66,081 matches
-
în epoca colonială. Într-o lucrare publicată în urmă cu mai bine de trei decenii, Chandler și Fox nu oferă nicio explicație a dezvoltării, apoi a declinului celor mai mari orașe în diferite epoci 5. Cei doi par să ignore teoria lui Cooley și nici măcar nu observă că multe dintre orașele pe care le menționează sunt porturi. O asemenea analiză nu e greu de făcut, chiar dacă la sfârșitul Evului Mediu cele mai mari așezări urbane nu erau megaorașe precum cele de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
lume este în momentul de față Los Angeles, care depășește deci New York din acest punct de vedere. Poate că suntem pe cale să trecem lent, dar perceptibil de la epoca statului-națiune la cea a statului-metropolă cosmopolită. Capitolul 5 Legitimitatea politică, între anacronismul teoriilor clasice și definirea unor noi criterii Legitimitatea a fost mereu prezentă în teoriile politice, de la ideea platoniciană de dreptate și distincția pe care o făcea Aristotel între monarhie, aristocrație și democrație, probabil bazate ambele pe conceptul de legitimitate, și până la
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
acest punct de vedere. Poate că suntem pe cale să trecem lent, dar perceptibil de la epoca statului-națiune la cea a statului-metropolă cosmopolită. Capitolul 5 Legitimitatea politică, între anacronismul teoriilor clasice și definirea unor noi criterii Legitimitatea a fost mereu prezentă în teoriile politice, de la ideea platoniciană de dreptate și distincția pe care o făcea Aristotel între monarhie, aristocrație și democrație, probabil bazate ambele pe conceptul de legitimitate, și până la analiza pe care Locke o rezerva naturii guvernării contestând concepția divină a legitimității
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
probabil bazate ambele pe conceptul de legitimitate, și până la analiza pe care Locke o rezerva naturii guvernării contestând concepția divină a legitimității regilor. Legitimitatea este un concept fundamental pentru a înțelege organizarea politică a societăților contemporane. Formulată acum un secol, teoria lui Max Weber despre legitimitate s-a vădit a fi esențială. Cele trei ideal-tipuri de legitimitate pe care le-a identificat Weber au devenit clasice. De atunci încoace, sociologi, politologi și filosofi s-au străduit să încadreze fenomenele într-una
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
legitimitate pe care le-a identificat Weber au devenit clasice. De atunci încoace, sociologi, politologi și filosofi s-au străduit să încadreze fenomenele într-una sau alta dintre cele trei categorii: legitimitatea tradițională, cea carismatică și cea rațională. Aproape toate teoriile formulate în ultimele decenii pe tema legitimității includ această tipologie. Atunci când încercăm însă adaptarea teoriei weberiene la lumea contemporană și actualizarea ei, constatăm că două din cele trei tipuri de legitimitate nu se mai pot folosi: e vorba despre legitimitatea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și filosofi s-au străduit să încadreze fenomenele într-una sau alta dintre cele trei categorii: legitimitatea tradițională, cea carismatică și cea rațională. Aproape toate teoriile formulate în ultimele decenii pe tema legitimității includ această tipologie. Atunci când încercăm însă adaptarea teoriei weberiene la lumea contemporană și actualizarea ei, constatăm că două din cele trei tipuri de legitimitate nu se mai pot folosi: e vorba despre legitimitatea tradițională și despre cea carismatică. Exemplele contemporane citate încă de unii autori sunt atât de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
citate încă de unii autori sunt atât de complicate încât creează mai degrabă confuzie decât claritate. În zilele noastre, a mai rămas o singură căsuță în tabelul weberian și ea e arhiplină: legitimitatea rațională/legală/birocratică. În cercetarea empirică, o teorie care se reduce la un singur tip nu mai e o tipologie. Faptul că avem nevoie de mai multe cuvinte pentru a desemna această căsuță arhiplină vădește caracterul său eterogen, alcătuirea ei sub forma unui amalgam de varietăți. Mai mult
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
loc la rândul său autorității legal raționale"12. Pentru unii sociologi și istorici, conceptul de legitimitate carismatică este "o sclipire de geniu, un eveniment rar în științele sociale"13. Într-adevăr conceptul a avut un impact enorm. O bibliografie cu privire la teoria carismei poate cu ușurință să includă sute de cărți și de articole. În marile biblioteci americane, se pot număra aproximativ opt sute de titluri pe această temă. Paradoxal, Weber menționează doar puține exemple de leadership carismatic, în special pe cei doi
