66,303 matches
-
în articolul „Cum a fost ucisă Ileana Cosânzeana - lecturând «Aviatoarele României - Din înaltul cerului în beciurile Securității»”. Raidul până la Capetown s-a bucurat de o largă recunoaștere în România, ziare ca "Universul", "Unirea Poporului" publicând articole despre el. Pe baza jurnalelor de bord ale raidurilor la Malakal și Capetown și a memoriilor lui Davidescu în 1975 Paul Baltagi a publicat cartea "Avioane românești străbat Africa", în acel moment coautorii Alexandru Cernescu și George Davidescu fiind trecuți în neființă. George-Valentin Bibescu (1880-1941
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
s-a născut la 15 decembrie 1970, în satul Damian, comuna Sadova, județul Dolj. A colaborat sau s-a scris despre lucrările sale în “Ramuri”, “România Literară”, “Literatorul”, “Național”, “Jurnalul Național”, “Ora”, “Timpul”, “Gazeta de Sud, “Viața Capitalei”, Cuvîntul Libertății”, “Ora” (Craiovei), “Ediție Specială”, “Zig-zag Magazin”, “țara”, “Arca lui Noe”, “Actualitatea”, “Fluidul roditor”, “Ad Mutrium”, “Opinia”, “Oglinda Motrului”, “Ardealul literar și artistic”, “Gorjeanul”, “Serile la Brădiceni”, “Cuvântul Liber”, “Civica”, “Meridian
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
Ulrich Stern este un Războinic pe Lyoko. Ulrich este îndrăgostit de Yumi Ishiyama, dar când ea este cu William, Ulrich devine gelos. În academia Kadic, Ulrich împărtășește o cameră cu Odd și câinele său Kiwi. Este liniștit și are un jurnal. Întotdeauna încearcă să impresioneze oamenii cu capacitatea sa în sport. Practică Pencak Silat. Ulrich este german și suferă de vertij. William Dunbar a apărut pentru prima dată de la începutul sezonului 2 ca unul dintre noile prieteni ai lui Yumi Ishiyama
Code Lyoko () [Corola-website/Science/331780_a_333109]
-
frontispiciu sloganul: „Om curat, țară curată, lume curată”. Munca scriitoricească e secondată de o febrilă activitate gazetărească a globe-trotterului care, îmbarcat ofițer II pe nave comerciale românești, străbate meridianele și oceanele lumii. Din călătorii TGM se întoarce nu numai cu jurnale de bord, poeme și note de călătorie, dar și cu seriale TV despre America de Sud sau Orientul Apropiat, Sahara sau pământurile de dincolo de Cercul Polar. Între anii 1963-1975 a publicat și o seamă de cărți de călătorie (America de Sud, Orientul apropiat, Africa de Nord
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
1969; UCIGAȘUL ȘI FLOAREA, antiroman - (Editura Eminescu), 1970; DIALOG CU SECOLUL ȘI OAMENII LUI - Cartea a II-a, interviuri - (Editura Eminescu), 1972; OPERAȚIUNEA 0, 17, escale mediteraneene - (Editura pentru turism), 1973; INSULA CU ORHIDEE MOV, poeme - (Editura Cartea Românească), 1973; JURNALUL UNEI PASIUNI, proză - (Editura Albatros), 1975; CĂLĂREȚUL ALBASTRU, poeme - (Editura Eminescu), 1975; HOINAR PE MERIDIANE, jurnal de bord - (Ed. Sport-Turism), 1976; LA ECHINOX DE TOAMNĂ, poeme - (Editura Cartea Românească), 1977; FATA DIN PIAȚA SFÂRȘITULUI, poeme-proză - (Editura Cartea Românească), 1980; SINGUR
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
II-a, interviuri - (Editura Eminescu), 1972; OPERAȚIUNEA 0, 17, escale mediteraneene - (Editura pentru turism), 1973; INSULA CU ORHIDEE MOV, poeme - (Editura Cartea Românească), 1973; JURNALUL UNEI PASIUNI, proză - (Editura Albatros), 1975; CĂLĂREȚUL ALBASTRU, poeme - (Editura Eminescu), 1975; HOINAR PE MERIDIANE, jurnal de bord - (Ed. Sport-Turism), 1976; LA ECHINOX DE TOAMNĂ, poeme - (Editura Cartea Românească), 1977; FATA DIN PIAȚA SFÂRȘITULUI, poeme-proză - (Editura Cartea Românească), 1980; SINGUR CU ÎNGERUL, poeme - (Editura Cartea Românească), 1982; O INVITAȚIE ROMANTICĂ, eseu-reportaj - (Editura Sport-Turism), 1983; RĂSTIMP ÎNTRE
