67,464 matches
-
care le scotea în evidență raportul ministrului de război, generalul Gheorghe Slăniceanu: „"Școala militară de infanterie și cavalerie era organizată până acum în prevederea ca ofițerii ieșiți din această școală să posede elementele trebuitoare pentru a putea servi în toate armele, precum și partea teoretică din cursurile de artilerie, fortificație și mai cu seamă cursul complementar de matematici, fiind predate pe baze mult superioare pentru această școală. Pe de o parte aceste cursuri ocupau fără vreun folos real timpul elevilor ce se
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]
-
acelei clase, obținând media reglementară, au fost avansați la gradul de sublocotenent"”. De asemenea, decretul prevedea că în urmau a fi admiși și „"sublocotenenți sau locotenenți aflați în regimentele de artilerie sau geniu cari ar dori să-și dezvolte cunoștințele armei lor, dacă vor satisface unui examen, asupra cursurilor școalei preparatoare"”. Printre tienrii ofițeri care au fost trimiși să urmeze cursurile primei promoții acestei școli s-a numărat și sublocotenentul Constantin Prezan. Școala și-a început cursurile în toamna anului 1881
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]
-
În ceilalți ani ofițerii-elevi de geniu aveau următoarele cursuri: fortificații, construcții, topografie, științe aplicate, mecanică aplicată, artă militară, artilerie, drept internațional, limba franceză, limba germană, hipologie, scrimă. Educația și nivelul de cunoștințe acumulat de către absolvenții școlii a făcut ca, deși armele infanterie și geniu aveau o pondere redusă în efectivele armatei, totuși dădeau foarte mulți generali (de exemplu, la o pondere de 2,2% din efectivele armatei, arma geniu dădea 25% din numărul generalilor, la nivelul anului 1914). Acest lucru făcea
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]
-
Educația și nivelul de cunoștințe acumulat de către absolvenții școlii a făcut ca, deși armele infanterie și geniu aveau o pondere redusă în efectivele armatei, totuși dădeau foarte mulți generali (de exemplu, la o pondere de 2,2% din efectivele armatei, arma geniu dădea 25% din numărul generalilor, la nivelul anului 1914). Acest lucru făcea ca cele două arme să fie considerate armele de elită ale Armatei României, în epoca respectivă. Într-o statistică a avansării ofițerilor din ultimul sfert al secolului
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]
-
aveau o pondere redusă în efectivele armatei, totuși dădeau foarte mulți generali (de exemplu, la o pondere de 2,2% din efectivele armatei, arma geniu dădea 25% din numărul generalilor, la nivelul anului 1914). Acest lucru făcea ca cele două arme să fie considerate armele de elită ale Armatei României, în epoca respectivă. Într-o statistică a avansării ofițerilor din ultimul sfert al secolului al XIX-lea, indică pentru stagiul în gradul de căpitan (înantea promovării în rândul ofițerilor superiori), următoarele
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]
-
în efectivele armatei, totuși dădeau foarte mulți generali (de exemplu, la o pondere de 2,2% din efectivele armatei, arma geniu dădea 25% din numărul generalilor, la nivelul anului 1914). Acest lucru făcea ca cele două arme să fie considerate armele de elită ale Armatei României, în epoca respectivă. Într-o statistică a avansării ofițerilor din ultimul sfert al secolului al XIX-lea, indică pentru stagiul în gradul de căpitan (înantea promovării în rândul ofițerilor superiori), următoarele medii: infanterie - 7,33
Școala Specială de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/329793_a_331122]
-
că vikingii și-au părăsit patria lor natală, Scandinavia, din cauza creșterii demografice, a sărăciei și a climei aspre care îi împiedica să practice agricultura în cele mai multe regiuni. Imediat după Epoca germanică a fierului, ce le-a permis vikingilor să utilizeze arme din fier, vikingii, au început construcția de nave, cu ajutorul cărora să întreprindă incursiuni de atac și de jaf de-a lungul coastelor europene și să pătrundă în interiorul continentului pe cursul râurilor. Primul atac al vikingilor, ce a deschis epoca lor
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
era unica instituție militară de învățământ pentru formarea ofițerilor având un caracter mixt, în sensul că pregătirea elevilor urma două direcții: pregătirea elevilor ca ofițeri în armele infanteriei și cavaleriei, precum și pregătirea, într-o etapă ulterioară, a ofițerilor-elevi care urmau specializarea în armele artileriei și geniului. În programa acesteia, cursurile erau predate atât de profesori militari cât și civili. Profesori militari predau disciplinele: fortificație, instrucția infanteriei, tactică
Școala Militară de Infanterie și Cavalerie () [Corola-website/Science/329792_a_331121]
-
