8,189 matches
-
le leagă de acestea? Fără îndoială, nu toți credincioșii pot merge în pelerinaj la Ierusalim ca să contemple cu propriii ochi locurile sfinte. E suficient însă să și le imagineze și să știe că ele dăinuie: iar ei nu s-au îndoit niciodată de asta. Oricare ar fi rolul jucat de cultul locurilor sfinte în istoria creștinismului, ca și a altor religii, particularitatea spațiului religios este că, Dumnezeu fiind prezent peste tot, nu există regiune care să nu poată participa cu același
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
observi îndată că atunci când pentru noi orice distanță era tangibilă nu știam ce se ascude după dealul din spatele Plopilor fără soț. Nu-i nimic aș spune eu, pentru că timpul nu-i pierdut. Că drumul o să-ți facă plăcere, nu mă îndoiesc, dar cum să facem ca drumul să nu aibă prea multe ocolișuri? Uite cum facem: pornim pe strada Plopii fără soț și numaidecât intrăm pe strada Șt.O.Iosif, unde întâlnim casa Elenei Micle, soția lui Gheorghe Micle, un strănepot
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
farmacistul din sat. Vom nota aici prezența marcată a modalizării autonimice: atunci când vor fi reprezentate cuvintele altcuiva (mi s-a spus, cum se spune), când se va solicita cooperarea co-enunțătorului (înțelegeți ce vreau să spun) sau când enunțătorul se va îndoi de cât de potrivite sunt propriile cuvinte (știu și eu, nu știu). Având în vedere că pe tot cuprinsul operei lui Pinget, enunțarea este obsedată de un gol pe care nimic nu-l poate umple, cuvântul pare incapabil să atingă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și o mare fluctuație a cadrelor, unele au plecat, altele au venit, dar spitalul și o mare parte din oameni au stat însă neclintiți la datorie în decursul anilor, au rămas ca o coloană vertebrală ce nu a putut fi îndoită sau frântă. În visul lor și al nostru ne apar greutățile, necazurile, dar și bucuriile împlinite. Aceste generații de personal care au trecut prin acest spital, s-au succedat ca și frunzele; unele cădeau pentru a se naște altele 71
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
deveni "fericit". Nicăieri pe parcursul Jurnalului nu descoperi un spirit vindicativ. Descoperi însă lupta înverșunată împotriva unui sistem totalitar, a unei istorii nedrepte, nefericite. Întotdeauna în bătaia puștii stă sistemul, nu individul. Un sistem de ale cărui orori nu se mai îndoiește nimeni. De altfel dacă urmărim Jurnalul de la un capăt la altul, observăm lesne că majoritatea spațiului nu cuprinde relatări ale ororilor sistemului comunist, ci, mai degrabă, reacția celor ce au de suferit de pe urma sistemului, în mod deosebit a intelectualității române
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
astăzi în orice revistă"9. S-ar putea să fie așa, dar găsești în aceste note și paragrafe pe care nu ți-ai dori să le găsești. Spre exemplu, paragraful ales de mine din Notă a informatorului Marin Oltescu. Mă îndoiesc că "gândirea mistică" ar fi devenit pentru Steinhardt o "monomanie", care să-i altereze "felul de a gândi". Nu cred, de asemenea, că relatarea interpretării pe care Steinhardt o dă romanului Posedații, i-ar fi favorabilă acestuia. Sesizez, de asemenea
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
știu prea bine că nici măcar momentul '68, care i-a păcălit pe mulți, nu l-a înduplecat pe Steinhardt". Din perspectiva veridicității notelor date de unii informatori, precum și a posibilității verificării acestora, într-adevăr George Ardeleanu are dreptate să se îndoiască ca aceste note ar putea fi "suport pentru o reconstituire biografică". E foarte greu să folosești Arhiva unei instituții ce avea un serviciu "D" (n.r. Dezinformare) în vederea unei reconstituiri biografice a unei persoane. Spre exemplu, imediat după ce Securitatea intră în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
firesc la ordinea zilei chestiunea adoptării alfabetului latin. „[...] până vor scrie românii cu slove cirilicești - observă Petru Maior, invocând cu prioritate argumentul etimologic - [...] niciodată nu vor fi vederoase cuvintele latine în limba română“; „De câte ori mi s-au întâmplat mie de îndoindu-mă de vrun cuvânt, oare latinesc este, cât l-am scris cu slove sau litere latine, îndată cu strălucire i se văzu latina lui față și părea că râde asupra mea de bucurie că l-am scăpat din sclavie și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
o populație de muncitori-consumatori deveniți interschimbabili; aceasta, după ce social și mental aceștia ar fi fost "standardizați" printr-o politică de alfabetizare pe scară mare, sarcină ce-i revenea statului. Argumentarea este puțin discutabilă în generalizarea sa extremă. Nimeni nu se îndoiește că revoluția industrială făcea pereche cu căutarea rațională a eficacității, că încuraja "folosirea unui idiom general și neutru pentru a specifica totodată și scopurile și faptele"133, și că acest idiom a corespuns cu formarea limbilor naționale pe care țăranii
