66,303 matches
-
cu apariție la TVR cu Tudor Călin Zarojanu Publicări Editura on-line Semănătorul- volumele: - În umbra lui Sisif- versuri, 2009 Șapte povestiri rurale- proză scurtă, 2010 Caz clasat- nuvelă, 2010 Cele mai frumoase 100 de poezii din Lira21, 2010 Articole din Jurnal de lectură- Recenzii, 2009, 2010 Iulia Oniță- Un sculptor liric, versuri și monografie Articole recenzii, publicate online, și reviste ( Ateneu, Plumb, Algoritm literar, Cetatea lui Bucur, Litera, Fereastra, Onyx, Luceafărul, Dunărea de Jos, Sintagme Literare, Reflex, Paralela 45, Confluențe Literare
Cristina Ștefan () [Corola-website/Science/336942_a_338271]
-
publicistică, debutând în 1966 în paginile revistei "Steaua" și colaborând ulterior la revistele "Tribuna", "Familia", "România literară", "Vatra", "Limbă și literatură", "Revista de istorie și teorie literară", "Teatru", "Manuscriptum", "Revue Roumaine", "Convorbiri literare", "Cahiers roumains d’études littéraires", "Ramuri", "Continent", "Jurnalul literar", "Curentul" (München), "Discobolul", "Arhipelag" și "Acolada". Este autorul a peste 20 de volume de critică, istorie și teorie literară și a peste 1500 de studii și articole de specialitate. Articolele sale au fost publicate ulterior în două cărți: "Sincronism
Mircea Braga () [Corola-website/Science/336976_a_338305]
-
înmatriculat YR-MIT cu plecare de pe Aeroportul Băneasa - după uzanțe, în prezența majorității miniștrilor guvernului Petru Groza). Pe durata zborului, la manșă s-au aflat, alternativ, regele Mihai și comandorul Udriski, aterizarea efectuată la Londra de tânărul rege fiind prezentată de jurnalele de știri britanice. La plecare, survenită în 3 ianuarie 1948, în ciuda promisiunilor făcute de guvernul Petru Groza, regelui Mihai nu i s-a permis să ia cu sine avionul care-i aparținea. Tot în 3 ianuarie 1948, comandorul Udriski a
Traian Udriski () [Corola-website/Science/336975_a_338304]
-
Evenimentele se precipită, dar cartea pe care a mizat protagonista se dovedește câștigătoare. Natalia se dovedește a fi "Aleasa", aducând echilibrul între strigoi și vampiri. Întrebarea care rămâne la final este aceea dacă relația eu cu Andrei are un viitor. "Jurnalul unei cititoare" este de părere că răsturnările de situație și conjuncturile în care sunt puse personajele fac din acest volum unul care nu trebuie ratat. Mai mult, își exprimă speranța că seria nu se va încheia, totuși, aici. "Gazeta SF
Ultima privire () [Corola-website/Science/336982_a_338311]
-
și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (absolvită în 1946). A debutat ca publicist cu un articol despre André Malraux în "Studentul român" (1946), unde va fi secretar de redacție în 1947-1948. A lucrat ca redactor la "Jurnalul de dimineață" (1946-1947), la Agerpres (1948-1950) și la Editura Tehnică (1950-1951), șef al Serviciului de presă al Ministerului Construcțiilor (1951-1961), funcționar la Centrul de Documentare pentru Construcții și Arhitectură (1961-1969) și redactor la revista "Magazin istoric" (1969-1973). A debutat editorial
I. M. Ștefan () [Corola-website/Science/336985_a_338314]
-
folclorul rus („Jertfa zidirii la ucraineni și ruși”, „Lumea bâlinelor”, „A. I. Iațimirski și folclorul român”). A cercetat curentul poporanist inițiat de Constantin Stere și opera literară a Hortensiei Papadat-Bengescu. Studiile sale au fost publicate în revistele "Cadran", "Litere și arte", "Jurnalul literar", "Gândirea", "Lumea", "Viața Românească", "Limbă și literatură", "Studii și cercetări de istorie literară și folclor", "Revista de folclor" etc. Cei care l-au cunoscut îl descriau ca pe „un personaj dostoievskian, un mizantrop sociabil, un timid cu mari candori
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]
-
un curs spre Nord-Vest, căci coasta avea o direcție spre Nord prin Est și spre Sud prin Vest, iar "Royal Prince" fiind ancorat la doar 2 mile de țărm nu ar fi avut loc de manevră. De altfel există câteva jurnale oficiale care menționează că "Royal James" și "Victory" au urmat un curs spre Nord-Est. Flota aliată includea 74 nave de linie de 40 de tunuri sau mai mult, iar flota neerlandeză 62 . Aliații aveau astfel o superioritate numerică de 7
