66,018 matches
-
mai întâi? Pentru că Muntenegru este o țară în care totul, dar absolut totul, este de văzut. Nu știu din ce motiv, Dumnezeu a pus mai multă frumusețe aici decât în alte locuri de pe Pământ. Mănăstirile care urcă până spre marginea cerului pe munți, sunt, mă gândesc, semnul recunoștinței evalavioase a oamenilor, d-aia le-au și dus atât de sus. Și acolo au dus și drumurile, nu doar pentru a putea să ajungă la ele, ci și dintr-o parte a
Muntenegru, ţara oamenilor de la care au ce învăţa munţii by Ştefan Mitroi () [Corola-website/Journalistic/296292_a_297621]
-
Și acolo au dus și drumurile, nu doar pentru a putea să ajungă la ele, ci și dintr-o parte a țării în alta. Ori încotro ai porni la drum, în Muntenegru ești nevoit să mergi mai tot timpul cu cerul la o jumătate de palmă desupra capului. Numai că nu prea poți să-l atingi, pentru că trebuie să fii atent la șosea, care se încolăcește ca un șarpe printre povârnișuri de piatră, țâșnește spre prăpăstii amețitoare peste care treci cu
Muntenegru, ţara oamenilor de la care au ce învăţa munţii by Ştefan Mitroi () [Corola-website/Journalistic/296292_a_297621]
-
te ia în primire canionul Moraca, unul dintre cele mai spectaculoase din lume. Preț de câteva zeci de kilometri pășești cu picioarele de cauciuc ale mașinii pe marginea unei căldări de piatră în care fierbe apa unui râu de culoarea cerului, dar și a pădurilor din apropiere, adică albastră-verzuie, nu poți distinge prea bine, te înfrigurezi când privești, căci sunt sute de metri până jos! Tot așa și atunci când o iei în direcția mănăstirii Ostrog, care se află pe muntele cu
Muntenegru, ţara oamenilor de la care au ce învăţa munţii by Ştefan Mitroi () [Corola-website/Journalistic/296292_a_297621]
-
demnității elenilor, pe români îndrăgindu-i. „De m-aș plimba cu prietenele mele ucise mulțimile uimite ar observa că nicicând n-a trecut pe pământ o defilare atât de suavă”, s-aude-n suspin Rita Boumi-Papa, tălmăcitoare de Eminescu și de Arghezi. „Cerul meu n-are pământ, nici picioarele tălpi, iar palmele mele deschise s-au prefăcut în áripi, păsări fără de trup”, din Salonic se aude Maria lui Caraianni, cunoscătoarea limbii române prin rădăcini, tălmăcitoare inspirată și ea de Lucian Blaga. Tălmăcitor peste
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
crescut literar printre noi, luptătorul copil în tragice, sângeroase războaie fraterne, ținea să ne spună de-atunci: „Cu câtă ușurință schimbăm zeii! Ce mânioși strivim sub tălpi icoane vechi! Dărâmăm, înălțăm coloane și temple, Vopsim și răzuim înaltele bolți ale cerului”. Și-apoi, înaintea lui, cel mai șchiop decât șchiopul Esop, cu numele furat din Iliada, Menelaos Ludemis, aplecat peste geniul poeziei române, de la ciobanul „Mioriței” până la cei mai tineri poeți, ținea să-i declare doar uneia dintre preafrumoasele admiratoare: „Să
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
năframa frunzelor de foc răcoros O mare gata să nască vapoare o mie sau două Cu valuri ce pleacă de-o mie sau două de ori Spre țărmuri nebănuite, spuneți-mi este rodiul nebun Ce face să scârțâie toate-armăturile diafanului cer? Ciorchinul albastru-al înaltului care se-aprinde Mândru, plin de primejdie, spuneți-mi, este rodiul nebun Cel cu lumina ce sparge în mijlocul lumii vremea rea a demonului Întinzând până la margini horbota zilei precum șofranul Brodată cu cântece însămânțate, spuneți-mi
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
și sugestii de factură simbolistă prinse într-un limbaj aluziv, pînă acum absent. Simbolismul însuși supraviețuia însă atunci cu greutate; simboliste sunt versurile-epitaf ale lui Goga, săpate pe mormîntul său de la Ciucea: „Jur-împrejur e largul care cîntă, E soare-n cer, e sărbătoare sfîntă Și-n vreme ce mi-a amuțit pămîntul Fiorul păcii-n suflet mi se lasă, Eternități îmi flutură veșmîntul; Simt Dumnezeu cum mă primește-n casă...” (Din larg). Puțini scriitori români au ajuns miniștri, și încă și
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
o manifestă Șei Shōnagon că estet este extazul vizual, puternic și gingaș în același timp, primind o coloratura aproape mistica. Autoarea Însemnărilor de căpătai mărturisește (chiar dacă rar) că extazul vizual ori sinestezic o face să aibă senzația de înălțare la cer și să se proiecteze într-o lume nonterestră sau para-terestră, para-umană, de fapt! Ceea ce vizează Șei Shōnagon, chiar dacă nu spune direct acest lucru, este o decorporalizare, prin extaz, astfel încât cel care contemplă frumusețea desăvârșită a lumii (nipone) să fie doar