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și democrație?", răspunsul francez nu este altul decît: "E foarte simplu: Franța."428. Inutil să mai interogăm, în același registru, un britanic, un suedez, un olandez sau un elvețian, ca să nu mai spunem de un german, incapabil de a se îndoi vreo clipă de valoarea sa. Reacția față de îndoctrinarea bazată pe elogiul eterogenității se impune atenției datorită repercusiunilor imediate. Nu e cazul să comentăm o dată în plus impunerea curentelor extremiste xenofobe în majoritatea societăților europene afectate de o puternică imigrare noneuropeană
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
adormeau cu toți, ca niște boi, Cu mugete și balele la gură". Probabil că statutul de coborâtori din sclavii evului mediu i-ar fi lăsat indiferenți pe părinții poetului, necunoscători de istorie, dar mari mâncători de ceapă și usturoi. Mă îndoiesc, însă, că aceeași atitudine ar fi avut-o față de comparația din ultimele două versuri, întrucât știau foarte bine comportamentul vitelor, chiar dacă înțelegeau mai puțin figurile de stil din poeziile fiului lor. Impresionantă este și poezia "Scrisoare din tabără", semnată de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în timp și spațiu, de la Ciu-Ku-tien până pe coastele occidentale ale Europei, în Africa până la Capul Bunei Speranțe, în Australia, în Tasmania, în America până în Țara de Foc. În ce privește semnificația religioasă a sepulturilor, ea a fost viguros controversată. Nu ne putem îndoi că înhumarea morților trebuia să aibă o semnificație, dar care? Mai întâi, nu trebuie uitat că "abandonarea, pur și simplu, a corpurilor în hățișuri, dezmembrarea lor, lăsarea lor ca pradă păsărilor răpitoare, fuga precipitată din locuințe și părăsirea în ele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
extremitățile lumii locuite (Australia, America de Sud și de Nord)37 dovedesc o tradiție comună dezvoltată deja în paleolitic. În ceea ce privește "dansul circular" de la Montespan (oricare ar fi interpretarea urmelor lăsate de tălpile adolescenților pe solul argilos al peșterii), Curt Sachs nu se îndoiește că această coregrafie rituală era bine cunoscută de către oamenii paleoliticului 38. Or, dansul circular este extrem de răspândit (în toată Eurasia, în Europa Orientală, în Melanezia, la indienii din California etc.). El este practicat pretutindeni de către vânători, fie pentru a împăca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cazul în care galeții pictați la Mas d'Azil ar fi avut, cum este probabil, o funcțiune analogă aceleia a dwmz#-urilor, este imposibil de știut dacă autorii lor împărtășeau idei similare cu acelea ale australienilor. Nu putem să ne îndoim totuși de semnificația religioasă a galeților azilieni. În grota de la Birsek, în Elveția, s-au găsit 133 de galeți zugrăviți, aproape toți sparți. Pare probabil ca ei să fi fost sparți de către dușmani sau de locuitorii ulteriori ai cavernelor, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
arta natufienilor este naturalistă: s-au scos la lumina zilei mici sculpturi de animale și figurine umane, adesea în postură erotică 12. Simbolismul sexual al pilonilor sculptați în formă de falus este atât de "evident" că nu poți să te îndoiești de semnificația lor magico-religioasă. Cele două tipuri de înmormântări natufiene -a) înhumarea întregului corp, într-o poziție ghemuită, b) îngroparea craniilor - erau cunoscute în paleolitic și se vor prelungi în neolitic Cu privire la scheletele exhumate la Einan'3, s-a presupus
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a fost comparat cu Psalmul 104. S-a vorbit chiar de caracterul "monoteist" al reformei lui Akhenaton. Originalitatea și importanța celui ce a fost "primul individ ai istoriei", cum îl caracteriza Breasted, sunt încă mult discutate. Dar nu ne putem îndoi de fervoarea sa religioasă. Rugăciunea găsită în sarcofagul său conținea aceste rânduri; "O să respir dulcea răsuflare a gurii tale. In fiecare zi îți voi contempla frumusețea. Dă-mi mâinile tale, pline de spiritul tău, ca să te primesc și să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