instituție militară de învățământ pentru formarea ofițerilor având un caracter mixt, în sensul că pregătirea elevilor urma două direcții: pregătirea elevilor ca ofițeri în armele infanteriei și cavaleriei, precum și pregătirea, într-o etapă ulterioară, a ofițerilor-elevi care urmau specializarea în armele artileriei și geniului. În programa acesteia, cursurile erau predate atât de profesori militari cât și civili. Profesori militari predau disciplinele: fortificație, instrucția infanteriei, tactică, strategie și geografie militară, administrație și legislație, hipologie și instrucția cavaleriei. Profesorii civili predau: geometrie descriptivă
Școala Militară de Infanterie și Cavalerie () [Corola-website/Science/329792_a_331121]
-
Foul, fiind ajutați de unele dintre creaturile-rebut ale acestuia. Dar în Covenant s-au produs schimbări majore după ce a trecut prin mâinile unei vindecătoare. Ura și disprețul său au dispărut, lăsând locul compasiunii și acceptării stării sale. Rămas fără singurele arme pe care le putea folosi împotriva lui Covenant, Foul este nevoit să-și accepte înfrângerea, iar Piatra Bolii Pământului este distrusă. Tărâmul e salvat, iar Covenant revine în lumea sa reală. Între cele două lumi se întâlnește cu Creatorul Tărâmului
Puterea salvatoare () [Corola-website/Science/329858_a_331187]
-
amplă, care se întindea de-a lungul frontierelor vestice ale URSS, de la Oceanul Arctic până la Marea Neagră. Fiecare regiune fortificată (Укрепленный Район sau УР, Ukreplennîi Raion sau UR) era formată dintr-un număr mare, variabil de buncăre din beton, înarmate cu mitraliere, arme antitanc și artilerie. Buncărele erau construite astfel încât să își poată asigura sprijin reciproc, fiecare grup formând un centru de rezistență. Fiecare UR era deservită de o unitate militară permanentă. În momentul în care Germania Nazistă a atacat Uniunea Sovietică pe
Linia Molotov () [Corola-website/Science/329898_a_331227]
-
(în germană: teroarea tancurilor) este denumirea populară a aruncătorului de grenade antitanc "Raketenpanzerbüchse" (abreviat RPzB) de calibrul 88 mm, fabricat și utilizat de Germania nazistă în al Doilea Război Mondial. Arma era o versiune proprie, îmbunătățită, a aruncătorului de grenade antitanc american Bazooka. Trupele germane foloseau în general denumirea colocvială "Ofenrohr" (burlanul). era o armă portativă cu țeavă lisă, dinamo-reactivă, fără recul și reutilizabilă. Lovitura era de tip cumulativ, dotată cu
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
RPzB) de calibrul 88 mm, fabricat și utilizat de Germania nazistă în al Doilea Război Mondial. Arma era o versiune proprie, îmbunătățită, a aruncătorului de grenade antitanc american Bazooka. Trupele germane foloseau în general denumirea colocvială "Ofenrohr" (burlanul). era o armă portativă cu țeavă lisă, dinamo-reactivă, fără recul și reutilizabilă. Lovitura era de tip cumulativ, dotată cu un stabilizator circular cu aripioare și propulsată de un motor reactiv. Aruncătorul de grenade putea perfora până la 160 mm de blindaj aflat la o
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
cumulativ, dotată cu un stabilizator circular cu aripioare și propulsată de un motor reactiv. Aruncătorul de grenade putea perfora până la 160 mm de blindaj aflat la o distanță maximă de 150 de metri. A fost una dintre cele mai bune arme antitanc ale războiului. În 1943, trupele germane au capturat aruncătoare de grenade antitanc Bazooka în Tunisia. Armele au fost testate de inginerii germani, o versiune autohtonă îmbunătățită fiind introdusă rapid în dotarea armatei germane. Spre deosebire de Bazooka, Raketenpanzerbüchse 43 (prima versiune
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
putea perfora până la 160 mm de blindaj aflat la o distanță maximă de 150 de metri. A fost una dintre cele mai bune arme antitanc ale războiului. În 1943, trupele germane au capturat aruncătoare de grenade antitanc Bazooka în Tunisia. Armele au fost testate de inginerii germani, o versiune autohtonă îmbunătățită fiind introdusă rapid în dotarea armatei germane. Spre deosebire de Bazooka, Raketenpanzerbüchse 43 (prima versiune) avea calibrul 88 mm și detonare electrică. Varianta inițială a armei nu era dotată cu un scut
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
de grenade antitanc Bazooka în Tunisia. Armele au fost testate de inginerii germani, o versiune autohtonă îmbunătățită fiind introdusă rapid în dotarea armatei germane. Spre deosebire de Bazooka, Raketenpanzerbüchse 43 (prima versiune) avea calibrul 88 mm și detonare electrică. Varianta inițială a armei nu era dotată cu un scut de protecție, trăgătorul fiind nevoit să poate o mască contra gazelor, mănuși și o jachetă de piele pentru a fi protejat de jetul de gaze fierbinți rezultat în urma lansării. În lipsa scutului, Raketenpanzerbüchse 43 avea
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
