70,486 matches
-
și reduse ca număr, fără să trebuiască să renunțe la reprezentarea adecvată chiar și a unui singur experiment". O problemă critică în știință este în ce măsură corpul actual de cunoștințe științifice poate fi considerat drept indicator a ceea ce este de fapt "adevărat" despre lumea fizică în care trăim. Acceptarea cunoașterii ca și cum ar fi absolut "adevărată" și dincolo de orice dubiu (în sensul teologiei sau ideologiei) se numește scientism. Totuși, este un lucru obișnuit ca membrii societății să aibă opinie exact opusă despre știință
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
și a unui singur experiment". O problemă critică în știință este în ce măsură corpul actual de cunoștințe științifice poate fi considerat drept indicator a ceea ce este de fapt "adevărat" despre lumea fizică în care trăim. Acceptarea cunoașterii ca și cum ar fi absolut "adevărată" și dincolo de orice dubiu (în sensul teologiei sau ideologiei) se numește scientism. Totuși, este un lucru obișnuit ca membrii societății să aibă opinie exact opusă despre știință - mulți dintre cei care nu se ocupă cu știința consideră că savanții ridică
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
puterea dictatorială absolută. Pretextul folosit pentru lansarea a ceea ce avea să se numească Marea Epurare a fost asasinarea lui Serghei Kirov din 1934, crimă de care mulți l-au suspectat pe însuși Stalin. Epurarea s-a referit la îndepărtarea oponenților adevărați sau închipuiți ai lui Stalin, în special a celor care ocupau funcții de conducere în Partidul Comunist sau în Armata Roșie. Troțki fusese deja exclus din partid încă din 1927, mai apoi fusese exilat în Kazahstan în 1928, pentru a
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
din nou o axă a politicii mondiale. Franklin D. Roosevelt nu a uitat niciodată entuziasmul cu care a salutat principille idealismului Wilsonian din timpul primului război mondial și a considerat că sarcina lui este aceea de a readuce în lume adevărata democrație și pacea durabilă. Dar această viziune era în aceeași măsură una a propriului interes național. Al doilea război mondial a dus la o distrugere de proporții a infrastructurii și la uriașe pierderi umane în întreaga Euroasia, de la Oceanul Atlantic până la
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
agilitatea lui. Apoi Morpheus îi explică cum Matricea îl poate influența în viața reală. Rănile suferite în lumea virtuală sunt reflectate în cea reală. Dacă este omorât în Matrice, la fel se va întâmpla și cu corpul lui din lumea adevărată. Este avertizat de prezența "Agenților", programe digitale puternice care au abilitatea de a prelua controlul oricărui individ conectat la sistem și ai căror scop este să identifice și să distrugă orice amenințare pentru Matrice. Cu toate acestea, Morpheus prezice că
Matrix () [Corola-website/Science/299503_a_300832]
-
locația care facilitează ieșirea din Matrice, dar este atacat de Agenți și trupele SWAT, iar Morpheus este capturat în timp ce restul echipajului scapă. Grupul a fost trădat de un membru al echipajului, Cypher, care, preferând vechea lui viață virtuală în locul celei adevărate, a făcut un târg cu Agenții pentru a le da pe Morpheus în schimbul întoarcerii lui permanente în Matrice. Trădarea duce la moartea tuturor membrilor echipajului, în afară de Neo, Trinity, Tank și Morpheus, care este ținut captiv într-o clădire guvernamentală în cadrul
Matrix () [Corola-website/Science/299503_a_300832]
-
-și apela stăpânii. Termenul a fost utilizat de împărați încă din dinastia iulio-claudiană. Dioclețian a fost însă primul care s-a impus ca „stăpân” deplin al imperiului, imaginea împăratului schimbându-se prin afișarea puterii sale. Dinastia Antoninilor a fost o adevărată epoca de aur a Principatului. Dar în timpul domniei împăratului Marc Aureliu au izbucnit primele semne ale slăbirii imperiului: atacurile germanicilor, războiul cu parții din Orient, uzurparea lui Avidius Cassius din 175. Criza secolului al III-lea s-a caracterizat și
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
în Java centrală dar totuși, la 40 de ani după moartea s-a succesorul său, sultanul Hamengkubuwono al II-lea, nu numai că a distrus relațiile cu celelalte principate dar a condus și la distrugerea independenței Javaneze și a început adevărată colonizare a provinciei. În 1812,fratele său, Mangkunegara, s-a aliat cu trupele europene și au intervenit pentru că sultanul să fie exilat. După exil, tronul a fost preluat de fiul sultanului iar fratele său a fost numit Prințul Paku Alam
Provincia Java Centrală () [Corola-website/Science/299513_a_300842]
-
