658,900 matches
-
precară a ținutului, acesta ajungând în sfera de influența germană. A fost de asemenea perioada în care s-au construit primele edificii mari din piatră (în special biserici), în care religia creștină a căpătat o importanță considerabilă (au apărut și ordine monahale), și în care s-au scris primele opere cu caracter istoric, precum „"Gesta Danorum"” ("Faptele danezilor"). Influența politică și religioasă germană a luat sfârșit la finalul secolului al XII-lea, pe timpul domniei regelui Valdemar cel Mare, și a arhiepiscopului
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
a cucerit orașul Stockholm. Danemarca și Norvegia, însă, au rămas într-o uniune personală până la Congresul de la Viena din 1814. Reforma protestantă a ajuns în Scandinavia în anii 1520. În duminica de Paște din 1525, Hans Tausen, un călugăr din ordinul Ospitalierilor Sfântului Ioan, a proclamat necesitatea reformelor lui Martin Luther în cadrul Bisericii Catolice. Predica lui a fost începutul unor lupte care au durat zece ani, și care aveau să schimbe definitiv Danemarca. Tausen a fost trimis la o mânăstire din
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
idealului național român). În noiembrie 1918, colonelul ceh Eduard Kadlec a fost numit la comanda celui de-al doilea Corp, pentru a suplini carențele de instruire militară și tehnică și pentru a finaliza organizarea și formarea militară a trupelor. Din cauza ordinelor venite din România de a se evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, s-a declanșat un conflict de interese între conducerea superioară a Corpului - sprijinită de ofițerii francezi ai Misiunii și cei care răspundeau
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
strategice și de control al unor lagăre. Un acord pentru recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei, mediat de francezi între delegația condusă de Ion I. C. Brătianu la Conferința de Pace și guvernul amiralului Kolceak, a făcut ca Legiunea să intre sub ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia, pentru a lupta la apărarea căii ferate transsiberiene. Astfel de la sfârșitul lunii mai 1919 până la începutul lunii februarie 1920, soldații români s-au implicat, cu succes, în luptele duse cu partizanii ruși în regiunea Irkutsk
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și bucovineni a fost de totală indiferență. Mai mult, reprezentanți oficiali români din cadrul consulatelor de la Moscova și Odesa și cei ai Legației de la Petrograd, au refuzat să discute cu prizonierii români care au venit să vorbească personal. De asemenea - la ordinul ministrului plenipotențiar Diamandy, nu au răspuns scrisorilor venite de la prizonierii români din lagăre. În prima fază, autoritățile politice și militare din Regat au tratat cu indiferență și neîncredere inițiativa unor intelectuali ardeleni și bucovineni din Rusia, de a fi organizate
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a început pe 23 februarie, când locotenent-colonelul Pietraru a primit pentru a ușura recrutarea, împuternicire de la Marele Cartier General Român pentru a organiza un "Serviciu român de recrutare a voluntarilor". În aceeași zi, Ministerul de Război al României a emis ordinul nr. 1191, prin care s-a constituit "Corpul Voluntarilor Ardeleni-Bucovineni din Rusia". O luptă cu autoritățile rusești a început ulterior, acestea înțelegând să elibereze inițial numai 5.000 de prizonieri, față de cei 15.000 promiși anterior, iar cei eliberați urmau
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
românesc dedicat întregirii naționale și, de aceea s-au regăsit în documentele ulterioare elaborate atât de primul, cât și de al doilea corp de voluntari. În aceeași lună, delegația formată din Vasile Lucaciu, Ioan Moța și Vasile Stoica - trimisă din ordinul Marelui Cartier General Român în Statele Unite ale Americii, s-a oprit la Darnița, unde i-a fost înmânat un exemplar al "Declarației" pentru a fi publicat și în ziarele americane, spre a susține și pe această cale unirea Transilvaniei cu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
țară făcându-se grupată în 11 eșaloane. Oprirea recrutării nu s-a asociat însă și cu stoparea activității de propagandă, deoarece aceasta a continuat să se desfășoare în limitele posibilului, voluntarii rămânând pe loc și nemaifiind trimiși la Kiev. Un ordin circular venit de la comandamentul voluntarilor, a îndemnat aceste comisii să-și continue activitatea sub paravanul Crucii Roșii Române, pentru a ajuta cu bani și medicamente prizonierii români bolnavi și incapabili de muncă. Raportat pe naționalități, românii ardeleni și bucovineni din
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
3 regimente a fost alcătuit din câte 3 batalioane de instrucție și din câte un batalion de marș. La 16/29 noiembrie 1917 s-au deschis la Kiev lucrările "Adunării naționalităților din Austro-Ungaria", dar locotenent-colonelul Pietraru, ca urmare a unui ordin venit de la Iași, a interzis voluntarilor încă aflați în Kiev să participe la acestea, motivul fiind acela de a nu exista acțiuni fățișe antiaustro-ungare într-un moment în care România era presată să încheie un armistițiu. Cu toate acestea, 3