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
ediția a II-a revăzută și adăugită - (Fundația Europeană E.C.E.), 2001, ediția a IlI-a revăzută și adăugită - (Ed. Lumina Lex), 2002; SUB 50 DE STELE, poeme - (Ed. Vinea), 2001; CONVORBIRI ÎN AMURG, Ediții definitive - (Ed. Cartea Românească), 2002; CINCI JURNALE DE BORD ȘI COROANA DE SPINI, Ediții definitive - (Ed. Cartea Românească), 2003; POSTDEFINITIVE, poeme - (Ed. Cartea Românească), 2005; ÎNTRE KILOMETRUL ZERO ȘI GOLGOTA - (Ed. Hasefer), 2005; NOAPTE BUNĂ, SĂGETĂTORULE! - (Editura Gramar), 2005, ediția a IV-a, revăzută; PRINȚUL METAFOREI LA
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
tip de conținut (text, fotografii, videoclipuri, fișiere audio). Exemple: Facebook, Google+, Hi5, MySpace b. specializate - se bazează pe construirea unei liste de prieteni care au interese comune și se pot integra în același grup social. Exemple: Classmates, Flixster 2. bloguri - jurnale online ale utilizatorilor. Întrucât majoritatea platformelor de tip weblog oferă posibilitatea de a comenta și de a urmări (opțiunea ”follow”) articolele altor persoane, putem considera că blogurile fac parte din media de socializare. Exemple: Wordpress, Blogger 3. microblogurile - sunt platforme
Media de socializare () [Corola-website/Science/331832_a_333161]
-
de ani. Aceasta își descrie experiențele de viață, titlul cărții dorindu-se a fi un mesaj pozitiv, care vizează capacitarea comunității de culoare din America, dar și din alte colțuri ale lumii. "Drops of this Story" este scrisă ca un jurnal/memoir, despre o persoană care se definește atât ca palestiniană cât și ca americană, dând voce unor gânduri și reflecții formulate pe baza experienței personale. Aceasta atinge și alte teme, precum cea a sexismului, a violenței și a provocărilor cu
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]
-
este compusă din 65 de pagini care conțin 101 pătrate magice extrem de complexe. "Mysteriorum Libri Quinque" ("[Cele] Cinci Cărți ale Misterului" sau "Exerciții mistice" este păstrată în Muzeul Britanic ca Sloane ms 3188. "Mysteriorum Libri Quinque" este de fapt un jurnal datat 22 decembrie 1581 - 23 mai 1583. Un alt manuscris, Sloane 3191, cuprinde "48 Angelic Keys"; "The Book of Earthly Science, Aid and Victory"; "On the Mystic Heptarchy" și "Invocations of the Good Angels". Magia enohiană a fost redescoperită de
Magie enohiană () [Corola-website/Science/331868_a_333197]
-
îl judece pe ‘Urabi și să îl execute, portretizându-l ca pe un ""... tiran a cărui opresiune asupra poporului egiptean i-a lăsat suficient timp, în calitatea sa de Saladin al zilelor noastre, să masacreze creștini."" După ce au fost studiate jurnalele sale și numeroase alte mărturii, era clar că există puține lucruri pentru a-l demoniza pe ‘Urabi într-un proces public. Acuzațiile asupra sa au fost reduse, după care a recunoscut rebeliunea și a fost trimis în exil. Trupele britanice
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
1912 și lucrează inclusiv la modificările moderniste din 1930 (turnul este demolat în 1967).Realizează proiecte împreună cu fiul lui, Komor János ( proiectul unei vile la Budapesta pe stadă Árvácska, numărul 4). Are o activitate publicistica importantă. El a fondat revista Jurnalul antreprenorilor în 1901 care apare odată la două săptămâni. El a fost editorul principal și aproape în fiecare număr apare o publicație de-a să. În articolele sale se vede influență mentorului Lechner Ödon sau al colegului lui Károly Kós
Marcell Komor () [Corola-website/Science/335630_a_336959]
