7,005 matches
-
Liberă să facem cunoscut cazul nostru, sperând ca pe această cale să se poată găsi o soluție favorabilă, iar pe de altă parte dorim să aducem la cunoștință în mod public hotărârea noastră de a face totul și de acum încolo pentru a reuși să plecăm din țară, aceasta fiind singura soluție viabilă pentru noi și fiind hotărâți ca la nevoie să apelăm chiar la soluția extremă oferită de greva foamei în vederea obținerii fie a vizelor de stabilire în Canada, fie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de rafturi pline cu sticle de o jumătate de litru cu pastă de tomate. Cine cumpără cantități atât de mari fără riscul risipei? în locul conservelor de carne, patru metri de rafturi pline cu șampanie românească de proastă calitate, cu eticheta Încolo peste tot poți găsi conserve cu pește în ulei, fabricate la Tulcea, și care nu pot fi consumate în ruptul capului. Pentru că, probabil, peștele nu mai era chiar așa de proaspăt chiar în momentul conservării. Conservele românești de pește sunt
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
niște muște verzi. Când am întrebat de iaurt, vânzătoarea ne-a atras atenția să luăm spirt sanitar, care tocmai sosise. Apă minerală, Pepsi sau Coca-Cola, citronadă, oranjadă, adică tot ce se găsește pentru potolirea setei în toată Europa de la Nădlac încolo și în toate magazinele, toate aceste produse nu erau de găsit sub nicio formă, nici în județul Sibiu, și nici în județul Hunedoara. Apă minerală primesc doar restaurantele, iar Pepsi Cola e trimisă numai pe litoral. În Iugoslavia și în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fi utili. * INSTITUȚII în stare să dea din prima zi a biruinței tot concursul lor statului legionar, sau cel puțin să nu-i fie ostile. OMUL a primit o educație generală până acum; el va trebui să fie de-acum încolo educat pentru o anumită funcție, deci o preocupare pentru pregătirea oamenilor pentru funcțiunile viitorului stat legionar. INSTITUȚIILE. Nu ne-am preocupat până acum de ele în afară de comerț. Trebuie să ne preocupe de-acum încolo, să ne facem o concepție despre
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
va trebui să fie de-acum încolo educat pentru o anumită funcție, deci o preocupare pentru pregătirea oamenilor pentru funcțiunile viitorului stat legionar. INSTITUȚIILE. Nu ne-am preocupat până acum de ele în afară de comerț. Trebuie să ne preocupe de-acum încolo, să ne facem o concepție despre ele și să încercăm a le stăpâni încă de pe acum. Plan de lucru Preocupările legiunii trebuie să se îndrepte în momentul de față în trei mari direcții: * EDUCAȚIA OMULUI, a maselor, a națiunii, a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
firul de legătură să fie anunțați toți de această amânare. Boian a organizat imediat această transmitere a amânării. După întâlnirea cu Boian, Nicolae Petrașcu pleacă imediat la Sibiu unde era locul lui de acțiune. Pe stradă lumea umbla încoace și încolo abătută, comentând comunicatele de la radio Budapesta în legătură cu cedările de teritorii. Se pierdea județul Sf. Gheorghe cu jumătate din țara Bârsei, Târgu Mureș, Oradea Mare, Salonta Mare și toate plaiurile românești ale Țării Oașului, Maramureșul, leagăn al descălecătorilor Moldovei, Bistrița cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a renunțat la principiile călăuzitoare, pe care i le-a fixat. Pentru aceasta continuă să îndure calvarul pe care la îndurat sub comanda Lui și, legată pe vecie de misiunea încredințată de El, continuă să-i împărtășească destinul... De acum încolo însă, Legiunii îi revine sarcina să ridice neamul nostru alături de popoarele care s-au făcut vrednice să trăiască în noua Europă. Misiunea Gărzii de Fier este, ca în numele Căpitanului, să fie element permanent de transformare a Românilor în duhul vremurilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întrebări dorești, e dreptul tău. Dar să știi că nu o să mă simt obligat să-ți răspund la toate, zise Paznicul cuprinzându-și ceafa cu mâinile. Sunt lucruri pe care nu am dreptul să ți le spun. Oricum, de-acum încolo tu o să mergi la bibliotecă în fiecare zi și o să citești vise vechi. De fapt, asta e treaba ta. Te duci acolo la șase seara și citești vise până la zece sau unsprezece noaptea. Fata o să se îngrijească de cina ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca să te distrezi, nu? — Nu mă deranjează munca. Mai bine muncesc decât să nu fac nimic. — În ordine, zise el încuviințând, cu privirile ațintite la vârful cuțitului cu care cioplea. Atunci, apucă-te de treabă cât mai repede. De-acum încolo vei fi Cititorul-de-vise. Gata cu fostul tău nume. Și pe mine mă cheamă Paznicul. Clar? — Da. — Așa cum în oraș nu există decât un singur Paznic, nu poate exista decât un singur Cititor-de-vise. Pentru asta trebuie să îndeplinești o condiție specială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