judecător în Infern. Și tot din Creta, în plină epocă clasică, se trimiteau purificatori renumiți 59. Insula a fost învestită cu prestigiile fabuloase ale epocii primordium: pentru Grecia clasică, Creta minoică reprezenta miracolele "originilor" și ale "autohtoniei". Nu ne putem îndoi de faptul că tradițiile religioase ale grecilor au fost modificate de simbioza cu autohtonii, în Creta ca și în alte părți ale bazinului egeean. Nilsson remarcase că, din cele patru centre religioase ale Greciei clasice - Delfi, Delos, Eleusis și Olympia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cărui mit ne va reține mai încolo. În ceea ce privește viața religioasă, izvoarele nu ne informează decât asupra cultului oficia]. Rugăciunile, al căror text s-a păstrat, aparțin exclusiv familiilor regale. Altfel zis, ignorăm credințele și ritualurile populare. Totuși nu ne putem îndoi de rolul cuvenit zeițelor fecundității și zeului furtunii. Sărbătorile legate de anotimpuri, mai ales sărbătoarea de Anul Nou (purulli), erau celebrate de către rege, care-i reprezenta pe cuceritorii ariofoni; dar ceremonii asemănătoare se practicau în țară din neolitic. "Magia neagră
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin "credință". El nu "înțelegea" sensul actului pe care Dumnezeu i-1 ceruse, în vreme ce aceia care își ofereau primul-născut unei zeități își dădeau prea bine seama de semnificația și forța magico-religioasă a ritualului. Pe de altă parte, Avraam nu se îndoia deloc de sfințenia, perfecțiunea și atotputerea Dumnezeului său. Prin urmare, dacă actul prescris avea toate aparențele unui infanticid, aceasta era din cauza neputinței înțelegerii umane. Numai Dumnezeu cunoștea sensul și valoarea acestui gest care, pentru toți ceilalți, nu se distingea în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
primii-născuți). Avraam nu îndeplinea un ritual (pentru că el nu urmărea nici un obiectiv și nu înțelegea sensul actului său); pe de altă parte, "credința" lui îl asigura că nu era vorba de o crimă. S-ar spune ca Avraam nu se îndoia de "sacralitatea" gestului său, dar era "irecognoscibilă" și, prin urmare, incognoscibilă. Meditația asupra acestei imposibilități de a recunoaște "sacrul" (deoarece "sacrul" este cu desăvârșire identificat cu "profanul") va avea consecințe considerabile. După cum vom vedea, "credința avraamică" va permite poporului evreu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ceea ce, de altfel, nu dovedește nicidecum nonistoricitatea lor. Dar evenimentele și personajele istorice au fost în asemenea măsură modelate după categorii paradigmatice, încât în majoritatea cazurilor nu mai este posibil să sesizezi "realitatea" lor originară. Nu există motive să te îndoiești de "realitatea" personajului cunoscut sub numele de Moise, dar biografia sa și trăsăturile specifice ale personalității sale ne scapă. Prin simplul fapt că a devenit o figură charismatică și fabuloasă, viața lui, începând cu salvarea sa miraculoasă dintr-un coș
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-lea î. Hr., în timp ce tradițiile consemnate de Titus Livius, de epopeea irlandeză sau de Snorri Sturluson, sunt, din punct de vedere cronologic, considerabil mai tinere. Dar dacă astfel de tradiții sunt în deplin acord cu mitul vedic, este greu să ne îndoim de caracterul lor comun indo-european, mai ales dacă o astfel de verificare a mărturiilor nu este izolată, ci poate fi articulată într-un sistem. Este ceea ce a demonstrat Georges Dumezil într-o serie de lucrări care au înnoit radical studiul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că experiența religioasă decisivă era provocată chiar de prezența zeițelor. Nu cunoaștem cum se realiza această regăsire, nici ce urma după asta. Nu știm nici de ce o asemenea viziune putea schimba radical situația post-mortem a inițiaților. Dar nu ne putem îndoi de faptul că epoptul percepea un "secret divin", care îl "familiariza" cu zeițele; el era, întrucâtva, adoptat de către divinitățile eleusiniene 10. Inițierea revela atât apropierea de lumea divină cât și continuitatea dintre viață și moarte. Idei, desigur, împărtășite de către toate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
iraniană și a păcătoșilor. Zarathustra însuși anunță fatidica trecere, când îi va conduce pe aceia care 1-au adorat pe Ahură Măzdă: Cu ei laolaltă voi trece Podul Celui care Alege!" (Y., 46: 10). 104. "Transfigurarea" lumii Profetul nu se îndoiește că daeva vor fi nimiciți și că drepții vor triumfa asupra păcătoșilor. Dar când va avea loc această victorie a Binelui care va înnoi radical lumea? El îl roagă pe Ahură Măzdă: "învață-mă știința ta, Stăpâne: îl va învinge
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el îndrăznește să-i zică: "Tu știi bine că sunt nevinovat și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna ta!" (10: 7). El nu înțelege de ce Dumnezeu se înverșunează împotriva propriei sale creații (10: 8-22), căci Iov nu se îndoiește deloc de caracterul derizoriu al oricărei existențe umane: "Vrei oare să înspăimânți o frunză pe care o bate vântul, să te îndârjești împotriva unui pai uscat?" (13: 25). Dar el nu reușește să identifice natura greșelii sale: "Câte greșeli și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]