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
conferă militarilor cutezanță și tenacitate fără a le altera omenia și cinstea. Există un oarecare idilism în tratarea acestor subiecte, ceea ce reprezintă mici scăderi ale operei sale. Romanul "Camera 210" (1969) se remarcă prin tematica și abordarea modernă, fiind un jurnal al unui pacient internat într-un spital din Germania ce descrie trăiri sufletești aflate la limita între realitate și halucinație. Scrierile sale au fost inspirate din viața oamenilor de pe pământurile bucovinene, având, potrivit publicistului Emil Satco, un stil fermecător asemănător
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
Jurnalul unui puști (eng. "Diary of a Wimpy Kid") este un film american pentru copii, apărut în 2010 și este regizat de Thor Freudenthal. Filmul este bazat pe cartea Jurnalul unui puști de Jeff Kinney. În distribuția filmului întâlnim actori precum
Jurnalul unui puști (film) () [Corola-website/Science/337449_a_338778]
-
Jurnalul unui puști (eng. "Diary of a Wimpy Kid") este un film american pentru copii, apărut în 2010 și este regizat de Thor Freudenthal. Filmul este bazat pe cartea Jurnalul unui puști de Jeff Kinney. În distribuția filmului întâlnim actori precum: Zachary Gordon, Rachael Harris, Steve Zahn și Chloë Grace Moretz. Filmul a avut încasări de 75,5 milioane de dolari la un buget de 15 milioane de dolari. Este
Jurnalul unui puști (film) () [Corola-website/Science/337449_a_338778]
-
pentru a se dedica plin cercetărilor micologice. În 1884, a fost membru fondator al "Société mycologique de France" (vicepreședinte 1884; președinte 1887-90) împreună cu medicii Lucien Quélet, Jean-Baptiste Mougeot, farmacistul Narcisse Théophile Patouillard și un grup de alti naturaliști, al căror jurnal "Bulletin Trimestriel de la Société Mycologique de France" a fost publicat pentru prima dată la 1 mai 1885 și în 1887 a fost premiat cu "Prix Desmarière" al Academiei de Stiinte pentru lucrarea să "Nouvelle classification naturelle des Discomycètes charnus" din
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
astfel de dialog este să ai mintea deschisă, să fii sincer, respectuos, dar foarte analitic. În rest, totul se desfășoară din perspectiva unei logici impecabile, a unei argumentații fără cusur, respectând cu rigurozitate adevărul confirmat de experiența personală", Poliana Mardari, Jurnalul Național "„O religie nu poate să‑și împlinească rolul decât dacă este în relație directă cu experiențele de fericire și de suferință ale tuturor ființelor. Nu se poate vorbi de necesitatea și de valoarea unei religii decât atunci când aceasta ține
Gonsar Tulku Rinpoche () [Corola-website/Science/328418_a_329747]
-
comorii în Bahamas. În timp ce Finn încearcă în secret să saboteze cercetările lui Moe, descoperă o sabie care este de fapt un indiciu pentru găsirea comorii. Finn și Tess, ghidați de acest indiciu, ajung la o biserică veche și descoperă un jurnal care descrie locul comorii. Bigg Bunny și acoliții săi îi urmăresc și îi iau prizonieri pe Finn și Tess. Bigg Bunny o forțează pe Tess să-l ajute în căutarea comorii într-un gheizer maritim, acesta fiind locul revelat în
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]
-
care descrie locul comorii. Bigg Bunny și acoliții săi îi urmăresc și îi iau prizonieri pe Finn și Tess. Bigg Bunny o forțează pe Tess să-l ajute în căutarea comorii într-un gheizer maritim, acesta fiind locul revelat în jurnal. Tess găsește comoara într-o peșteră aflată sub acest gheizer. Între timp, Finn și oamenii lui Honeycutt îl ajută pe Moe să recupereze comoara din mâinile lui Bigg Bunny. Ei se întâlnesc cu Bigg Bunny în timp ce acesta își trimite unul
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]
-
arată limitele interpretative: „mor”, toți, scuturați de aceleași spasme epileptice care provoacă mai degrabă hazul decât spaima. Coproducătorul român pare a fi întreprinzătorul concern Media Pro care nu pierde ocazia, în cea mai tensionată secvență, de a face publicitate promptitudinii jurnalului PRO TV.”"