oraș, nu? am întrebat. — Da. Visul vechi e pecetluit înăuntru, zise ea calmă. — Și ce fac cu visele citite? — Nimic. Treaba ta este doar să le citești. Îmi pare rău, dar nu prea înțeleg. Mi-e clar că de-acum încolo voi citi vise vechi, dar nu pricep ce am de făcut cu ele apoi. Am impresia că voi munci în zadar. Ar trebui să existe un scop, nu? De exemplu, să le transcriu sau să le clasific după un oarecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi-a spus nimeni așa ceva. — În orașul acesta nu-ți spune nimeni nimic. Niciodată. În felul său, Orașul este cu totul aparte. Pe nimeni nu interesează ce știi și ce nu. Păcat! — Și Umbra mea ce-o să facă de-acum încolo? — Nimic. Așteaptă și-așteaptă până își dă duhul. Și cu asta, basta! Ai mai întâlnit-o de când te-ai lepădat de ea? — Nu. Am făcut mai multe încercări să luăm legătura, dar nu m-a lăsat Paznicul. Din motive de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-ne pentru neplăcerile pricinuite. Ar trebui să-ți explic ce vânt ne-a adus aici. Am venit, de fapt, să te ajutăm. — Cum? Spărgându-mi ușa? Pitic se înroși brusc. Nările îi fremătau. — Ți-am mai spus s-o lași încolo de ușă, zise el aparent calm. Se întoarse apoi spre Matahală: Nu-i așa că i-am spus? Individul dădu doar din cap. Mi se părea foarte umil, iar mie nu-mi plac umilii absolut deloc. — Am venit la tine ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu văd ce căutați aici. — Am venit să te salutăm. Am zis că poate-i mai bine să afli de existența noastră, zise Pitic, lovind cu colțul brichetei în masă. Poate n-ar strica un schimb de opinii de-acum încolo. Ce zici? — Pot să-mi dau frâu liber imaginației? — Bineînțeles. Simte-te liber ca pasărea cerului și în largul tău ca în largul mării. Nu poți îngrădi nimănui dreptul ăsta. — Nu aparțineți nici de Sistem, nici de Fabrică. Aveți un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cât naiba știi din toate astea și ce rol ai avut? — Ca să fiu cinstită, nu știu mai mult decât știi tu. L-am ajutat pe bunicul la cercetările lui și am făcut doar ceea ce mi s-a spus. Am fugit încolo și-ncoace, am dat telefoane, am scris scrisori și cam atât. Chiar nu-mi dau seama dacă bunicul urmărea ceva. — Dar l-ai ajutat pe bunicul tău, așa că trebuie să știi mai multe decât mine. — Da, am făcut ordine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tu că un cititor-de-vise nu suportă așa ceva. Mai cu seamă în diminețile cu zăpadă. De ce-ai ieșit din casă? — M-am dus să văd animalele. Multe-au mai murit! Opt sau nouă, sau poate chiar mai multe. — De-acum încolo or să tot moară, mai ales cât ninge. — De ce nu rezistă la zăpadă? Mi-am îndepărtat prosopul de pe față ca să-l privesc pe Colonel. — Sunt slabe și neputincioase. Le termină frigul. Întotdeauna s-a întâmplat așa. — Și nu se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tavanul. În afară de vâjâit, absolut nimic altceva. Am strigat, dar se părea că nu mă auzea nimeni. Am rămas în ușă, mi-am scos ochelarii fumurii și am așteptat să mi se obișnuiască ochii cu întunericul dinăuntru. Ea stătea puțin mai încolo. Nu voia să se apropie prea mult de clădire. Îi era frică de vâjâit și de beznă. Fiind deprins cu întunericul, mi-am dat imediat seama că era cineva acolo. Un bărbat subțirel. În fața lui se înălța, spre tavan, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de zid luminată de fată. Am zărit o deschizătură pătrată, nu prea mare, ce semăna cu gura unei lăzi de gunoi. Abia se putea strecura o persoană prin ea. Dar ăsta nu-i un canal, am zis. — Canalul e mai încolo. E o deschizătură care trece prin el. Nu simți mirosul? M-am apropiat și am adulmecat mai atent. Da, cred că era canal de scurgere. Un miros familiar... după toate împuțiciunile alea din labirintul subteran. Parcă