7,506 matches
-
sensul de mers calea ferată, sensul de mers șoseaua, grilaj la axa drumului apa, Piatra Neamț "Petrotrans" cutia camionului, tricolor în băț pe buza stîncii la cabană nouă, brad zdrențe de nori, Mureșul să se repeadă în rambleu, sugrumă pe zimți zările brad, bisericuță nouă în lemn, omul oile, pînă la urmă casele, imaginarul antropic și trenul în curgerea apei, pescar la undiță, km 199+6 piatra bisericii, boltă pe centrul navei, boltă de altar, pronaosul cu două turle, Stînceni fentează Mureșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
trebuit atîta ca să vrei să abandonezi ce ai început? Ora 4,35, în personalul Mărășești Miercurea Ciuc, în gara Mărășești șiruri de vagoane, ușa din capăt, cu controlorul ne-am salutat, Întreprinderea chimică Mărășești sit arheologic, umăr de templu devalizat, Pădureni-Putna zarea a trecut cerul, lume haiducă de Cozma Răcoare, adînc de vale, cîmp înalt, pădurea înălțimile, În zori / Noaptea se destramă, / În zori / Visele se cheamă, / Rîde tot pămîntul / Se alintă vîntul / În zori! rece luceafărul la soare, halta Domnești prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Moldovei cum încalecă liniile 2-3 ținuturi de munți, pereții de decinde, Berchișești steagul pe fațadă și nu se vede decît prădarea vederii, Capu Codrului rimă semantică la Vîrfu Cîmpului, largul de pe luncă închis în 20 km, inserțiile crestelor pe alte zări, Pavele, ești nebun, înțelepciunea ta cea multă te-a smintit! Nu sînt nebun, preaputernice procuratorule, a înviat! prime stînci, vine și Petru, arcul de tren îi trece alături, mărfar cu stîlpi de rezistență pentru "Avitop" Iași, Gura Humorului berzele, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai fost așa de cald de 1.300 de ani! înțelepciunea nu e de noi și ne aține calea, civilizație autodistructivă Drăgănești, de la Galați tot un sat, tăiat Bîrladul, podul CFR alături, meri de livadă garduri fructifere, clipim rîndurile pe zare, Tecuci în prima barieră de blocuri, țîșnește biserica de siluetă Maramureș, Școala "Iorgu Iordan"/nr. 11, călugărul trecînd pe oraș lași la vedere servieta neagră. Ora 8,53, în microbuzul Galați Piatra-Neamț, din autogara Tecuci, pe capetele Europa eFeM, știrile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fumat? înalță-te biserică pe Picioru Lupului în trupul Podișului Moldovenesc, parcelă de lumini V 4-7 km Mogoșești, releul de la Bîrnova înfipt cu roșu, ziua cu mingea de radar meteo, bate pînă la Nistru, cald uscat vîntul iernii, răcește netezimea zării, observă faza pe ciclu meteo, fenomenul meteo noapte pădurea opacă, tunelul dimpotrivă, deschide bătaia luminii din el, gri translucid și permeabil în zdrobirea pietrei, cantonul strălucește podoabele de brad înăuntru, colina alină ochii închiși în geam, vederea mă surpă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tu cobori și nu mai am cu cine sta de vorbă! Alexandru Gabriel Acatrinei, dealurile nu mai sînt om, casele își joacă muchia pe arătură, Gornești cîmpurile lucrate și iarna caldă în vegetație, minciuna cu moartea viață minimă, profil de zare fecioara din priviri menite să-l frămînte, Tîrgu Mureș steaua i se ridică pe mitografia rîului. Miercuri, 27 decembrie, ora 9,51, la Muzeul etnografic Tîrgu Mureș, sădila cu țestul de chirpici de acasă, îmblăciu fonetismul, în fotografie șura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în brazi pornește scădere de Valea Trotușului, Lunca de Mijloc a crescut în lumină, cețurile clocotesc pîsla din urmă, lună luna pe jumătate la deschizătura de Valea Rece, laba cu ceață pe ea, primul venit la barieră autobuzul, roșeață din zarea contra soarelui, fenomene de senin, ce putem noi? învățăturile peisaj vin în cute de brad, încremenită marea cădere, cît sare de pe vulpe în sus, m-am repezit la jumătate cărarea, întorc din bot cu trenul dedesubt, sticloși sînt pașii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
păgînii depind de centre urbane, ele de spitale de psihiatrie, gorgan pe culmile spre sud sistemul istoric înlănțuit, fasolea tot uscată, floarea-soarelui pipernicită, gura florii căscată, mamă, deschide ușa, vreu să ies! Catranic capre la pripon, azbociment acoperișurile, gurguiul pe zarea satului parte din șir, rînd de stejari, rînd de plopi, castanii trei, se usucă, Hiliuți apele la nord în contra hidrografiei majore, presărate iazuri, Cîmpia Bălților, barza singură, linia spre Glodeni, viaductul șoselei de Chișinău, cartofii s-o uscat, nic, ăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
arată pat germinativ, tufă de trandafir la capete de rînd, averile la vedere în zestrea genetică ignorată, o să-mi recunosc pe drum toate rudele! castani aleși de boală dintre nuci bălțează șirul șoselei, milițianul ANI 7111 stop deasupra orașului de zarea Româniile, Tochile-Răducani 16, Leova " Gura Căinarului" cea mai bună apă a Basarabiei, Prutul roade cotul spre oraș, avionul Dealurile taie pete verzi Bumbăta, Vetrișoaia pe sub nasul tău, dormi pe colț grămădită de la Chișinău, țîța ridicată, îți cunosc chipul din neamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fost nu se mai știe, Ce-au trecut fără de rost, Putine-au fost cu bucurie Restul numai dor și post. Trecură anii și s-au dus, Pe-ntunecatele cărări, S-a adunat mult fir pe fus, Cât vom privi albastre zări?