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
de către misionari, scriitori, editori, și [[Universitatea Cambridge]]. Oamenii Igbo au un stil muzical în care acestea încorporează diferite instrumente de percuție: sau [[Udu]], care este, in esenta, proiectat dintr-o cană de lut; o [[ekwe]], care este format dintr-un jurnal scobita; și [[ogene]], un clopot mâna proiectat din fier forjat. Alte instrumente includ OPI, un instrument de vânt similar cu flaut, [[igba]], si ichaka. O altă formă de muzică populară printre Igbo este highlife. Un gen muzical foarte popular în
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
respectivă cel dintâi semn de viață primit în Israel de la Ron Arad. La 15 octombrie 2007 Israelul a efectuat un schimb cu Hezbollah. În schimbul cadavrului unui israelian care se înecase și fusese tras de valuri până în Liban, precum și în schimbul unui jurnal al lui Arad (după relatarea ziarului libanez Al Habar), Israelul a predat Hezbollahului două cadavre ale unor combatanți și rămășițele pământești ale unui deținut libanez. În martie 2007 Israelul a prezentat în fața Statelor Unite întrebări ce urmau sa fie folosite în
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
nu are nici un fel de informații în legătură cu soarta lui Ron Arad. La 11 iulie 2008 în cadrul unui nou acord de schimb de prizonieri, Israelul a obținut de la Hezbollah două fotografii ale lui Ron Arad, în care el arăta rănit, un jurnal al său din primii doi ani de prizonierat și un raport al Hezbollah, cuprinzând 80 de pagini în arabă, în care sunt descrisi oamenii care au venit în contact cu Arad în primii doi ani de captivitate, eforturile făcute pentru
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
găsit totuși un loc cu oase omenești și un mormânt neidentificat. Serviciile israeliene de informații au afirmat că raportul acesta al Hezbollah nu le-a adus nici un fel de date noi, și nu are o mare valoare. În anul 2011 jurnalele lui Arad, care au ajuns in posesia familiei în tranzactia dintre Israel si Hezbollah din 2007, au fost prezentate în programul israelian de televiziune „Uvdá” (Fapte). În februarie 2016 a fost publicată o nouă mărturie din Liban (în publicația libaneză
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
s-a însurat în 1987, la vârsta de 23 de ani. După studiile a găsit un loc de muncă la societatea de consultanță L.E.K. Consulting, dar a demisionat din plictiseală după numai o săptămână, și a devenit jurnalist stagiar la jurnalul "The Times". Totuși, a fost concediat după ce a falsificat un citat. Cu toate acestea, a fost angajat de jurnalul "The Daily Telegraph" ca correspondent la Bruxelles, devenind notoriu pentru atacurile împotriva instituțiilor europene. În anul 1993 a divorțat de Allegra
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
la societatea de consultanță L.E.K. Consulting, dar a demisionat din plictiseală după numai o săptămână, și a devenit jurnalist stagiar la jurnalul "The Times". Totuși, a fost concediat după ce a falsificat un citat. Cu toate acestea, a fost angajat de jurnalul "The Daily Telegraph" ca correspondent la Bruxelles, devenind notoriu pentru atacurile împotriva instituțiilor europene. În anul 1993 a divorțat de Allegra Mostyn-Owen și s-a recăsătorit cu o prietenă din copilărie, Marina Wheeler. S-au mutat în Islington, Londra, unde
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
Islamului. El este co-autor al unei cărți replică la cartea lui Paul Garde, , publicată în 1992. În 2014 a apărut în colecția Blanche a editurii Gallimard primul său roman, "Le miel". De la vârsta de 16 ani, Slobodan Despot ține un jurnal fotografic, pe care îl numește "photobiographie". Constituit inițial din filme alb-negru, acest jurnal este digital din 2005. Ca urmare a activității sale de redactor, Slobodan Despot a fotografiat mai mulți autori, mai ales Georges Haldas, ilustrând cu fotografii "Légende de
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
publicată în 1992. În 2014 a apărut în colecția Blanche a editurii Gallimard primul său roman, "Le miel". De la vârsta de 16 ani, Slobodan Despot ține un jurnal fotografic, pe care îl numește "photobiographie". Constituit inițial din filme alb-negru, acest jurnal este digital din 2005. Ca urmare a activității sale de redactor, Slobodan Despot a fotografiat mai mulți autori, mai ales Georges Haldas, ilustrând cu fotografii "Légende de Genève". "Douze portraits de Georges Haldas" fac parte din colecțiile Muzeului Voltaire din
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
I & II". În 1870 Aimard și un număr mic de jurnaliști au participat la Războiul Franco-German în care el a obținut un succes modest (Bourget-affaire). În 1879 comunitatea literară din Rio de Janeiro l-a salutat ca pe un erou. Jurnalul lui Aimard despre această călătorie nu a fost niciodată tradus din limba franceză. În timpul șederii sale în Rio de Janeiro s-a întâlnit cu împăratul Dom Pedro al II-lea al Braziliei, după cum reiese din scrisoarea din 11 ianuarie 1880
Gustave Aimard () [Corola-website/Science/336512_a_337841]
-
de "The Scalp Hunters" (1851; dedicat comandorului Edwin W. Moore, pe care l-a întâlnit în 1841), "The Desert Home" (1852) și "The Boy Hunters" (1853). Această din urmă carte, având acțiunea petrecută în Texas și Louisiana, a fost un „jurnal de călătorie științific juvenil”. Ea a devenit o carte favorită a tânărului Theodore Roosevelt, care va deveni un mare fan al lui Reid. În același an Reid s-a căsătorit cu fiica editorului său, aristocratul englez G. W. Hyde, domnișoara
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]