-
cu strada Popa Nan, străbătând probabil strada Plantelor. Clădirea a fost șubrezită de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ajunsese în anii '50 o casă pe jumătate ruinată, "„pustie, cu mai toate ferestrele sparte, lipite cu jurnale sau acoperite cu cartoane, și în care aproape nici o ușă nu se închidea bine”". Mobilierul fusese vândut, ferestrele fuseseră acoperite cu scânduri, draperiile erau decolorate și zdrențuite, iar instalațiile electrice începuseră să nu mai funcționeze. Trecerea timpului și moartea pe
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
de Saint-Pierre, Chateaubriand, Victor Hugo, Jules Janin, Joseph de Maistre, Jean-Baptiste Massillon și Joseph-François Michaud, semnate C.G., au apărut în "Calendar pe anul 1853", ca și în cel pe 1854. Iubitor de cultură, el a fost redactor responsabil la "Nepărtinitorul", jurnal politic, literar și comercial, tipărit în 1856 la Iași, în Tipografia Gane, și a editat în perioada noiembrie 1858 - octombrie 1859 foaia politică și literară "Patria".
Costachi Gane () [Corola-website/Science/335691_a_337020]
-
ce a fost publicat la Paris ("Cioran jadis et naguère", 1988). A mai publicat în România două romane ("Rătăcire", 1995; Mărturisirile unui neisprăvit", 1999), proză scurtă de factură psihologică ("Filigrane. Scrisori din Paris și alte proze din cinci decenii", 2000), jurnale și memorii ("O viață în bucăți", 1992; "Cenușa zilelor. Jurnal, 1997-2001", 2002; "Două jurnale față în față", 2009). A murit la 19 decembrie 2011, la München. Mariana Șora a fost o admiratoare a lui Goethe, Thomas Mann și Ernst Jünger
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
1988). A mai publicat în România două romane ("Rătăcire", 1995; Mărturisirile unui neisprăvit", 1999), proză scurtă de factură psihologică ("Filigrane. Scrisori din Paris și alte proze din cinci decenii", 2000), jurnale și memorii ("O viață în bucăți", 1992; "Cenușa zilelor. Jurnal, 1997-2001", 2002; "Două jurnale față în față", 2009). A murit la 19 decembrie 2011, la München. Mariana Șora a fost o admiratoare a lui Goethe, Thomas Mann și Ernst Jünger, cărora le invidia vitalitatea fizică și disciplina intelectuală. Scriitoarea își
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
în România două romane ("Rătăcire", 1995; Mărturisirile unui neisprăvit", 1999), proză scurtă de factură psihologică ("Filigrane. Scrisori din Paris și alte proze din cinci decenii", 2000), jurnale și memorii ("O viață în bucăți", 1992; "Cenușa zilelor. Jurnal, 1997-2001", 2002; "Două jurnale față în față", 2009). A murit la 19 decembrie 2011, la München. Mariana Șora a fost o admiratoare a lui Goethe, Thomas Mann și Ernst Jünger, cărora le invidia vitalitatea fizică și disciplina intelectuală. Scriitoarea își pune deseori problema rolului
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
profesor titular și șef al Departamentului de Istoria Religiilor la Universitatea din Chicago. Profesorul Eliade a fost ocupat în anii următori cu activitatea didactică, ținerea de conferințe și redactarea unor studii științifice, reducându-și mult activitatea literară. Potrivit informațiilor din "Jurnalul inedit", scriitorul a avut două încercări zadarnice de reluare a scrierii nuvelei la 27 iulie 1959 și la 9 mai 1966. Abia a doua oară a putut să întrevadă continuarea acțiunii întreruptă după cea de-a doua vizită a lui
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
și plină de poezie mai degrabă decât pentru cine știe ce savant ascunse scenarii mitice”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”. Nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Le vieil homme et l'officier”, Gallimard, Paris, 1968; traducere