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Niculai Șorea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93316]
-
în fața dumneavoastră "Omagiu": Cât vom lucra grădina istoriei pe lume Și cumpăna luminii cât o vom ține dreaptă, Vom înălța un cântec aducător de faptă Și vom cinsti părinții care ne dau un nume. Cât vom avea în palma acestor zări albastre O patrie de inimi s-o punem temelieNe va uni un cântec, etern de vitejie Și vom jura credință pe câte-s ale noastre. Cât fagurii de miere ai limbii vor rămâne Și cât eroii noștri vor fi lumina
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Vietnam. Mărturiile chinezești constituie consemnări ale unor fragmente de istorie; ele sunt memoria unui popor și a unor perioade istorice nescrise, reflectând, într-o anumită măsură, trăsăturile specifice ale acestei națiuni, prin care se deschid ferestre spre cele mai îndepărtate zări ale existenței chineze. China are o istorie scrisă de 5000 de ani și a constituit un centru de civilizație, având o mare influență asupra neamurilor și popoarelor într-o arie întinsă a Asiei de est și sud-est. În evoluția Chinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
împușc decît cu voia șefilor. Care șefi? De la Săveni. Atunci de ce cari mereu pușca asta cu mata? Păzesc să nu-și facă de cap braconierii. Cine? Braconierii, ăia de prind iepuri cu cîinii. Acu, iarna? Cîmpul este pustiu, nu vezi zare de om! Nu se știe niciodată! Ai prins mata vreunul? Ehe, he... Ai prins? Ehe, he... Nu scoteam nimic de la vînător și atunci îl rugam fierbinte: Trage un foc, nene Saldaru. Vă rugăm... Nu se poate, n-am voie. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
talciocuri, din toată țara... Aici este o colecție rară... Un francez a stat 25 de ani prin orient și a cules povești. O mie și una de nopți! Un teanc de volume, pe foaie de orez, cu scene... Priviți în zare... Le vedeți? Ochii mei însă fug prin această extraordinară grămadă de lucruri de valoare. Fiecare obiect a bucurat un om, o familie. A fost cumpărat cu efort. Un sfeșnic din argint masiv s-a înnegrit și-și ascunde splendoarea privirilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dar noi... cînd ne... mai vedem? Capitolul III O promenadă prin adevăr cu iz de fantezie Între confrați Spre asfințit cerul devenise rozaliu și soarele cobora obosit, ascuns de nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca, pe la basarabeni, se vedeau ceva forme neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia subsemnatului era răcoare și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cerul ținut în cap de vîrful Negoiu, înainte de a rosti "da" la Starea Civilă. Forțoși și frumoși, cu rucsacurile pline cu prostii, s-au angajat la urcuș, de cum li s-a arătat și au înțeles, că ce se vede în zare, cam neclar, este vîrful. După o oră de urcuș au constatat că nu-s chiar așa de sus cum credeau. Gîfîiau ca două foci obosite.... Dinspre vest se ridică un nor negru ca smoala. Tinerii nu iau în seamă norișorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ridică un nor negru ca smoala. Tinerii nu iau în seamă norișorul și se așează pe un pietroi, să mai tragă cîte un gît de șliboviță. Nici n-au tras bine două duște mai acătării, că diavolul de nor cuprinde zarea. Se umflă ca naiba și îi astupă totul cu întuneric. La început cad bile de gheață unde și unde. Apoi bilele devin boambe care îți sparg capul. Și dese. Își pun rucsacurile pe cap și se grăbesc sub un brad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
faină rău. Deși aveam cam un sfert de secol și arătam și eu macho de tot, sora era cam țepoasă. Scoate un ac gros cît un creion (mină de creion, de fapt) și mi-l înfige acolo unde nu era zare de venă. Nu țip și imediat face altă gaură. Tot nu dă de sînge. Mă mai forați mult? zîmbesc eu cuceritor. Pînă reușesc, răspunde ea ca o perjă acră. Din greșeală, acălăul dă spre o pungă de sînge și umple
