67,111 matches
-
sovietice și a fost tratată timp de aproape o jumătate de secol conform unui fel de doctrină Monroe elaborată de Moscova. Cu toate acestea, nici nu poate fi vorba ca naționalismul să fi murit aici. Sovieticii au fost nevoiți să acționeze în repetate rînduri încercînd să-l distrugă. În cele din urmă, istoricul an 1989 a dovedit valabilitatea maximei gaulliste: "Nici o națiune nu poate fi dominată pe vecie împotriva voinței majorității". Dar sovieticii au jucat aici vreme de o jumătate de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ani24. După școala primară, Iorga s-a înscris la liceu (Gymnasium). Tendințele manifestate anterior au continuat să se manifeste: ușurință în însușirea materiilor, rod al unei educații paralele. Începe acum să se familiarizeze cu scrierile despre haiduci, gherila naționalistă care acționa la drumul mare, prezentați într-o manieră romantică. Și o singurătate tot mai accentuată 25. Primul-ministru, Bătrînul Ion Brătianu (căruia Iorga îi spunea "bătrînul și tiranicul Vizir")26 a vizitat școala. Vizita lui i-a trezit la realitate pe cei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
așa cum își iubesc părinții sau copiii. Iubirea față de națiunea lor este o lege morală înălțătoare a firii pentru ei. Ei nu consideră națiunea lor mai frumoasă sau mai bună decît este în realitate. Toate lipsurile existente îi dor. Ei nu acționează ca propagandiști ai națiunilor lor și nici nu se dau de ceasul morții pentru ele. Un adevărat naționalist nu vrea să jefuiască alte națiuni. Dar să-l ferească Dumnezeu pe cel care vine cu gînduri dușmănoase de cucerire în casa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pretinzînd supunere, disciplină și loialitate de la subordonații săi în lupta pentru triumful naționalismului său cultural 77. Din nefericire, confunda esteticul cu eticul și etnicul, astfel încît lupta lui culturală s-a transformat într-una politică. Iorga era convins că estetica acționează etic, restabilind armonia sufletească și totodată alinîndu-i și purificîndu-i pe oameni. Combativitatea lui, intoleranța lui și tonul lui politic inveterat în critica literară își aveau originea în această convingere. Dînd dovadă de mai multă obiectivitate în opera sa istorică, era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să aibă replici mai tăioase. În ochii lui, atacurile personale la adresa lui erau de prea multe ori sinonime cu un atac împotriva țării lui. Convingerea că lupta pentru România l-a făcut fără îndoială să piardă simțul perspectivei. Iorga nu a acționat niciodată fără să fie animat de ideea că duce o luptă pentru țara lui. El se considera un descoperitor al căii de salvare a României: "naționalismul cultural". Și-a închinat viața și s-a sacrificat ca să-i definească, să-i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
principalului curent conservator, nu-l deranja acest lucru, și nici pe liberali. Mai important este că regimul politic de la București își dădea seama de lipsa de pricepere a lui Iorga într-ale politicii și prevenise felul în care se va acționa; Iorga era un conferențiar și un animator excelent. Dar, dincolo de toate acestea, era istoric. Politica cere o angajare aproape totală, ceea ce Iorga n-ar fi acceptat niciodată, deoarece era mai mult istoric decît politician. Plus temperamentul, naivitatea și personalitatea sa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
stăpînirii otomane în sud-estul Europei. Două tradiții istorice în Balcani, a Italiei și a românilor (București, 1913) explică o mare parte a gîndirii și a activităților politice ale lui Iorga. El spera într-o solidarizare a națiunilor latine care să acționeze în favoarea României. Se putea oare realiza o alianță între Italia, Franța și România? Iorga nădăjduia că influența italiană le-ar putea înlocui pe cele austro-ungară și rusească. Serbia ar accepta-o pe linia păstrării tradițiilor româno-venețiene. Iorga nu avea prea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bătrînul partizan al Vienei", cum îi spunea Iorga, a adoptat o poziție pro-Austro-Ungaria, ca și capii Bisericii, inclusiv viitorul Patriarh al României, Miron Cristea 20. Iorga s-a întors la Liga culturală îmboldit de Brătianu. Așa-numita "Acțiune Națională" pro-Antantă acționa paralel cu activitatea Ligii. În 1915, A. C. Cuza s-a alăturat "Acțiunii Naționale", în timp ce Iorga îl acuza de iresponsabilitate "pripită"21. Pe tot parcursul neutralității, Iorga și-a redus activitatea din cadrul Partidului Naționalist Democrat pentru a asigura "unitatea națională". Așa cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cînd România a ieșit iar de sub stăpînirea dușmanului ei național), i-a spus în bătaie de joc autorului cărții