7,848 matches
-
felul de glume la adresa mea: "Grigoriță, savantul mamei cel distrat, nu e rău că ți s-a întâmplat una ca asta! Te mai cobori și tu cu picioarele pe pământ, de-acolo, dintre nori, din sferele înalte, în care te învârți... Bine ți-au făcut! Fiindcă, drept să-ți spun, ești cam... căscat, cam mototol..."" Auzind și el o parte din cuvintele posibile să i le adreseze lui Moscovici soacră-sa la întoarcere, studentul care răspundea la bilet se oprește nedumerit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și, enervat, strigă: Ce faci? Ți-am spus eu să te oprești? Răspunde, fiindcă... până acum nu prea ai habar pe ce lume trăiești...! Da... am terminat, toate trei subiectele... Da? Cum? Acesta-i tot răspunsul dumitale? Da!... Tot!... Studentul învârte ciorna pe-o parte și pe alta. Încearcă să mai adauge ceva. Se bâlbâie, mai spune ... "condițiile psiho-pedagogice... de vârstă..." apoi zice: Cam atâta am avut. Așează ciorna pe masă, peste vraful de ciorne din apropierea șirului de bilete. Oftează. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să sforăi ușor, simulând că dorm. Sub seară m-am dezbrăcat în pijama și m-am vârât sub plapumă. Mi s-a părut cea mai lungă dintre toate nopțile. Nu știu dac-am dormit o oră sau două. M-am învârtit și m-am perpelit ca pe jeratic. Dimineața am plecat de-acasă cu noaptea-n cap și m-am tot plimbat pe câteva străzi lăturalnice și-am încercat să-mi ordonez gândurile la orele zece fără câteva minute am bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să fie de trebuință, de referință pentru acel domeniu... Asta, se zice, era atunci una din definițiile tezei de doctorat, își dădu cu părerea prorectorul. Proaspeții posesori ai diplomei de doctor par pentru moment îngândurați, concentrați asupra acestei posibile definiții. Învârtind în mână cartonașul subțire, de mărimea unei coli de bloc de desen, de culoare aurie pe fiecare scrie Diplomă de Doctor, numele și prenumele posesorului, anul obținerii etc., sub care, în partea stângă, jos, este aplicată o ștampilă-timbru sec, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu creații reprezentative ale celui mai mare sculptor român, de după exilatul și mai puțin înțelesul și deloc răsfățatul în propria-i țară, Constantin Brâncuși? Mai greu au cedat "ștabii" politici de la județ. Secretarul cu propaganda, "omul negru" supranumit, s-a învârtit, s-a tot codit, s-a răsucit și abia într-un târziu a convenit. Adică i-a impus altfel spus o condiție majoră care să țină "sus". După ce-a cetit întreg proiectul expoziției cu piesele ce urmau să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
balanței într-o parte, să poată merge mai departe... Iaca, omul meu stătea în cumpănă; se întreba, se frământa: "Ca să-mi dea clădirea pentru colecție, mi-au pus o condiție: să sculptez, într-un anumit loc, busturile celor doi..." Am învârtit și sucit această idee, când pe-o parte, când pe alta. Am stat și am comentat diverse uimiri și clevetiri ale prietenilor și neprietenilor. Și într-un final: ce-am hotărât? "Ascultă, măi omule: n-au decât să poftească și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la școală, mă reped cu tine la Secție! Era, poate, prima oară, când Corina apela la mașina propriului ei băiat. De obicei, mergea în fiecare zi cu mașina Secției, cu Bițu. Acum era o situație specială. S-a îmbrăcat. A învârtit cheia în ușă. Și abia a început să coboare primele scări, când s-a auzit soneria jos, la scări, la intrare. Florinel o aștepta deja. De fapt, mașina era aproape plină: Fabyola cu încă două colege, în spate, iar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-o pă popie. — Știu, vere. Nu suntem noi ca ei, da’ am Înțeles că trebuie s-apară și ei. — Ți-e dor de ei, vere? Apare ei, nu-ți face griji. Ei mai mult pe la moșia asta de-aici se-nvârte. Prin celelalte părți ie asigurați cu tot felu’ de slugi și neamuri sărace și milogi care să muncească pentru-o farfurie de mâncare și-o treanță de haină. — La fel ca tine, vere. Mă rog, la fel ca noi. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