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asta! Dacă vom găsi ceva bun..., desigur, dar prefer Sefrou, la Mihai. Taza 5 km, strigăm în cor. Mirarea nu mai are limite. Nu se vede încă nimic. Taza 0 km, în sfîrșit. Ne uităm în jur. Țipenie de om, zare de casă, pustiu cît vezi cu ochii. Opresc mașina, ne uităm înspre toate cele patru puncte cardinale, căutăm vreun drumeag lateral care să ducă la Taza. Nimic, absolut nimic! Copiii scîncesc și începem a cotrobăi prin rezerve. Bem cafea dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Africa. Acolo s-au confruntat Aliații cu mașina de război a Germaniei și a fost ultima bătălie navală echilibrată. Apoi Aliații au copleșit Germania muribundă prin superioritatea materialului de război, atît prin cantitate cît și prin calitate. Cum spuneam, priveam zările din largul Mediteranei și fiecare era cu gîndurile lui, cu trăirile lui, separați unul de altul prin zidul muțeniei. Apa se vedea în culoare verde brăzdată de fîșii înguste și lungi de un negru intens, pînă hăt, departe la insulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în 1944 era instalată o baterie de artilerie. O altă baterie era mai la nord pe muntele Le Col de la Creche. Italienii n-au putut trece de năprasnica apărare care făcea valea rîului Guil inutilizabilă pe timp de război. În zare, acoperit de nămeți se arată La Gardiole des Alpes, într-un dialog mut cu Le Pas de la Cula. Păduri cocoțate în locuri inaccesibile ocrotesc valea de avalanșe. Frumuseți bănuite în amurg de noapte așteptau ziua ca să-și copleșească privitorul prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din Cuba mi-au accelerat reumatismul la toate cele patru labe. Eram înghesuit spre dig, pe Malecon. Osul începe să aibă un gust amar, dar eu tot nu-l dau. De ce să-l dau? În jurul meu erau colți cît cuprinde zarea. Îmi fac cruce și mă arunc în mare. Urmăritorii n-au curaj și privesc de la țărm. Lingeți-vă pe bot, osul rămîne la mine, hămăiesc vesel. Dar unde s-o apuc? În zare am văzut un vapor cît o nucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dau? În jurul meu erau colți cît cuprinde zarea. Îmi fac cruce și mă arunc în mare. Urmăritorii n-au curaj și privesc de la țărm. Lingeți-vă pe bot, osul rămîne la mine, hămăiesc vesel. Dar unde s-o apuc? În zare am văzut un vapor cît o nucă. Înot voinicește spre el. Mă apropii și văd scris mare: România. Sub pavilionul românesc era el, căpitanul, adică prezidentul. Țărișoara mea, spun, dîndu-mi lacrimile de atîta patriotism, mai mari ca la crocodili. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gata, s-au dus pe apa sîmbetei toate precauțiile. Héctor simțea că este spionat de negri mai mici sau mai mărișori, simțea că i se coace ceva. Moartea tatălui său a căzut ca o bombă. Tocmai la Holguin, departe, în zările spre est. Nevastă, nu pleci de acasă, nu deschizi ușa, nu dormi decît iepurește. Pun bicicleta în casă și ai grijă...ca de butelie, am spune noi, românii. Cu inima strînsă pleacă Héctor cu presimțirea că ceva moare în el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe unde au ei treabă, mai este vînt. Uite, un norișor aleargă bezmetic. Întîi spre nord, apoi spre sud. Complet în derută, dar nu-și face griji. În fond, n-au nici o treabă toată ziua și chiar toată noaptea. În zare se vede o bărcuță. Treaba ei. Nici ea n-are grija mea, eu de ce aș avea grija ei? Numai că sînt cam umed. Picuri grei vor să străbată sprîncenele. Unii chiar reușesc. Dar ce, se liniștesc acolo?! Merg mai la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]