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
inseparabile. Cum încep Însemnările de căpătai? Cu o panoramă portretistica a anotimpurilor, în flash-uri scurte, paradisul fiind cântărit și clasificat mai întâi la nivel strict vizual, prin relația dintre lumină și întuneric: primăvară este marcată de oră dimineții și cerul pâl, vara contează nopțile cu licurici sau ploaia cu luna plină, toamna sunt esențiale amurgurile, iarna este valabilă estetic prin zori, ninsori, chiciură, ger și prin odăile fierbinți. Autoarea vrea să fie mai ales o generatoare de pasteluri transparente: orice
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
contează nopțile cu licurici sau ploaia cu luna plină, toamna sunt esențiale amurgurile, iarna este valabilă estetic prin zori, ninsori, chiciură, ger și prin odăile fierbinți. Autoarea vrea să fie mai ales o generatoare de pasteluri transparente: orice fel de cer e frumos, orice tip de dimineață, orice soi de noapte. Mai exact, orice anotimp și orice moment al zilei este pasabil să fie sau să devină paradisiac; iar dacă nu este de la început, atunci se molipsește pe parcurs. Lista de
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
într-atât de pură estetic, încât privitorul dinafară (cititorul adică, dar cel de astăzi) nu știe dacă să o perceapă ca pe o păpușă perfectă (vizual vorbind) sau ca pe un echivalent nipon al Fecioarei Maria Încununată că Regina a Cerurilor. Acest lucru nu este o speculație oarecare, procedeul autoarei Însemnărilor de căpătai fiind, de fapt, unul de beatificare estetizanta la adresa împărătesei. O apoteoza.
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
ca absența ăstui bine, nici un lanț nu port pe mine decât două brațe goale, albe; de se surpă, moale, e pe-o clipă - scurtă pace. Apoi gura ei ce tace, totu-n ea îmi spune: încă. Aurora roz-adâncă iese-n cer, cu somn sosește, să gustăm ne întărește acel mare, unic lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru ca iubirea, dar e-un alt mai șiret ca tine, cald, ce-s născut să-ndur deplin. Nu plăcerea, acel chin al
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
să ieșim nu ne e dat. Nu-s de mine-amor turbat, paradis, trufii de ură. De i-ar fi permis pe gură muritor să mă sărute, ar simți acele mute stări, cum e al morții ger: atât am azur din cer, și-atât ard într-o iubire. 1) Nu știu mai arzând iubire ca iubirea ăstui lut când la piept îl strânge, mut, credinciosu'-n mângâiere. Precum mărul gust de miere și de crud îmi lasă-n gură; dacă-un strop
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
înclină-mi-te mie, doar la glasu-ți iau aminte. De-unde vii și spre ce ținte te îndrepți mi-e întrebarea. Nu te leg cu-mbrățișarea de-un muritor, foc deplin, mai rămâi încă puțin cu noi, între lut și cer. Oare-n van să te văd cer? Nu ai trup, înfățișare; numai un surâs ești oare? Hai, vorbește, spune încă! 3) Spune, bunule, tu încă, dacă să m-auzi te frângi. Oare-n visele-ți adânci n-ai ajuns nicicând
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
iau aminte. De-unde vii și spre ce ținte te îndrepți mi-e întrebarea. Nu te leg cu-mbrățișarea de-un muritor, foc deplin, mai rămâi încă puțin cu noi, între lut și cer. Oare-n van să te văd cer? Nu ai trup, înfățișare; numai un surâs ești oare? Hai, vorbește, spune încă! 3) Spune, bunule, tu încă, dacă să m-auzi te frângi. Oare-n visele-ți adânci n-ai ajuns nicicând la mine? Aurora-n cer când vine
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
te văd cer? Nu ai trup, înfățișare; numai un surâs ești oare? Hai, vorbește, spune încă! 3) Spune, bunule, tu încă, dacă să m-auzi te frângi. Oare-n visele-ți adânci n-ai ajuns nicicând la mine? Aurora-n cer când vine? În veghea binecuvântată, cum îi spune el; mascată e-n ea scârba lui, dezgustul. M-a născut tocmai dezgustul lui, și chinul ce-l sfâșie: și atât mă simt de vie pe cât traiul meu vi-i drag. Dar
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
ceață spelbe, târguind, li-s, ca în selbe, solzii: policromi și-n febră; fac dungi albe lângă zebră. Pe ecran, dacă se plimbă, repede culoarea-și schimbă, amețindu-le, de lunea până luni, televiziunea. Cameleonul, - când, cu alte fiare,-n cerurile-nalte, între îngeri, va să suie -, poți să-l iei de unde nu e, căci nici sângele de sevă rece, nu i-l știi de-adevă... Kakadu & Papagai Un kakadu și-un papagai se gâlceveau în legătură cu ai și u, cu
