67,464 matches
-
unui referendum cu privire la viitorul acestui teritoriu: dacă Basarabia trebuie să intre în componența României sau să fie independentă. Astfel de tulburări de proporții cum au fost evenimentele din ianuarie 1919 din ținutul Hotinului, au fost inspirate și sprijinite cu bani, arme și agenți provocatori infiltrați în Basarabia. În ceea ce privește problemele basarabene, în intervalul decembrie 1918 - februarie 1920 rapoartele Siguranței române conțin informații care relevă faptul că organizațiile albgardiste și bolșevice au acționat în paralel. Râul Nistru fiind înghețat, unitățile militare au putut
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
bolșevice au acționat în paralel. Râul Nistru fiind înghețat, unitățile militare au putut trece liber de pe teritoriul ucrainean în Basarabia, în nordul acesteia existând trei astfel de sectoare de trecere: Jvaneț (Zveniek)-Hotin, Bernașivka-Lomacineți (Lamancăuți) și Moghilău (Moghiliov)-Otaci (Ataki). Arme provenite astfel din Ucraina, au servit la înarmarea populației unor sate din zonă. s-a integrat unui cadru mai larg, fiind exploatată de agitatorii bolșevici. Istoricul olandez W.P. van Meurs a afirmat însă că respectivul conflict nu a fost
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
a fi stingheriți pe ambele părți ale Nistrului, sub ochii comandanților militari din zonă. Din depozitele austro-ungare și germane lăsate în zonă după retragerea trupelor Puterilor Centrale, elementele ostile autorităților românești au putut să fure pentru a se aprovizioneze cu arme, deoarece depozitele în cauză nu au fost preluate de Armata Română sub o pază corespunzătoare. Precedând evenimentele de la Hotin, în perioada 7/20 - 11/24 ianuarie 1919 a avut incursiunea Armatei Roșii Ucrainene din sectorul Ataki (Otaci), acțiune în care
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Gheorghe Bărbuță. Atacatorii au fost susținuți de o parte a populației locale, care s-a răsculat în spatele trupelor române. Datorită legăturilor anterior stabilite, inamicii au putut beneficia astfel de ajutorul unor elemente din partea locului, cărora le-au pus la dispoziție arme și muniții aduse de peste Nistru. Armata ucraineană de la Moghilău a pus la dispoziție atacatorilor material pentru construirea unui pod peste râu, pod pe carea au putu trece artileria și caii. Din spate au atacat locuitorii satelor, iar grănicerii s-au
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
linia Nistrului de la Atachi la Hotin, trecând râul pe podul de gheață. La atac au participat și trupe petliuriste. În seara de 10/23 ianuarie satele din jurul Hotinului si din întregul sector al Companiei 3 Grăniceri s-au răsculat cu armele, în legătură cu bolșevicii veniți din Ucraina. Pichetele de grăniceri din zonă au început să lupte atât cu populația răsculată înarmată cât și cu cei ce vroiau să treacă Nistrul. Supraviețuitorii acestor pichete de la Vornovița, Darabani, Prigorodoc, Ghergheuți și Rașcău s-au
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Marii Britanii, Franței, Italiei și Rusiei cu o notă de protest împotriva a ceea ce considera acesta a fi regimul de ocupație românesc din ținut. Directoratul Republicii Populare Ucrainene a trimis un reprezentant noii structuri de conducere formate (pe I. Maevki) și arme. Cu puține șanse de a obține ajutor suplimentar de la cele 2 state ucrainene, pe plan local ucrainenii au încercat să organizeze noi unități militare, cu bazele la Rucșin, Anadol și Dăncăuți. Forțele rebele (creditate de surse ucrainene cu un număr
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
pe toți cei care atentau la integritatea teritorială a tânărului stat român. Aflat în Regimentul 37 Infanterie din Botoșani, "sublocotenent"ul Nicolae Coroiu a povestit în memoriile sale cum li s-a cerut militarilor români, ca acolo "„unde se găsesc arme la case să-i împuște, să dea foc caselor și să se îmbrace cu haine de la cei vinovați.”" Retrăgându-se spre Nistru, luptătorii ucraineni au păstrat speranța de a fi ajutați de Republica Populară Ucraineană, aceasta însă aflată într-o
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
context, a fost aceea de a susține că refugiații basarabeni de pe malul stâng au inițiat revolta. Problema modului în care o astfel de rebeliune masivă ar fi putut fi înfrântă a fost rezolvată prin explicații prudente, referitoare la lipsa de arme și de legături cu regiunile vecine sau la cruzimea armatei române. Tot cu acest scop a fost recunoscută de asemenea în cele mai multe manuale și enciclopedii de sorginte sovietică, infiltrarea conducerii revoltei de către agenții lui Simon Petliura și de către "„elemente naționaliste