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fost simbolică - datorită numărului restrâns de voluntari care au ajuns pe front până la întreruperea operațiunilor. Din rândul lor au căzut pe frontul 31 de militari și 433 dintre aceștia au fost răniți, iar 129 dintre voluntari au fost distinși cu ordine și medalii. Celelalte grupuri recrutate după 20 august și sosite până la începutul anului 1918, deși încadrate în armată, nu au mai avut ocazia să participe la operațiuni până la a doua mobilizare din anul 1919. Voluntarii "Corpului" de la Hârlău au primit
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
periclitată de trupele Armatei Ruse, aflate în debandadă. La începutul lunii ianuarie 1918, 3 batalioane de voluntari (câte unul din fiecare regiment de voluntari din jurul Hârlăului), alături de efective de grăniceri, constituind, în total, o forță de 4 batalioane, au primit ordin de a pătrunde pe căi pașnice în Basarabia, evitând lupta cu unitățile bolșevice. Motivul ales a fost acela că unitățile sunt dislocate pentru a prelua de la Armata Rusă și a păzi diferite depozite de alimente și armament, scopul lor fiind
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Misiunea Militară Franceză s-a angajat să suporte cheltuielile . Odată însă cu iscălirea preliminariilor Păcii de la Buftea, tot generalul Averescu a fost cel care a retras aprobarea și a ordonat dezarmarea voluntarilor. La 28 februarie 1918, "Corpul Voluntarilor" a primit ordin să predea armamentul și să demobilizeze treptat, ceea ce s-a întâmplat până la 1 mai. La Hârlău a continuat să funcționeze o permanență care a avut grijă de depozitele de alimente. O parte dintre voluntari au plecat, totuși, până la urmă, odată cu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
că Janin și-a materializat decizia trimițând pe ofițerii francezi Malgrat și Buinsse. Aceștia însă în opoziție cu românii l-au susținut pe ofițerul ceh, insistând ca acesta să conduc, în continuare "Corpul de Voluntari Români". Având drept obiectiv urmarea ordinelor venite din România de a evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, "Consiliul Național Român" a intrat în conflict de interese cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul în care aceștia au intenționat folosirea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
pe români de indisciplină în raport cu Comandamentul Aliat și că ar fi de partea austriecilor și bolșevicilor. În 19 februarie 1919 Kadlec a fost însă destituit din post, dar după mai multe zile de discuții cu maiorul Malgrat și generalul Janin ordinul a fost contramandat. Ulterior la 23 februarie 1919 printr-o telegramă, Janin a suspendat autoritatea" Comitetului Național Român" asupra propriilor soldați. Pe data de 26 ianuarie 1919, respectivul "Corp de Voluntari" s-a transformat într-o "Legiune a Voluntarilor din
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
telegramă, Janin a suspendat autoritatea" Comitetului Național Român" asupra propriilor soldați. Pe data de 26 ianuarie 1919, respectivul "Corp de Voluntari" s-a transformat într-o "Legiune a Voluntarilor din Transilvania și Bucovina", care ar fi urmat să acționeze în conformitate cu ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia. În structura acesteia au intrat 3 batalioane: I „Horia” comandat de maiorul Kitchano, II „Mărășești” comandat de maiorul Nosek și III de , o companie de , o școală de grenadieri și o companie de Stat Major
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a anului 1919 criza provocată de conflictul românilor cu Misiunea Militară Franceză a luat sfârșit, dar de abia pe 10 mai Guvernul României a comunicat generalului Janin acordul său ca "Legiunea Română de Voluntari" să lupte pentru cauza aliată, sub ordinele Misiunii. Ca efect al acordului de a pune Legiunea să lupte în Siberia, lui Brătianu i-a fost promisă recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei de către guvernul amiralului Kolceak. Ca atare, legionarii au primit după o săptămână misiunea de a asigura
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
coloniști basarabeni din Extremul Orient. Pentru meritele lor, voluntarii români din Siberia au primit de la aliați: 30 de medalii franceze, 40 de cruci de război cehoslovace, 31 decorații rusești, 7 decorații engleze și italiene, iar de la Statul român medalii și ordine precum "„Steaua României”", "„Coroana României”", "„Virtutea Militară”", "„Bărbăție și Credință”". Tuturor românilor combatanți le-a fost conferită "„Bareta specială Siberia”". La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia Corpul de Voluntari a fost reprezentatat de o delegație condusă de Victor Deleu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
arhiva și gestiunea "Corpului Voluntarilor". Pe fondul derulării rapide a evenimentelor, voluntarii au fost lăsați la vetrele lor temporar, pentru a-și regăsi familiile după patru ani de război și pentru a întări Gărzile Naționale Române. După 1 lună - prin Ordinul de chemare nr. 167/1919 au fost din nou rechemați pentru a sprijini din cadrul Armatei Române, preluarea teritoriului transilvănean. Pe măsură ce foști prizonieri din Rusia au sosit în țară, aceștia au fost chemați să sporească efectivul lupătorilor transilvăneni. Organizarea noilor unități
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
De-a lungul carierei sale a comentat șase ediții ale Jocurilor Olimpice, începând cu ediția din 1976. A fost președintele Asociației Presei Sportive (APS) din România din 2006 până în 2011. Pentru realizările sale a fost ridicat la gradul de comandor în Ordinul Național „Serviciul Credincios”.