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
sau Sancta Spelunca, în greacă „ageion spelaion” ) În 1170 localitatea a fost vizitat de călătorul evreu Beniamin din Tudela (Binyamin MiTudela), care a cunoscut-o și sub noul ei nume francez, Saint Abram de Bron. Beniamin din Tudela relata în jurnalul său: În fruntea oștilor musulmane comandantul kurd Salah ad Din (Saladin) a cucerit Hebronul în anul 1187. Și în acest caz unele tradiții creștine mănăstirești atribuie evreilor din oraș o colaborare cu asediatorii musulmani, descrisă în mod identic cu cea
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" ca "Agaricus augustus", nume folosit astăzi din nou. Denumirea a fost schimbată de Lucien Quélet în "Psalliota augusta" (1872). Apoi micologul german Stephan Schulzer von Müggenburg (1802-1892) i-a dat numele "Agaricus perrarus" în jurnalul "Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen Gesellschaft in Wien" (Viena, 1880), iar Giacomo Bresadola a făcut o adaptare după taxonomia lui Quélet, descriindu-l ca "Psalliota perrara" în volumul I al lucrării sale "Fungi tridentini novi vel nondum delineati et iconibus illustrati" din
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
învățat în limba greacă și latină, a ales medicina ca obiect de studiu. După ce nu a reușit să se califice ca medic, el a lucrat mai întâi (1793) ca asistent al clericului și filologului englez Robert Nares (1753-1829) la editarea jurnalului acestuia conservator „British Critic”, iar în anul 1794 s-a căsătorit, împotriva voinței unchiului său, cu Elizabeth Forfeit (1777-1852). Apoi, de la 1797 până 1800, Gray s-a stabilit ca chimist farmaceutic la Walsall în Staffordshire, completând veniturile prin publicarea de
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
a sistemelor complexe. Contribuția sa majoră a fost descoperirea conceptului de rețea fără scară. A semnalat lipsa de scară a Wold Wide Web în 1999 și în același an a propus modelul Barabási-Albert într-o publicație cu Réka Albert în jurnalul Science. Acest model descrie cum creșterea și atașarea preferențială sunt responsabile pentru apariția proprietății lipsei de scară în rețelele adevărate. Mai târziu Barabási a demonstrat că lipsa scării apare și în sistemele biologice, mai precis în rețelele metabolice și rețelele
Albert-László Barabási () [Corola-website/Science/335767_a_337096]
-
premiul pentru cel mai bun volum de povestiri cu "Rămășițele viselor". s-a născut în 1969, la Roșiorii de Vede. În 1983 scrie prima versiune a ceea ce va deveni ulterior romanul "Atavic", sub forma unei povestiri. În 1995 debutează în "Jurnalul SF" cu povestirea "Visându-l pe Mart Senson", care-i adusese în anul precedent premiul JSF-Atlantykron. Urmează alte povestiri publicate în "Jurnalul SF", colecția "CPSF Anticipația" și "SuperNova", printre care se numără "Începutul", "Daniel", "Adevărul despre Woopy", "Mâinile lui Solomon
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]
-
scrie prima versiune a ceea ce va deveni ulterior romanul "Atavic", sub forma unei povestiri. În 1995 debutează în "Jurnalul SF" cu povestirea "Visându-l pe Mart Senson", care-i adusese în anul precedent premiul JSF-Atlantykron. Urmează alte povestiri publicate în "Jurnalul SF", colecția "CPSF Anticipația" și "SuperNova", printre care se numără "Începutul", "Daniel", "Adevărul despre Woopy", "Mâinile lui Solomon", "Burta", "Castelul Câinilor", "Alcoolama" (în colaborare cu Ionuț Bănuță), "Îngeri și Câini" sau "Visus", multe dintre ele fiind recompensate cu premii la
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]