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Arsenalul statal (în ) din Graz a fost construit în perioada 1642-1647 și a fost depozitul central de arme din Știria. Armele depozitate aici au fost folosite pentru apărarea granițelor Știriei de invazia trupelor otomane din secolul al XVI-lea. Cu cele 32.000 de exponate de toate tipurile, el este cel mai mare arsenal din lume, armele fiind
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
Arsenalul statal (în ) din Graz a fost construit în perioada 1642-1647 și a fost depozitul central de arme din Știria. Armele depozitate aici au fost folosite pentru apărarea granițelor Știriei de invazia trupelor otomane din secolul al XVI-lea. Cu cele 32.000 de exponate de toate tipurile, el este cel mai mare arsenal din lume, armele fiind în mare parte
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
de arme din Știria. Armele depozitate aici au fost folosite pentru apărarea granițelor Știriei de invazia trupelor otomane din secolul al XVI-lea. Cu cele 32.000 de exponate de toate tipurile, el este cel mai mare arsenal din lume, armele fiind în mare parte conservate în starea lor inițială. Clădirea este acum o parte a Universalmuseum Joanneum și atrage anual mii de turiști și iubitori de arme istorice din întreaga lume. În anul 1551 apare pentru prima data in cronici
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
de exponate de toate tipurile, el este cel mai mare arsenal din lume, armele fiind în mare parte conservate în starea lor inițială. Clădirea este acum o parte a Universalmuseum Joanneum și atrage anual mii de turiști și iubitori de arme istorice din întreaga lume. În anul 1551 apare pentru prima data in cronici denumirea "Zeughaus" pentru locul unde erau depozitate armele folosite de militarii din Graz. Acestea se aflau în vechiul Landhaus și la fortificațiile de la porțile orașului. După construirea
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
lor inițială. Clădirea este acum o parte a Universalmuseum Joanneum și atrage anual mii de turiști și iubitori de arme istorice din întreaga lume. În anul 1551 apare pentru prima data in cronici denumirea "Zeughaus" pentru locul unde erau depozitate armele folosite de militarii din Graz. Acestea se aflau în vechiul Landhaus și la fortificațiile de la porțile orașului. După construirea noului Landhaus începând din 1565 armele au fost depozitate în clădiri spațioase. Amenințarea militară în creștere a dus la o înflorire
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
anul 1551 apare pentru prima data in cronici denumirea "Zeughaus" pentru locul unde erau depozitate armele folosite de militarii din Graz. Acestea se aflau în vechiul Landhaus și la fortificațiile de la porțile orașului. După construirea noului Landhaus începând din 1565 armele au fost depozitate în clădiri spațioase. Amenințarea militară în creștere a dus la o înflorire a producției de arme și la construirea actualei clădiri a arsenalului în perioada 1642-1644 după planurile arhitectului tirolez Anton Solar. Aici a fost depozitat și
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
din Graz. Acestea se aflau în vechiul Landhaus și la fortificațiile de la porțile orașului. După construirea noului Landhaus începând din 1565 armele au fost depozitate în clădiri spațioase. Amenințarea militară în creștere a dus la o înflorire a producției de arme și la construirea actualei clădiri a arsenalului în perioada 1642-1644 după planurile arhitectului tirolez Anton Solar. Aici a fost depozitat și păstrat echipamentul militar pentru 16.000 de oameni. A existat un perimetru defensiv la 100 km sud de Graz
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
stabilit o graniță relativ stabilă cu Imperiul Otoman, care nu a mai necesitat concentrarea unui număr mare de soldați pentru a o apără. După aproximativ 100 de ani de utilizare, împărăteasa austriacă Maria Tereza a vrut să închidă depozitul de arme, deoarece ea dorea să reformeze și să centralizeze forțele militare ale Austriei. Toate armele și armurile trebuiau aduse la Viena. Cu toate acestea, autoritățile din Știria au reușit să o convingă pe împărăteasa de valoarea sentimentală a arsenalului, ca simbol
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
unui număr mare de soldați pentru a o apără. După aproximativ 100 de ani de utilizare, împărăteasa austriacă Maria Tereza a vrut să închidă depozitul de arme, deoarece ea dorea să reformeze și să centralizeze forțele militare ale Austriei. Toate armele și armurile trebuiau aduse la Viena. Cu toate acestea, autoritățile din Știria au reușit să o convingă pe împărăteasa de valoarea sentimentală a arsenalului, ca simbol pentru lupta austriecilor împotriva turcilor. Arsenalul a rămas astfel cu întregul sau echipament și