de față: "Noi, românii, sîntem mari patrioți; dar, din păcate, ne aflăm într-o foarte, foarte nefericită poziție geografică. Trebuie să acționăm în direcția interesului național, iar uneori trebuie chiar să ne vindem țara dușmanilor noștri: dar, a avertizat el, nu efectuăm nici o livrare după vînzare". E greu de digerat o asemenea afirmație, după cum greu de digerat este și atitudinea apusenilor care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Puterile Centrale. Dar ei își au locul lor în istoria românilor. Nu sînt Roland sau Bayard, cavalerul fără teamă și prihană. În istoria românilor nici nu prea era loc pentru asemenea atitudini. Iorga a fost cel care a încercat să acționeze ca acești cavaleri străluciți, cu slabe rezultate practice. Stere, Tzigara-Samurcaș sau Marghiloman au slujit România și s-au înscris în ultimă instanță pe linia tradiției istorice, așa cum explica profesorul Andrei Oțetea. George Enescu, marele maestru, a venit și el la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de jefuirea proprietăților românilor, de ciocnirile cu militarii și civilii români. Odată cu generalizarea mentalității revoluționare și cu răspîndirea anarhiei, aceste incidente se vor înmulți spectaculos 69. Iorga conchidea: "Toată lumea știe că rușii se comportă azi ca un popor, așa cum ieri acționau ca un Stat"70. Iorga a rămas alături de familia sa. Fiul lui cel mai mare, Petru, ofițer de carieră, trecea adesea prin Iași, vizitîndu-și aproape întotdeauna tatăl 71. La începutul lui 1917, Brătianu i-a oferit lui Iorga un post
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
său nu participaseră la alegeri. Atunci cînd edictul regal a fost citit în Cameră, aproape toți deputații au avut o reacție violentă; mulți dintre ei s-au ridicat în picioare cîntînd: Deșteaptă-te Române! Cu cîteva zile înainte de dizolvare, Iorga, acționînd cu o nesăbuită dexteritate politică, a introdus proiectul de lege al Reformei Agrare. Mihalache, ministrul agriculturii, a ezitat, dar Iorga a înțeles că timpul nu era de partea lor. În ultima sa cuvîntare ca purtător de cuvînt (răspunzînd amenințării unei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ar fi putut-o tolera, dar conflictul cu Maniu și, mai ales, dezaprobarea vădită a Palatului l-au influențat. A scris un editorial intitulat Politica și Masele, în care explica limpede că o națiune are un suflet, o conștiință care acționează în consecință. Masele au instincte și pasiuni; acestea sînt instincte primitive și sălbatice și pasiuni menite să satisfacă poftele și interesele. "Trebuie oare să permitem ca astfel de "adunări" să-și impună voința asupra elitei națiunii, formată de-a lungul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la o tristă slăbire a credinței lui Iorga în posibilitatea democrației de tip occidental de a rezolva problemele României. Deși își va păstra pînă la urmă respectul față de democrație, Iorga a început să înțeleagă că democrația de tip occidental putea acționa în Occident, dar nu putea răspunde problemelor României, fapt ilustrat de Originea și sensul democrației (Vălenii de Munte, 1927) și de Evoluția ideii de libertate (București, 1928). Viața personală a lui Iorga din iulie 1919 pînă în februarie 1920 a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bază ad-hoc. Din nefericire, nici Iorga nu era economist. Prima Camarilă (identificată întotdeauna cu esența ei) era condusă de Puiu Dumitrescu, ceilalți membri ai ei fiind Felix Wieder, Alexandru Mavrodin și Nicolae Tabacovici, specialiști în finanțe. Pe lîngă acești negustori acționînd din umbră, mai erau și filosoful obscurantist Nae Ionescu și Aristide Blank, de sfaturile căruia Carol era fascinat chiar și după ce acestea nu au dus la nici un rezultat. Blank i-a oferit o vilă Magdei Lupescu și una Prințului Nicolae
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
textul (textele) articolului (articolelor) înainte de publicare. Articolele urmau să fie publicate pe prima sau pe ultima pagină a ziarului (ziarelor). Jurnaliștii trebuiau să-l contacteze pe Cernăianu, să atace întîlnirile și măsurile politice ale lui Iorga și erau sfătuiți să acționeze imediat. Argetoianu îi asigura pe toți că va avea grijă de toate cheltuielile 49. Campania de presă împotriva lui Iorga a fost finanțată în secret din fondurile Ministerului de Interne. Iorga a etichetat comportarea lui Argetoianu față de colegii săi drept
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Theodorescu, doamna Liliana a auzit-o de mai multe ori pe doamna Catinca spunîndu-i soțului ei: Chiar vrei ca povestea vieții tale să rămînă posterității sub forma celei scrise de el?" Astfel că Iorga, ca de atîtea alte ori, a acționat urmînd sfatul doamnei Catinca, scriind în trei luni (din iunie în septembrie) O viață de om așa cum a fost. Tot în lunile acestea, Iorga a scris și o biografie paralelă referitoare la aspectele politice, Supt trei regi. Iorga a scris