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Încă o dată tipologia lui Weber îi întunecă caracterul, făcând din baza legitimității nu un act de recunoaștere de către un adept, ci o credință subiectivă în "carisma" liderului, un concept care a făcut o carieră deosebit de confuză și de nefericită [...] întreaga teorie weberiană a legitimității trebuie lăsată în urmă ca fiind una dintre cele mai oarbe dintre cele mai oarbe cărări ale istoriei științelor sociale"16. Beetham adaugă "la orice nivel [...] numele lui Weber va fi cu greu menționat din nou"17
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mod evident una dintre cele mai mari minți ale secolului XX și unul dintre părinții fondatori ai științelor sociale moderne. A recunoaște însă contribuția sa științifică la atât de multe domenii nu înseamnă că nu putem sublinia punctele slabe din teoria sa cu privire la puterea carismatică. Îl admirăm pe Aristotel, însă aceasta nu ar trebui să ne împiedice să ne amintim că a susținut sclavia. Atunci când Max Weber scria despre carismă, nu avea nicio idee despre tipurile de figuri incredibile pe care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
să ne împiedice să ne amintim că a susținut sclavia. Atunci când Max Weber scria despre carismă, nu avea nicio idee despre tipurile de figuri incredibile pe care secolul XX urma să le producă. Putem însă spune că le-a presimțit. Teoria lui Weber despre legitimitatea carismatică poate, de asemenea, să fie comparată cu un acordeon. În funcție de maniera în care ne definim cuvintele, acest concept poate să fie aplicat unui număr mare de lideri sau numai unui număr restrâns al acestora. Unii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
sacru al Constituției. Câtă raționalitate și câtă tradiție există în democrația indiană de azi, care a păstrat sistemul de caste? Max Weber a admis ideea unei legitimități mixte. Tipurile ideale pe care le-a construit nu sunt antagoniste decât în teorie. Până și împărații chinezi și țarii au respectat anumite reguli. Pe scurt, tipologia weberiană a legitimității e în zilele noastre anacronică. Ea nu mai este relevantă decât pentru un număr redus de țări. Khomeini este ultimul exemplu de autoritate carismatică
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
un război civil ar fi provocat în populația germană de 100 de ori mai puține victime și distrugeri decât aventura militară care a secerat cinci milioane de tineri. Să lăsăm însă speculațiile în curtea filosofilor. Pe scurt, putem spune că teoria carismatică apare ca o explicație reziduală, cu mult inferioară celei date de psihologia socială (mai cu seamă cea a lui Gustave Le Bon32) și mai cu seamă de analizele economice și sociale sau de analizele juridice ale Constituției de la Weimar
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
acțiuni preventive" a fost invocată de diverse categorii ale elitei, mai ales de către militari, în aproape toate democrațiile europene năruite în perioada dintre cele două războaie. Teza "culpabilității elitelor" a fost expusă de Nancy Bermeo cu ajutorul unei bogate documentații. Contestând teoria lui Lipset despre "elementele prealabile democrației", ea demonstrează că responsabilitatea pentru prăbușirea democrației revine elitelor: cu excepția Germaniei (unde regimul se năruie în 1933), în restul țărilor europene, elitele sunt vinovate: așa s-a întâmplat în Bulgaria (1919), Italia (1922), Polonia
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
ce trebuia evitat. Acțiunile elitelor pot fi înțelese numai privite în context temporal și geografic 37". Culpabilitatea elitelor a fost subliniată și de către Jack Goldstone, pentru care prăbuțirea regimului sovietic în 1989-1991 s-a produs de sus în jos. Reamintind teoriile mai vechi ale lui Tocqueville, Theda Skopol, Gurr și Moshiri, Goldstone afirmă: "Demontarea vechiului regim începe de la vârf, fiind înfăptuită de lideri și elite sociale care constată decăderea vechii ordini. Urmează apoi mobilizarea populară și exprimarea nemulțumirilor, iar explozia are
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Reinhard Bendix, ea e comparabilă cu încrederea acordată de oameni sistemului lor bancar. În nicio țară, oricât de democratică ar fi ea, nu există o încredere fără rezerve în liderii și instituțiile politice. Legitimitatea nu e niciodată totală, nici inepuizabilă. Teoria weberiană a legitimității formulată acum mai bine de un secol nu mai este adecvată pentru a înțelege societățile contemporane, fie ele avansate sau în curs de dezvoltare. Teoria weberiană nu ține în suficientă măsură seama de organizarea societății în partide
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în liderii și instituțiile politice. Legitimitatea nu e niciodată totală, nici inepuizabilă. Teoria weberiană a legitimității formulată acum mai bine de un secol nu mai este adecvată pentru a înțelege societățile contemporane, fie ele avansate sau în curs de dezvoltare. Teoria weberiană nu ține în suficientă măsură seama de organizarea societății în partide politice și de divizarea sa în tabere ideologice, care au înlocuit sau cel puțin au domolit credințele religioase ale generațiilor precedente. Ea nu ține seama de nici de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