Octavian Vintilă () [Corola-website/Science/336068_a_337397]
-
of Art and Science, a cărei constituire fusese propusă de către aceștia la mijlocul anilor 1950 și a fost pusă în practică în mod oficial în 1960. După ratificarea Partial Nuclear Test Ban Treaty, Rotblat a fost făcut în 1965 cavaler al Ordinului Imperiului Britanic. Rotblat s-a retras de la St Bartholomew's în 1976. În perioada 1975-1976 a fost profesor invitat de relații internaționale la Universitatea din Edinburgh. El credea că oamenii de știință au o responsabilitate morală și, la fel cum
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
fost Doctor Honoris Causa al Universității Masaryk din Brno, profesor (și de opt ori rector) al Academiei de Arte Frumoase din Praga, profesor emerit pe viață al Școlii de Arte Aplicate din Praga, cavaler al Legiunii de onoare, decorat cu Ordinul Republicii, membru corespondent al Real Academia de Bellas Artes de San Fernando din Madrid și laureat al Premiului guvernului italian pentru colecția sa de acvaforte. s-a născut pe 17 septembrie 1873 în orașul Kroměříž. Tatăl său l-a abandonat
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
firmă aflată sub același management ca și Hexi Pharma. Jurnaliștii de investigație au comandat și un test de laborator al unui dezinfectant produs de Hexi Pharma. Testul, efectuat în laboratorul ICECHIM din cadrul Ministerului Educației, a relevat o concentrație cu un ordin de mărime mai mică decât cea specificată. Urmând traseul banilor, jurnaliștii au remarcat că Hexi Pharma achiziționa substanța activă de la o altă firmă din Cipru având același patron, Dan Condrea, la un preț de șapte ori mai ridicat decât oferta
Criza dezinfectanților diluați (România, 2016) () [Corola-website/Science/336077_a_337406]
-
Regimentul 15), iar la 28 noiembrie Reghin. Ajunse le linia de demarcație reprezentată în sector de Râul Mureș, trupele române inițial s-au oprit. Ulterior delimitării unei noi linii de demarcație - mai înaintate, trupele Diviziei a 7-a au primit ordin să avanseze spre Cluj. Pe data de 6 decembrie 1918 trupele regimentului au trecut Mureșul și au ocupat gara "Cucerdea Secuiască" (). La inițiativa maiorului Vasile Nădejde - comandantul trupelor intrate în localitate, gara a fost redenumită "Războieni", iar numele satului aflat
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
Ilie Popa, căzut în lupta din gara orașului. Mormântul acestuia a fost transformat în 1920 în ziua de Sânta Maria (15 august) în „Monumentul Unității Naționale”, prin strădania avocatului Aurel Hețco . La sfârșitul Primului Război Mondial, drapelul regimentului a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, în grad de Cavaler.
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
mutații militare și politice ce a culminat cu destrămarea Dublei Monarhii, precum și cu prăbușirea statului dualist, devenind forumul suprem pentru toate trupele, ofițerii și soldații români aflați în părțile apusene ale Imperiului, aceștia datori fiind în a-i urma toate ordinele. După constituirea Consiliului Național Român Central, Senatul Militar s-a subordonat acestuia. Având ca principală misiune pe aceea de a organiza și de a trimite spre Transilvania unități militare române, apte de a sprijini procesul de uniune națională, respectivul organism
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]