Jan Koneffke by Șerban Foarță () [Corola-website/Journalistic/7485_a_8810]
-
în inima atâtor lapsusuri fredonate. Cursurile morții durează câteva semestre. Eu asistam la ele împreună cu niște colegi pe care nu-i cunoșteam (tu cine ești?) - după care, fiecare s-a dus pe partea lui, chipuri indistincte. Eu priveam țintă și cerul și pământul și de atunci scriu o lungă scrisoare pentru morți pe o mașină de scris fără panglică, doar o linie a orizontului, deci și cuvintele dau cu pumnii degeaba și nimic nu rămâne scris. Stau cu mâna pe clanța
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
împachetat în hârtie de ziar. Trecea o sticlă de la o gură la alta. Moartea, această pată de naștere, creștea mai mult sau mai puțin repede la fiecare dintre noi. Sus de tot, în munți, albastrul mării se agăța de albastrul cerului. În martie - 79 Sătul de toți cei care îmi aduc cuvinte, cuvinte și nu un limbaj, plec spre insula acoperită de zăpadă. Îndărătnicul nu are cuvinte. Paginile lui albe se întind în toate direcțiile! Dau în zăpadă peste urme de
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
stinge, se aprinde și-apoi se stinge - putem și noi în anumite momente să-i urmăm drumul printre măslini. În toate aceste obscure luni, viața mea a fost inertă și prăbușită în vreme ce trupul meu o lua drept spre tine. Noaptea, cerul urla. Pe ascuns, vom mulge lapte din cosmos, să supraviețuim. Madrigal Am moștenit o pădure întunecată unde merg rareori. Dar într-o zi, morții și viii vor schimba locul între ei. Atunci o va lua și pădurea din loc. Noi
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
un semn să ardă talpa mea pe umerii deșertului! Acolo nu poți duce altceva decât toiagul umbrei tale pe nisip, îngăduite sunt doar mersul și târâtul și plânsul fericirii în pustiu. Acolo totul s-a încheiat: sunt gata pământ și cer, s-au dezlegat definitiv destinele trăite, străbătute. Și o fiară tânără zgâlțâie porțile deșertului. Risc să fiu luat drept un autor care "pleacă" mereu de la mituri, motive și revelații ale altora. Pomenesc o mulțime de Ťizvoareť ale poemelor - pe care
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
pământul cu uimire a crescut. (...) De ce mai sunt? De ce nu m-am întins, trunchi negru nins, lăsându-mi întradins, ca flacăra din rug cu freamăt larg, să se desfoaie sufletul, zbătut în vântul nou: o pânză la catarg târând spre cer carena mea de lut? Ninsoare sângeroasă, Din pământ, un strigăt, Assur, Arhetip, Auz sunt, de asemenea, poeme pe care le supun și azi cititorului avizat, cu speranța ca el să intuiască o anume continuitate în demersul meu poetic. Constat că
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
dungat în două, abia ținându-se din creștet până-n tălpi. Degeaba mai aștepți, e chiar aici locul de rupere și despărțire unde nașterea e însemnată. O dungă albastră întretaie orice mișcare, fără scăpare, ca zidul unei cetăți scufundate (întrezărit din cer) apele mării. Ultimele șase poeme ale volumului merită a fi reluate în cele mai exigente selecții ale autorului (firește, pe răspunderea și iluzia sa!). În Ființele dintre nisipuri, revine înaltăpartele (sau pretutindenea!) deșertului: Voi sunteți cele care ne vor urma
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
Complexul național muzeal “Curtea domneasca”: pe cele câteva sute de scaune, spectatorii, obligatoriu în ținute de seară (invitațiile menționau expres: “Dress code - black ție”, iar coordonatoarea proiectului din partea primăriei, Alină Dumbrava, a dat notă unei elegante distinse), au aplaudat sub cerul înstelat un program de mai bine de două ore (cum s-a terminat a început ploaia!), cu pagini celebre din literatura muzicală universală. Între spectatori, la loc de cinste, două nume importante ale spațiului cultural și în special muzical dâmbovițean
Primăvara clasică europeană by Octavian URSULESCU () [Corola-website/Journalistic/83737_a_85062]
-
grație iubirii tale, astăzi răsar și privesc paradisul în care am trăit fiind mereu atent la șarpe, la păcat, la greșeală, la cădere și văd fructele neinterzise, șarmul fără preț și frumusețea la îndemână. Roma citită pe dos. Până și cerul e fericit să ne vadă împreună. Da, trăim pentru prima și ultima oară, și azi, mai mult ca niciodată, este atât de urgentă bucuria. Ajunul rămânerii Totul e pregătit: geamantanul, cămășile, hărțile, deșarta speranță. îmi șterg acum praful de pe pleoape
Juan Vicente Piqueras by Cristina Sava și Rafael Pisot () [Corola-website/Journalistic/8797_a_10122]