social și de irigarea mediatică a comunicării dintre grupuri. Mai mult decât atât, ea pare să ignore, faptul că o parte semnificativă a populației e amorfă pe plan politic, în ciuda progreselor pe planul educației. Cel mai important lucru care lipsește teoriei weberiene este ideea de participare activă la viața politică. Această teorie rămâne totuși foarte utilă pentru înțelegerea societăților din trecut, inclusiv trecutul cel mai îndepărtat. Teoria weberiană reprezintă unul dintre piscurile cele mai maiestuoase ale științelor sociale. Unii dintre liderii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
decât atât, ea pare să ignore, faptul că o parte semnificativă a populației e amorfă pe plan politic, în ciuda progreselor pe planul educației. Cel mai important lucru care lipsește teoriei weberiene este ideea de participare activă la viața politică. Această teorie rămâne totuși foarte utilă pentru înțelegerea societăților din trecut, inclusiv trecutul cel mai îndepărtat. Teoria weberiană reprezintă unul dintre piscurile cele mai maiestuoase ale științelor sociale. Unii dintre liderii din vechile democrații preconizează, în chip sincer sau cu o doză
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
pe plan politic, în ciuda progreselor pe planul educației. Cel mai important lucru care lipsește teoriei weberiene este ideea de participare activă la viața politică. Această teorie rămâne totuși foarte utilă pentru înțelegerea societăților din trecut, inclusiv trecutul cel mai îndepărtat. Teoria weberiană reprezintă unul dintre piscurile cele mai maiestuoase ale științelor sociale. Unii dintre liderii din vechile democrații preconizează, în chip sincer sau cu o doză de cinism, exportarea democrației în țările în curs de dezvoltare, deși acestea nu dispun de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cultură care implică o anumită stabilitate? Potrivit celei de-a doua ipoteze, absența încrederii este un fenomen mai vechi decât am presupus mai înainte. Internaționalizarea cercetării valorilor este cea care a permis evidențierea sa. O asemenea interpretare ar contesta anumite teorii mai vechi bazate pe suficiente dovezi empirice. Între timp, cultura politică americană pare să se apropie de cultura politică a Mezzogiorno. Declinul încrederii în instituții Tabelul 7 arată proporția persoanelor care au exprimat o opinie negativă ("puțină sau deloc încredere
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
aflăm în prezența unor disfuncționalități serioase 42. Dezvoltarea comunicării în masă și creșterea intervenției statului în toate domeniile au creat suprasarcina guvernamentală. Riturile de vot intermitente nu mai sunt suficiente. Parlamentul nu mai este un centru privilegiat de putere. Vechea teorie constituțională a mandatului parlamentar este în mod gradual substituită de o supraveghere permanentă a instituțiilor de către liderii lor printr-un recurs frecvent la sondaje ale opiniei publice. Alegerile parlamentare se desfășoară la fiecare patru sau cinci ani, în schimb sondajele
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
că procedurile electorale nu mai sunt suficiente pentru a construi încrederea în democrația reprezentativă. Astăzi opinia cetățenilor nu mai este exprimată doar din când în când în ziua alegerilor; este pronunțată săptămânal sau lunar, de către societatea civilă în sondaje. Contrar teoriilor clasice ale unor vechi, și uneori prăfuite, practici constituționale (ca în cazul Marii Britanii), procedura electorală astăzi deși este de neînlocuit și pe drept sanctifiată nu mai poate asigura o legitimitate operațională și totală a regimurilor democratice în cele mai dezvoltate
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
regimurilor se nasc în urma crizelor și a confruntărilor dintre elite; și că ele își au originea în impasuri politice și în conflictele elitelor pentru putere cu potențial de violențe puternice. Este necesar să restabilim aceste aspecte și să recunoaștem că teoriile care ignoră rolul cardinal pe care îl joacă crizele și elitele în nașterea regimurilor au validitate limitată. Examinarea atentă a circumstanțelor în care s-au născut majoritatea regimurilor europene sprijină convingerea noastră. Nașterea regimului britanic a avut loc în timpul marii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
nu modifică în mod semnificativ compoziția și funcționarea elitelor. Crizele și schimbarea elitelor sunt strâns legate. De aceea, sesizarea mai clară a importanței originare a crizelor necesită înțelegerea tipurilor de schimbări ale elitelor pe care le induc. Acesta este terenul teoriei elitelor, la care au contribuit în mod fundamental Mosca, Vilfredo Pareto și în mai mică măsură Robert Michels la începutul secolului al XX-lea, deși cei trei teoreticieni ai elitelor au neglijat de mai multe ori rolul crizelor în propagarea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]