chiar Îmi pare rău. Ai să vezi că-i mult mai bine aici decât oriunde, sfinte Dumnezeule, chiar dacă moș Victor ăsta e o curvă bătrână... Se uită la văr-miu, care confirmă: — E ceva de-ți vine rău. Tot ce-nvârte el pe-aicea e În parte cu gestiunea Cooperativei Glina, cu primăria și cu șefu’ de post Cosmescu. E ceva de nu se poate cum Îi mânjește și-i prostește pe toți. Vai de spinarea lui aia țapănă, că mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu mai mult de patru-cinci inși cu constituții de ocnași În cariere de piatră, iar după cum Îi țineau și pe ei curelele reușeau să-i ia lui moș Victor câte două-trei sute de lei până se Întuneca. Văzându-i cum Învârt lopata și cum zdupăie cu ciocanele În formele de tuburi, n-ai fi zis că au opt ore de muncă În urmă. Totuși mare era foamea și setea lor de vreme ce o bună parte din câștig o părăduiau acolo-n curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-o dracu’ vere că n-aude, e surdă moartă. N-aș fi pus mâna-n foc, ce și ce mai auzea ea. Figura pe state ca femeie de serviciu și chiar o vedeai În cea mai mare parte din zi Învârtindu-se cu o mătură prin casă și prin curte, dar după felul cum se mișca ai fi zis că mai mult de ochii lui bărbatu-său Își face de lucru cu mătura aia. Era oricum a doua pereche de ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dus cu gândul la un soi de vrăjitoare ori mumă a pădurii, iar În rest Îl slugărea pe bărbatu-său cu un devotament de câine credincios. Îl mai auzeam pe tontu’ ăla de Andrei că la sumele pe care le-nvârtește de le zăpăcește meșteru’ ăsta de doi bani, el unu’ n-ar ține-o pe arătarea asta jegoasă nici ca să-l spele pe picioare. Păi uite că nu era chiar așa. La o astfel de remarcă nu m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
te minunezi de priceperea pe care o vădea stăpânul nostru În aranjamentele lui, În așa fel ca să-i meargă și lui din plin și totodată să nu ne fie nici nouă prea rău. Ne era chiar bine acolo sub cais, Învârtindu-ne pe lângă Buceagul fără roți, Înălțat pe patru bucăți de bordură. Începuse să se facă bun de fiert porumbul din lanul ceapeului Glina, care pornea din fundul curții și se Întindea cât vezi cu ochii, până-n zarea vegheată de turnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
roboteala de peste zi. Romanele vieții mele aveau o legătură din ce În ce mai firavă cu viața mea din ultimele trei luni, dacă nu cumva legătura asta se risipise de la sine dimpreună cu toate strădaniile mele de a o Întrevedea. Seară de seară mă Învârteam pe fâșia de trei metri dintre pat și perete, cu farfuria de mâncare În mână, iar mâna În care țineam furculița se Întindea spre teancul de douăzeci de cărți stivuite pe două rânduri deasupra teancurilor de coli scrise pe ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu grilaje și tuburi, sunt sigur că a avut timp berechet să se gândească. Eu unul am ajuns să aflu pe pielea mea ce se Întâmplă când zăbovești prea mult asupra gândurilor, că nu te mai miști deloc ori te Învârți aiurea ca drogat, trei pași În sus și trei pași În jos și pe urmă de acasă la Unitate și de la Unitate acasă, iar după ce te-ai obișnuit nu mai ai cum să scapi. Hotărârile importante se iau din mers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mișcăm? La o adică ar trebui să ne pară bine că nu se gândiră ăsta și cu fii-su și ne ia pe Încredere de sudori și mecanici auto. Porumbul ăsta crud fierbe numaidecât. Aburește deja În castroane, În timp ce el Învârtește furculița prin bucățelele de salam sfârâinde din tigaia de pe reșou. Cu cealaltă mână toarnă ulei În salata de roșii și pe urmă bere În pahare. Masa e plină cu brânză și ceapă, usturoi și roșii și castraveți din grădina familiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu furie Îndurerată. — Luna trecută a plătit fiindcă am sudat mult, dadă Leontino. