fi respirat un aer curat și, mai cu seamă, ar fi profitat de o bucătărie sănătoasă și abundentă. Scopul bunului preot era același: să-l înzdrăvenească fizic pe protejatul său, pentru că era foarte convins că
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
au înțeles că tânărul de 23 de ani era epuizat din cauza foamei și a unui efort psihic superior posibilităților sale. Într-adevăr, au început să-i lipsească ajutoarele providențiale din partea familiei Fabbro și a conților Perez, care se aflau la vila lor din Zevio pentru vacanțele estive. Don Scapini, în această situație, a decis să-l invite la prânz și la cină și s-a îngrijit să primească din abundență pâine și lapte pentru micul dejun. Au trecut două luni de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și «gema clerului italian» de Civiltà Cattolica, prestigioasa revistă italiană. Capitolul VI Vicar parohial la Santo Stefano (1901-1907) Preot universal Noul preot a fost invitat să se bucure de o perioadă de odihnă și de sfântă pace la Zevio, în vila prietenilor săi marchizii Da Lisca, împreună cu prietenul său contele Francesco Perez. A petrecut o lună de vacanță benefică pentru trup și suflet. Au fost ultimele vacanțe, pentru că, mai apoi, don Calabria va decide să renunțe ca să nu-și abandoneze niciodată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
stabilită cu o serată veselă cu vin și castane. În după-amiază a pregătit caleașca și a ieșit la plimbare cu surorile sale Lavinia și Maria. Trebuia să fie o tură pe la fermele lor pentru a-și invita toți muncitorii la vila din Zevio. În cătunul de la Santa Maria era un podeț care trecea peste un curs de apă potrivit. Calul a pășit în gol cu un picior, și-a pierdut controlul și a căzut la pământ. Apoi, brusc, s-a ridicat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
aici la Vicenza un refugiu pentru ei?». A folosit chiar cuvântul «refugiu». Divina Providență a jucat pe etimonul numelui localității. Un binefăcător bogat, onorabilul Gaetano Rossi, fiul fondatorului marii industrii textile din Schio, i-a oferit episcopului din Vicenza o vilă la Costozza, ca să o folosească în favoarea orfanilor de război. Numele «Costozza» derivă din latinescul «custodie, refugiu». Există nenumărate grote, săpate din vremuri străvechi pentru extracția pietrei tuful, care a servit pentru «păzirea și păstrarea» rezervelor de grâne și vin, ori
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în acele vremuri, însemna mizerie, exploatarea minorilor, abandon. Multe familii înstărite au ascultat cuvântul pontifului și și-au dăruit bunurile imobile Institutelor de binefacere, ca să le folosească drept case de primire pentru orfani. Iar în convenția pentru folosirea și uzufructul vilei și a celor 5 hectare de pământ de la Costozza, s-a pus tocmai această clauză: «să aibă o preferință pentru orfanii de război». Vila, așezată la poalele crângurilor berce (împădurite) dulci și umbroase, se potrivea să devină un refugiu și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ca să le folosească drept case de primire pentru orfani. Iar în convenția pentru folosirea și uzufructul vilei și a celor 5 hectare de pământ de la Costozza, s-a pus tocmai această clauză: «să aibă o preferință pentru orfanii de război». Vila, așezată la poalele crângurilor berce (împădurite) dulci și umbroase, se potrivea să devină un refugiu și o oază de pace pentru o mulțime de copii abandonați. Don Calabria, după ce a reflectat și așteptat semnele concrete ale Divinei Providențe, a acceptat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu trecea nici o săptămână fără să fi primit vreun telefon, o scrisoare sau o vizită personală din partea lui don Calabria. Prima ocupație formativă a băieților a fost o colonie agricolă. O activitate simplă și de actualizare imediată. Terenul împrejmuitor al vilei era vast și umbros, iar mâna de lucru nu lipsea. Era nevoie doar de un tehnic expert care să conducă lucrările. Onorabilul Rossi și-a asumat responsabilitatea plătirii unui expert agricol, un atare Alessandro Vantini. După câțiva ani, acest domn
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]