simțeam și vântul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi-am apropiat degetele de sobă. Paznicul a stivuit lemnele în șură. A închis ușa după el și a proptit toporul de perete. A venit lângă mine și și-a întins mâinile spre sobă să și le încălzească. — De-acum încolo o să trebuiască să incinerez singur cadavrele animalelor. Mi-a fost mai simplu cu ajutor, dar toate se termină într-o bună zi. Oricum, a fost treaba mea de la bun început. — E chiar atât de gravă situația Umbrei? N-aș putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nimeni, chiar dacă ea nu lasă un loc gol în inima nimănui, chiar dacă nu observă nimeni că nu mai sunt, tot nu pot pleca cu inima ușoară. Am pierdut cu siguranță multe în viață. Și voi mai pierde și de-acum încolo. Pierderile au fost inevitabile și au făcut parte integrantă din viața mea. Nu voiam să dispar din lumea asta. Am închis ochii și-am simțit că-mi fremăta sufletul. Era ceva care depășea tristețea și singurătatea. Pornea chiar din străfundurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
foarte bine numele de capătul lumii. Cât am stat nemișcat, zăpada mi s-a așternut pe căciulă și pe umeri. Cred că mi se șterseseră în schimb urmele datorită ei. Mi-am privit Umbra, care stătea la câțiva pași mai încolo. Se scutura de zăpadă din când în când, cu privirile fixate pe suprafața apei. — Aici trebuie să fie ieșirea, zise ea. Cu siguranță. Orașul nu ne mai poate ține captivi. Suntem liberi ca păsările cerului. A ridicat privirile spre cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a contactelor, la aplicarea în pași mărunți, de velur, sau după caz, în tumult tactic spre victorie , prin contraste de aspect, organizația Frontul Popular Român, nu a existat niciodată ! Din start s-a dovedit a fi, cum vom arăta mai încolo, o lighioană repentă, un rapt orgolios cu vârful interesului erectiv, o jonglerie ce și-a atins scopul “cu asupra de măsură”. O revoluție victorioasă post festum cu eructație la desert, împotriva celui mai criminal și forte regim politic din Europa
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
dintre blocuri nu favorizau mișcările de trupe, nici chiar refugiul la picioarele lui Cuza pentru tragerea sufletului . Avea și dezavantajul inechitații prin șirul de trepte sus - jos în contactul vizual cu liderii : un șef fără beretă strălucind la azimut , mai încolo alt șef cu plete în “marea fiartă” căutând să deie tonul la imnul “deșteaptă-te române”, bre ! și ceva cu “circulați vă rog“ Pag. 197 - “Să ne întoarcem, pentru început, cu mai bine de cinci ani în urmă, în noiembrie
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
atinge notele ei cele mai profunde: „Totul va fi o mistică nuntire, / și-n naos de cleștar, la mănăstire, / vom veșnici în geamănă tulpină, / de-a pururea-n stihare de lumină. // Și când și când ne-om apleca-mpreună / cătând încolo, dincolo de lună. / Și poate-așa afla-vom că în Țară / S-a-ntors Cristos, și-ai noștri-n padini ară.” Cartea se încheie cu unul dintre poemele cele mai semnificative, Dor, al cărui mesaj, ultim cuvânt, se impune premonitoriu: „Sunt singur și
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
ei, a globalizării, engleza, dar și În alte mari limbi ale culturii occidentale - franceza, italiana, germana, spaniola - sau orientale: araba, apoi japoneza, chineza. Se scrie deja În limbile vernaculare din Africa neagră, dar fără Îndoială că, destulă vreme de acum Încolo, cele mai traduse titluri din lume vor rămîne „Treziți-vă!” și „Turnul de veghe” - merită să le răsfoiți numai pentru a lua cunoștință de multitudinea limbilor vorbite și scrise de pe pămînt. O dată cu dezvoltarea rețelei de internet, comunicarea propriilor scrieri e
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sfîrșitul totalitarismului s-a Întîmplat pentru ultima oară ca unui canon deja impus să i se poată opune un altul. Max Blecher fusese eliminat, deci a revenit. Nichita Stănescu fusese supralicitat, deci a fost Împins mai jos. Or, de atunci Încolo, ideea de canon a devenit o ficțiune În vreme ce topul a ajuns o prezență ubicuă. Canonul a murit tocmai pentru că Încercase să braveze timpul, În vreme ce topul, efemeridă, dăinuie În ipostaze schimbate de la o zi la alta. Nu va mai exista niciodată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]