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Întinde-mi brațele Tale, Doamne! Și du-te și uită-te la contoar, dadă Leontino, să vezi că nu se mai Învârtește deloc. Ea ne fixează pe-amândoi peste pervaz cu o privire perplexă. E peste puterea ei de Înțelegere: contoarul care nu se Învârtește?! — Știe moș Victor, Îi explică blând Andrei. L-am oprit. Contoaru’, dadă Leontino. Vorbele astea par s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Doamne! Și du-te și uită-te la contoar, dadă Leontino, să vezi că nu se mai Învârtește deloc. Ea ne fixează pe-amândoi peste pervaz cu o privire perplexă. E peste puterea ei de Înțelegere: contoarul care nu se Învârtește?! — Știe moș Victor, Îi explică blând Andrei. L-am oprit. Contoaru’, dadă Leontino. Vorbele astea par s-o Împingă din cadrul ferestrei, Leontina se scurge ușor pe lângă zid, fâșâitul măturii ei se aude pe brâul de ciment din jurul casei, acompaniind șușoteala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de cameră, toată povestea aia de o amplitudine monstruoasă și ferecată pe veci Într-o caligrafie perfect ilizibilă, tot bălegarul ăla al vieții mele de care nu mai știam cum să scap și Încotro să fug, și totuși reveneam, mă Învârteam chiaun În loc preț de un ceas, ca să observ dacă nu cumva a amuțit pompa hidroforului și să verific presiunea gazelor care asigură apa caldă a locatarilor. Aș fi putut inventa tot felul de motive ca să revin, nu mă simțeam În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spre a Ta slăvire, oh, la orice oră din zi și din noapte are pă puțin zece-cinșpe mii În buzunarele ale din care nu-l prea vezi scoțându-și mâinile, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, așa se Învârtea toată ziua prin bătătură, cu mâinile Înfipte până la coate În buzunare, ca un cocostârc sătul, cu burta plină de teancuri de sute și neputându-se apleca decât cu prețul unei cascade de strâmbături și Înjurături. Atunci? — Cel mai bine, Relule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
beți și de-o fripturică. Păi d-aia nici nu se-nghesuie zilierii În bătătura lui, să scoată viața și sufletu’ din ei pentru câteva sute din care nu te-alegi cu nimic. Mai bine-n fabrică la stat, te-nvârți Încolo și-ncoace, te faci că faci ceva și leafa merge.... Ba nu mai spune, Relule, că altu-i locu’ lui, eh, e și el vai de soarta lui, șontâc-șontâc, futu-te-n cur spate, prin toată harababura asta de șantier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pricepea, deși nu era nevoie de cine știe ce pricepere ca să-ți dai seama. Bine că nu zicea nimic și nu-i venea la-ndemână să-și dezamăgească gazdele. Venise și Leontina și bărbatu-său și coborâsem motorul În iarbă și ne Învârteam toți pe lângă el dându-ne cu părerea. Doar Andrei o ținea una și bună cu Ortansa. — Ai pierdut-o pe drum, Viorele, pe plajă ori la discotecă-n Costinești... Mai bine-o pierdeai În pulile noastre, scuză-mă, dadă Leontino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
hotărască să-și aducă un pahar, vărsase deja o jumătate de cutie pe halat și pe jos. Amândoi erau la fel de interesați de Laur. Ca veri ce-i eram, eu și Andrei trebuia să știm unde s-a dus și ce-nvârtește. Da’ ce-a mai făcut jigodia aia, dom’ major? Întrebă Andrei. Plutonierul Cosmescu clipi parșiv din ochii lui mici și injectați, ca scobiți cu vârful cuțitului În buturile stacojii ale obrajilor. — Astă iarnă când l-am găsit pe-aici n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se Împacă și-i cară la bani și-i cere sfatul ce să facă cu văru’ Laur. Cine știe ce glume o avea Laur cu Viorel? Cine pentru cine pune obrazu’ și curu’. N-am prea luat aminte la aranjamentele lor tot Învârtindu-mă prin bătătura asta cu gândul la ale mele. Îi explic plutonierului: — El e un copil amărât tare de tot, dom’ major. Mă-sa și tac-su nu mai sunt Împreună de când l-au făcut. Până să apuce să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sticle goale pe care i-o aduna de pe-aici și de prin hangar ca să-și scoată paguba, și vorba lu’ ăsta, să zică mersi că nu i-am pus foc. Terminasem de făcut bagajul, dar Andrei tot se mai Învârtea chiaun În loc fără să știe după ce. S-o luăm noi Înainte, vine și el după noi... Ba nu. Laur s-o ia Înainte cu geanta. Noi doi mai rămânem, că mai avem puțină treabă pe-aici. Păi Încotro, vere? vroia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]