este cuprinsă într-un produs. Salariile reprezentau o mică parte a valorii, o mare parte fiind însușită de patron, mecanismul prin care patronul fură munca proletariatului. Teoria valorii a generat o supraevaluare a muncii manuale a muncitorului, dezvoltându-se o adevărată mitologie a muncii în țările comuniste de mai târziu. Societatea comunistă însemna egalitate socială și egalitate între națiuni, absența proprietății private, munca privită ca necesitate vitală ("de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi"), alimentația să fie coordonată după norme științifice
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Large și Journal of Democracy. Colaborator permanent al posturilor de radio Europa Liberă, Vocea Americii, Deutsche Welle și BBC. Despre opera lui Vladimir Tismăneanu Adrian Marino scrie:„Opera politologului Vladimir Tismăneanu, cu dublă identitate culturală, americană și română...indică un adevărat program de studii. Cărțile autorului nostru sunt de prim ordin, cu multe titluri americane și românești [...] Ele sînt cu totul reprezentative pentru ceea ce începe să devină, efectiv, politologia românească... Citind și studiind pe Vladimir Tismăneanu intrăm într-un nou teritoriu
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
acelor de ceasornic începând din nord: Niederkassel, Troisdorf, Sankt Augustin, Königswinter, Bad Honnef, Remagen, Wachtberg, Meckenheim (Rheinland), Alfter și Bornheim (Rheinland). În piața din centrul orașului se află „Alte Rathaus” (Primăria veche) clădită în stil Rococo în anul 1737 un adevărat simbol reprezentativ al orașului. In apropiere se află „Kölner Kurfürsten” (Rezidența prinților și episcopilor din Köln), „Kurfürstliche Schloss” (Castelul princiar) azi fiind „Universitatea Bonn”. „Aleea Poppelsdorf” o alee cu castani, leagă „Castelul princiar cu ”„Castelul Poppelsdorf” care era loc de
Bonn () [Corola-website/Science/299526_a_300855]
-
primele zece romane ale secolului trecut, alături de "" În căutarea timpului pierdut"", romanul fluviu al lui Marcel Proust, ""Procesul"" lui Franz Kafka, ""Călătorie la capătul nopții"" al lui Louis-Ferdinand Céline sau ""Fructele mâniei"" al lui John Steinbeck. Romanul a fost un adevărat roman cult pentru prozatorii români interbelici și i-a influențat pe Mihail Sebastian, Mircea Eliade și Ionel Teodoreanu, autorii unor alte capodopere ale literaturii pentru adolescenți.
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
Svetlana a fost crescută de o doică și își vedea părinții rar. Mama ei, Nadejda Allilueva (a doua soție a lui Stalin), a murit la 9 noiembrie 1932, când Svetlana avea șase ani. Oficial, Nadejda a murit de peritonită, cauza adevărată - suicid cu revolverul lui Stalin ori chiar asasinare - nu a fost stabilită niciodată cu certitudine. La vârsta de 16 ani, Svetlana s-a îndrăgostit de producătorul de film Alexei Kapler (cu 24 de ani mai în vârstă și de origine
Svetlana Allilueva () [Corola-website/Science/298981_a_300310]
-
al Uniunii Scriitorilor și pensionar al acesteia. În 1969, povestirea istorică "Iancu Jianu" apare, în foileton, în ziarul "Oltul" din Slatina. 1972, îi apare în Editura Ion Creangă volumul "Edison", reluat un an mai târziu cu titlul "Mari invenții. Povestiri adevărate", ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi publică romanul "Arde Prahova". La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul "Povestiri despre cutezători". Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea de
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
Austria, din linia spaniolă a Casei de Habsburg. După douăzeci și trei de ani de căsătorie infertilă a părinților săi, micul Ludovic vine pe lume la 5 septembrie 1638 la Castelul Saint-Germain-en-Laye. Nașterea sa a fost considerată, de aceea, un adevărat miracol, motiv pentru care el a primit și numele de botez "Dieudonné" (în franceză „darul lui Dumnezeu”), iar Franța, în semn de recunoștință, a fost închinată de tatăl său, regele Ludovic al XIII-lea, Fecioarei Maria, care făcuse posibil miracolul
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
întotdeauna o problemă discutabilă. Criticii săi l-au comparat cu Hitler: avea aceleași ambiții nemăsurate, aceeași disponibilitate de a risca declanșarea unui război, aceeași indiferență față de suferința umană. Apărătorii săi susțin că politica externă a lui Ludovic era concepută în adevăratul interes al Franței. "Statu-quo"-ul din Europa a fost alterat în mod drastic de moartea lui Filip al IV-lea al Spaniei în 1665. I-a urmat la tron fiul său minor și bolnav, Carol, văduva lui Filip fiind regentă
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
și 8 , cu o elogioasă prezentare a lui Titu Maiorescu, ajungând și pe scena Operei Române, în 1935, însoțită de muzica lui Paul Constantinescu. În 1943 regizorul Jean Georgescu a făcut un film omonim după această valoroasă piesă de teatru. Adevărata notorietate a lui Caragiale începe cu reprezentarea traducerii, după A. Parodi, a tragediei în versuri "Roma învinsă", la Teatrul Național din București, care avusese cu puțin înainte mare succes la Paris. Drama, în versuri superioare celor originale, fusese remarcată drept