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
turcilor. Arsenalul a rămas astfel cu întregul sau echipament și este în prezent cel mai vechi muzeu din Știria. În 1892 a fost încorporat în cadrul Universalmuseum Joanneum. În timpul celui de-al doilea război mondial muzeul a fost evacuat și toate armele au fost duse în trei castele îndepărtate din Știria. Cu ajutorul forțelor de ocupație britanice ele au fost transportate înapoi fără a se înregistra pierderi. În aprilie 1946, Arsenalul statal a putut fi deschis din nou. Astăzi Arsenalul din Graz este
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
ocupație britanice ele au fost transportate înapoi fără a se înregistra pierderi. În aprilie 1946, Arsenalul statal a putut fi deschis din nou. Astăzi Arsenalul din Graz este, cu cele aproximativ 32.000 de exponate, cea mai mare colecție de arme istorice (circa 3.840 armuri, coifuri, cămăși de zale și scuturi), săbii (2.414 bucăți), halebarde (5.395 bucăți), puști (3.867 bucăți), pistoale (4.259 bucăți) și accesorii de toate tipurile (printre care 3.449 de tolbe cu praf
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
395 bucăți), puști (3.867 bucăți), pistoale (4.259 bucăți) și accesorii de toate tipurile (printre care 3.449 de tolbe cu praf de pușcă). Cu acest inventar ar fi totuși posibil să se echipeze circa 5.000 de oameni. Armele ofițerilor care se află în colecție sunt bogat decorate și provin din atelierele din Innsbruck, Augsburg sau Nürnberg. Printre echipamentele expuse se află următoarele: Arsenalul se află chiar în centrul orașului, la mică distanță de Hauptplatz, în Herrengasse nr. 16
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
mai multor tipuri de arte marțiale, capacitatea de a fi rezistent la boliile obișnuite dar și la hipnoză, precum și încetinirea procesului de îmbătrânire. Armura lui Captain America este antiglonț și este foarte rezistentă la flăcări și explozii de mari dimensiuni. Arma sa caracteristică este însă scutul său din Vibranium. Acesta are formă de disc cu un design care amintește de steagul Statelor Unite ale Americii (o stea cu cinci colțuri în centru, în cercuri concentrice albastre, roșii și albe). Scutul este practic indestructibil și
Captain America () [Corola-website/Science/328031_a_329360]
-
Majoritatea baricadelor au căzut înainte de 24 iunie; ultimele baricade (din parcul Źródliska și strada Wschodnia) au fost cucerite de ruși până la sfârșitul zilei de 24 iunie sau până la amiaza zilei de 25 iunie (sursele diferă), dar frământările—inclusiv focuri de armă trase ocazionale către polițiști sau către patrulele militare—aveau să continue zile în șir. Revolta a fost în cele din urmă zdrobită de autoritățile ruse. Rapoartele oficială vorbesc despre 151 de civili morți (55 polonezi, 79 evrei și 17 germani
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
folosiți ca avangardă sau ca primă linie de atac. Datorită tacticilor de gherilă ei reușeau să demoralizeze și dezorganizeze inamicul. Pe câmpul de luptă, achingiii acționau într-o formatie sub formă de semilună, care învăluia inamicul. Achingiii foloseau ca principală armă arcul turcesc atânt în timpul atacului, cât și al retragerii. În afară de arcul cu săgeți, ei erau înarmați cu săbii, lănci, scuturi și topoare, fiind capabili să lupte atât călare cât și pedestru. Datorită cailor special selecționați și antrenați pentru viteză, achingiii
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
atacului au fost 20 de copii (18 dintre ei au fost uciși pe loc, iar doi au murit mai târziu în spital) și 6 adulți, directorul școlii, un psiholog personal, alți patru profesori. După aceea, atacatorul s-a sinucis cu arma sa. Atacatorul a sosit la școală cu mașina mamei sale, în care de asemenea a fost gasită o pușcă semiautomată. Se pare că armele aparțin mamei sale. Poliția locală a sosit la fața locului și a intrat în incinta școlii
Masacrul de la școala din Sandy Hook () [Corola-website/Science/328106_a_329435]
-
adulți, directorul școlii, un psiholog personal, alți patru profesori. După aceea, atacatorul s-a sinucis cu arma sa. Atacatorul a sosit la școală cu mașina mamei sale, în care de asemenea a fost gasită o pușcă semiautomată. Se pare că armele aparțin mamei sale. Poliția locală a sosit la fața locului și a intrat în incinta școlii, o jumătate de oră mai târziu. La 09:30 poliției locale i s-a alăturat și poliția statului Connecticut. O parte a elevilor și
Masacrul de la școala din Sandy Hook () [Corola-website/Science/328106_a_329435]