54 a fost fabricată din octombrie 1943 și era dotată cu un scut de protecție. Trăgătorii preferau însă de multe ori să poate totuși masca contra gazelor, în special vara, pentru a fi protejați de căldura intensă de după lansare. Greutatea armei a crescut la 11 kilograme, însă a fost livrată trupelor abia în august 1944. Grenada antitanc era fabricată în două versiuni: de vară și de iarnă. În 1945, varianta Raketenpanzerbüchse 54/1 a fost introdusă în dotarea trupelor germane. Acest
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
intrat în producție. Panzerschreck putea fi montat la nevoie pe vehicule blindate, precum semișenilatul SdKfz 251, pentru o mobilitate superioară. În ciuda rezultatelor foarte bune obținute de acest aruncător de grenade antitanc, armata germană dorea să renunțe la acest tip de armă spre sfârșitul războiului din cauza costurilor mai mari de producție în comparație cu modelul Panzerfaust. Vânătorii de tancuri dotați cu Panzerschreck erau nevoiți să schimbe rapid locația din cauza norului uriaș de praf și fum rezultat în urma tragerii. Grenada antitanc folosită avea o putere
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
și fum rezultat în urma tragerii. Grenada antitanc folosită avea o putere de perforare mai mică decât în cazul celei folosite de Panzerfaust (dotat cu o grenadă supracalibru). Majoritatea tancurilor folosite de Aliați erau însă victime sigure în cazul unei lovituri. Arma necesita doi soldați pentru a fi folosită: un trăgător și un încărcător care realimenta arma și conecta firele electrice. Panzerschreck avea o bătaie eficace și o precizie mult mai bună, era reutilizabil (5 lovituri pe minut) și putea fi folosit
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
doi soldați pentru a fi folosită: un trăgător și un încărcător care realimenta arma și conecta firele electrice. Panzerschreck avea o bătaie eficace și o precizie mult mai bună, era reutilizabil (5 lovituri pe minut) și putea fi folosit ca armă de sprijin în cazul țintelor neblindate aflate la o distanță de maxim 1 kilometru. Spre deosebire de Panzerfaust, Panzerschreck putea fi folosit din poziția culcat. Succesul aruncătorului de grenade Panzerschreck a condus la apariția variantei îmbunătățite a Bazooka, denumită M20 Super Bazooka
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
Deși scena norvegiană nu a exprimat idei naziste, Vikernes a declarat că totul a început ca ao revoltă anticreștină, rasistă și nationalista”, distrusă însă de către „industria muzicală dominată de evrei”. Acesta din urmă afirmă că industria a devenit o armă de distrugere a Europei, promovând formații care se centrează „in jurul a tot ce-i bolnav și anti-european pe planetă, de la pornografie și desfrânare la droguri și homosexualism”. Hendrix Mobus din Absurd vedere o aconcluzie logica” a mișcării norvegiene
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
susține drepturile LGBT și avortul. Maikel este de asemenea cunoscut și pentru promovarea relațiilor de pace dintre Egipt și Israel. În declarația lui în care refuza serviciul militar obligatoriu din octombrie 2010 a menționat: „Nu sunt pregătit să ridic o armă împotriva unui soldat israelian, cu serviciul militar obligatoriu făcut, care apăra dreptul țării sale de a exista.” In decembrie 2010, el a scris articolul „De ce sunt pro Israel?”, care a fost publicat mai târziu pe Al-Tawassul, site-ul oficial al
Maikel Nabil Sanad () [Corola-website/Science/329913_a_331242]
-
care tocmai prin acest element legat de spiritualitatea poporului nostru s-a individualizat pe parcursul secolelor de acvilele altor popoare ce au moștenit această emblemă militară și statală romană. Acvila poartă în gheara dreaptă o secure de argint. Securea, o veche armă de luptă, care în heraldică avea rostul de a amenința dușmanul, aici arată faptul că polițiștii de frontieră veghează asupra legalității și constituie un avertisment pentru cei ce vor încerca să traverseze frontiera ilegal. În gheara stângă acvila poartă o
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
au vizitat institutul "Tata" de cercetări fundamentale din Bombay (India). Aici s-a născut prima lor fiică - Nicolette - și tot aici au publicat în comun un articol important. În anul 1952 Bryce DeWitt a acceptat o poziție în laboratorul de arme nucleare Livermore, Los Alamos , California, iar Cécile DeWitt-Morette s-a angajat ca lector la Universitatea Berkeley din California. Aici a avut primii studenți pentru doctorate și a ținut cursuri de teoria cuantică a câmpurilor. A doua fiică - Jan - s-a
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
existența organizației și a hotărât că nu rămâne altă cale decât lichidarea acestuia. În acea perioadă Lehi avea mari dificultăți de a procura armament la Haifa și în nordul țării. Ghiladi a primit însărcinarea de a trimite un transport de arme prin niște ambarcațiuni ale școlii de marină Zevulun din nordul Tel Avivului. La 7 august 1943 a fost convocat la o întâlnire la această școală, însoțit fiind de alți doi luptători ai Lehi, Tzfoni Shomron și Yerahmiel Aharonson. Pe drum
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]