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
România să o ducă. Codreanu era un activist. Legiunea a crezut de la început în "acțiunea directă" și mult prea adesea în acțiune directă pripită. Dar oamenii aceștia erau cu adevărat foarte tineri. Pentru ei, cel mai important lucru era să acționeze. Prin 1921 și 1922, în Iași s-a instalat calmul. Codreanu a plecat în Germania ca să-și continue studiile. A primit apoi vești despre intenția corpului studențesc de a face grevă, cerînd instituirea Numerus clausus-ului. S-a întors imediat în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
viață era cu 33% pînă la 64% mai scăzut decît cel din 1916. Standardul de viață al României era cel mai scăzut din Balcani. Guvernul promulga moratorii tot mai avantajoase în privința datoriilor țăranilor, dar aparatul represiv de colectare a taxelor acționa cu o cruzime pe care ținuturile românești nu o cunoscuseră de pe vremea domniilor fanariote. Mulți dintre cei săraci au fost deposedați de averile lor care au fost vîndute la licitații publice. Un anunț tipic din publicația oficială "Monitorul oficial" referitor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în martie 1936, Hitler a făcut mișcarea principală: ocuparea ținutului Rinului. Franța era înainte de alegeri; era un guvern "interimar". Și Franța era divizată, dar n-ar fi putut face nici o mișcare fără Anglia, iar aceasta nu era încă pregătită să acționeze. "A fost încălcat încă un tratat", comenta Iorga, "și ne aflăm în fața realității asigurărilor de "25 de ani de pace" și de "respectare a granițelor" ale lui Hitler". Încheia afirmînd că "tratatele au la Berlin valoarea unei bucăți de hîrtie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
n-o să-mi frîngă inima"115. Politica aceasta s-a accentuat și mai mult sub Neville Chamberlain, în speranța de a-l încuraja pe Hitler să-și îndrepte privirile spre Răsărit. Mai expusă unui posibil atac german, Franța nu putea acționa de una singură. În privința claselor superioare franceze, autorul acestei cărți își amintește de atmosfera din copilăria petrecută printre prietenii de familie la Blois, Tours și Orleans (și de produsele de patisserie care ți se topeau practic în gură). Cei care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
zguduia Catalonia și în care prietenul său, profesorul și arheologul Puig y Catafalch, era gata să fie ucis. "Cine știe?" a replicat Iorga. "Aceasta este o amenințare căreia îi putem face față. N-aș putea să vă spun cum să acționezi și ce să faci atunci cînd te afli în fața asasinilor tăi" și (după cum își amintește ziaristul) Iorga a coborît binedispus spre zgomotoasa sală de curs68. Dacă Iorga lua în ușor pericolul, soția și fiicele lui (doamna Liliana și Alina) erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oare "spațiul vital" o scuză pentru jaf și cucerire?", dîndu-și singur răspunsul: "Spațiul vital este dat unei națiuni ținînd seama de fiecare dintre celelalte, fără să fie călcate în picioare granițe sau să fie deschise răni. Vechile națiuni nobile așa acționau și au devenit mari!"99. Unii ar fi putut considera rasismul ca un fel de "comandă a timpurilor noastre". Pentru Iorga, rasismul era lipsit de bază și periclita dreptul națiunilor de a avea state naționale independente. Rasismul era deci o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este permanent stigmatizat ca fiind inferior, e de mirare faptul că eșuează?"102. Apoi, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda. Odată cu acest lucru, a fost adusă pe tapet o dilemă care constituie o obsesie pentru orice națiune mică. "Ar trebui să acționeze ca Hacha sau ca Mannerheim!"103. Iorga stabilise cu mult timp în urmă răspunsul. Finlanda constituia pentru el un exemplu. "Simțindu-se amenințată de imperialismul sovietic, care merge pe urmele imperialismului țarist, Finlanda s-a mobilizat sub conducerea lui Mannerheim
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
puteau pune la cale complotul în condiții convenabile. Mașina era un vehicul oficial înregistrat pe numele acestei cooperative, un Buick negru purtînd plăcuțe de înregistrare 6211 BR. Domnul Boeru își amintea că articolul publicat de Mircea în "Neamul românesc" a acționat asupra Legiunii ca o încercare de a hrăni un tigru flămînd cu conopidă. "Erau niște rînduri de domeniul ridicolului și al sfidării". A doua zi, cotidianul legionar "Buna vestire" a dat o scurtă replică (Boeru susținea că el scrisese articolul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]