O noapte furtunoasă () [Corola-website/Science/298994_a_300323]
-
două accepțiuni: „ceea ce se divide în zece categorii”, respectiv „tot ceea ce poate constitui obiectul (sau adevărul) unei judecăți afirmative”. Conform celui de-al doilea sens, orice obiect sensibil, imaginativ sau inteligibil este fiind, în măsura în care se poate construi o judecată afirmativă adevărată despre el. Trebuie observat însă că unele judecăți, deși adevărate, nu au un corespondent real, nu se referă la nimic, astfel că și privațiunile sau negațiile ar trebui să reprezinte fiinduri, așa cum orbirea spunem că ființează în ochi, în calitate de privație
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
ceea ce poate constitui obiectul (sau adevărul) unei judecăți afirmative”. Conform celui de-al doilea sens, orice obiect sensibil, imaginativ sau inteligibil este fiind, în măsura în care se poate construi o judecată afirmativă adevărată despre el. Trebuie observat însă că unele judecăți, deși adevărate, nu au un corespondent real, nu se referă la nimic, astfel că și privațiunile sau negațiile ar trebui să reprezinte fiinduri, așa cum orbirea spunem că ființează în ochi, în calitate de privație. În aceeași situație se găsesc obiectele imaginare: despre „Pegas” putem
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
corespondent real, nu se referă la nimic, astfel că și privațiunile sau negațiile ar trebui să reprezinte fiinduri, așa cum orbirea spunem că ființează în ochi, în calitate de privație. În aceeași situație se găsesc obiectele imaginare: despre „Pegas” putem construi judecăți afirmative adevărate. Aceasta înseamnă că obiectul ontologiei nu poate fi identificat pornind de la judecăți. De aceeași problemă se lovise și Aristotel, atunci când, pentru a face posibilă construcția discursului ontologic, remarca cu prudență că unele rostiri sunt omonime, desemnând lucrurile numai pe bază
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
ceea ce înseamnă că trebuie să postulăm existența unei ființe necesare prin sine și cauză a necesității tuturor celorlalte. Această ființă este numită Dumnezeu. A patra cale (a gradelor de ființă). Există în lume lucruri mai mult sau mai puțin bune, adevărate, nobile, etc. Dar “mai mult” și “mai puțin” se spune despre lucruri ca măsură a asemănării lor cu un termen de comparație maxim. Maximum-ul fiecărui gen este însă cauză pentru genul respectiv. Trebuie să existe ceva care este cauză
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
Ion Luca Caragiale este „scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelență“." Tema o constituie evoluția unei obsesii până la nebunie, respectând toate simptomele acestei boli, eroul principal fiind urmărit prin analiza crizelor de conștiință și de comportament, ca într-o adevărată fișă medicală. Primul capitol al nuvelei precizează datele esențiale despre cele două personaje, aflate în relație de rudenie: Stavrache este negustor și proprietarul unui han, iar fratele său este preotul Iancu din Podeni, dar și conducătorul unei bande de hoți
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
obsesia lui Stavrache și evoluția ei spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragic printr-o detaliată analiză psihologică, sugerând în același timp o tară ereditară, genetică ce se manifestă în structura psihică a fraților Georgescu. Începutul nuvelei este o adevărată expozițiune, în care se prezintă datele esențiale ale celor două personaje și împrejurările care le determină destinele. Timp de doi ani, o ceată de tâlhari, „spoiți cu cărbuni pe ochi“ și foarte cruzi, băgaseră în sperieți pe locuitorii din „trei
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
fratele lui mai mare care „cânta nainte, legănându-și încet capul, pe mersul cântecului, când într-o parte când într-alta“ și se gândește că n-are noroc. Finalul nuvelei prezintă un caz patologic tipic, autorul reușind să întocmească o adevărată fișă clinică, în care notațiile simptomelor fiziologice sunt unele medicale: „chip îngrozit“, „părul vâlvoi“, „mâinile încleștate“, „gura plină de o spumă roșcată“, „scuipa și râdea cu hohot“, „începu să cânte popește“. Eroul principal, Stavrache, este conturat în evoluția sa de la
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
Ecaterina a apărut în balconul Palatului de Iarnă, împreună cu fiul ei în vârstă de șapte ani, Pavel, în fața mulțimii entuziasmate care se afla în piață. Ea nu l-a prezentat pe fiul ei, cu toate acestea, ca pe noul și adevăratul conducător al Rusiei și a uzurpat această onoare pentru sine. Patronarea de către Ecaterina a activității arhitecților Starov și Giacomo Quarenghi a determinat lărgirea în continuare și transformarea palatului. În acest timp, o sală de operă care a existat în aripa
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]