6,901 matches
-
data presupusei sale morți. Fallows a înființat o companie numită Grandanor Corporation (de la "Grand" "D"uchess "An"astasia "o"f "R"ussia), care a căutat să strângă fonduri vânzând drepturi asupra proprietăților pe care le revendica. Ceaikovski a declarat că țarul făcuse depozite peste hotare, fapt ce a stârnit zvonuri nefondate cu privire la o avere imensă a familiei Romanov depozitată în Anglia. Rudele supraviețuitoare ale Romanovilor i-au acuzat pe Botkin și pe Fallows că vânează averi, iar Botkin i-a acuzat
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
că vânează averi, iar Botkin i-a acuzat în schimb pe ei că vor să îi fure Anastasiei partea de moștenire ce i se cuvine. În afară de un depozit relativ mic din Germania, care a fost împărțit de rudele recunoscute ale țarului, nu s-au găsit alți bani. Între timp, după o ceartă, Ceaikovski s-a mutat din vila lui Leeds, iar pianistul Serghei Rahmaninov i-a aranjat să locuiască la Hotelul Garden City din New York, iar apoi într-o căsuță. Pentru
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
aranjat să locuiască la Hotelul Garden City din New York, iar apoi într-o căsuță. Pentru a nu atrage atenția presei, la hotel s-a dat drept , nume pe care l-a păstrat și ulterior. În octombrie 1928, după moartea mamei țarului, Împărăteasa Maria, 12 dintre rudele cele mai apropiate ale țarului s-au întâlnit la funeraliile Mariei și au semnat așa-numita Declarație de la Copenhaga, prin care o denunțau pe Anderson ca fiind o impostoare: „Simțul datoriei ne face să susținem
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
apoi într-o căsuță. Pentru a nu atrage atenția presei, la hotel s-a dat drept , nume pe care l-a păstrat și ulterior. În octombrie 1928, după moartea mamei țarului, Împărăteasa Maria, 12 dintre rudele cele mai apropiate ale țarului s-au întâlnit la funeraliile Mariei și au semnat așa-numita Declarație de la Copenhaga, prin care o denunțau pe Anderson ca fiind o impostoare: „Simțul datoriei ne face să susținem că povestea aceasta nu e decât un basm. Memoria celor
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
și lipsită de scrupule și că o acuză pe Anderson doar pentru bani. De la începutul lui 1929, Anderson a trăit cu Annie Burr Jennings, o celibatară bogată de pe Park Avenue, care era fericită să o găzduiască pe presupusa fiică a țarului. În următorii doi ani, Anderson a cunoscut toată crema societății din New York. Cu timpul însă, a început să aibă ieșiri violente, și-a ucis papagalul, iar o dată a fost văzută alergând goală pe acoperiș. La data de 24 iulie 1930
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
Război Mondial, după care cazul a fost respins, deoarece Anderson loucia în Germania, iar rezidenții germani nu puteau să se judece în țările inamice. Din 1938, avocații lui Anderson din Germania au contestat modul în care a fost împărțită averea țarului între rudele sale recunoscute, iar acestea la rândul lor au contestat identitatea lui Anderson. Litigiul a rămas nerezolvat timp de zeci de ani, devenind cel mai lung proces din istoria Germaniei; unele dintre cheltuielile de judecată împotriva lui Anderson au
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
să fie arestată. Familia Schanzkowski a refuzat să semneze declarații împotriva ei, astfel că nu s-a mai întâmplat nimic. În 1940, Edward Fallows a murit aproape falit, după ce și-a irosit toți banii încercând să recupereze averea inexistentă a țarului pentru Grandanor Corporation. Spre sfârșitul războiului, Anderson locuia la Schloss Winterstein cu Louise de Saxa-Meiningen, într-o zonă care avea să ajungă sub ocupație sovietică. În 1946, Prințul Frederick de Saxa-Altenburg a ajutat-o să treacă granița la Bad Liebenzell
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
sătucul Unterlengenhardt, în Pădurea Neagră. Acolo, Anderson a devenit un fel de atracție turistică. Lili Dehn, o prietenă a țarinei Alexandra, a vizitat-o și a recunoscut-o ca fiind Anastasia, dar Charles Sydney Gibbes, profesorul de engleză al copiilor țarului, a declarat că este o impostoare. Într-o declarație pe proprie răspundere, el a jurat: „Nu seamănă deloc cu adevărata Mare Ducesă Anastasia pe care am cunoscut-o... Sunt absolut convins că este o impostoare.” Cu timpul, Anderson s-a
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
SUA cu o viză pe 6 luni, iar la scurt timp înainte ca aceasta să expire, s-a căsătorit civil cu Manahan, la 23 decembrie 1968. Jack Manahan a acceptat bucuros această căsătorie de conjunctură, spunând că acum este „ginerele țarului”. Cei doi dormeau separat. În decembrie 1969 a murit Gleb Botkin. În luna februarie a anului următor, s-au încheiat în sfârșit procesele, fără însă a se putea lămuri identitatea lui Anderson. Jack și Anna, acum numită Anastasia Manahan, au
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
că a suferit un accident vascular cerebral, iar la 12 februarie 1984, a murit de pneumonie. A fost incinerată în aceeași zi, iar cenușa ei a fost îngropată în cimitirul de la Castelul Seeon la 18 iunie 1984. În 1991, rămășițele țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, ale țarinei Alexandra și a trei dintre fiicele lor (Olga, Tatiana și Anastasia) au fost exhumate dintr-o groapă comună de lângă Ekaterinburg. Rămășițele țareviciului Alexei și ale celeilalte fiice, Maria, au fost descoperite în
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
Duce de Edinburgh, a cărui bunică a fost Prințesa Victoria de Hesse, soră cu țarina Alexandra. S-au făcut numeroase teste ADN și toate au confirmat că cele șapte cadavre găsite erau ale Romanovilor, dovedind astfel că niciuna dintre fiicele țarului nu a scăpat cu viață. O mostră de țesut a Annei, parte din intestinul extirpat în 1979, a fost păstrată la spitalul unde fusese operată. ADN-ul mitocondrial al acesteia a fost extras din mostră și comparat cu cel al
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
respins identitatea de Schanzkowska. Și-a uitat complet această identitate și și-a asumat-o pe deplin pe cea nouă. Cred că a fost din întâmplare - a fost luată de un val de euforie.” Lordul Mountbatten, văr primar cu copiii țarului Nicolae al II-lea, considera că susținătorii lui Anderson vor doar să facă bani din cărți, articole, filme etc. despre ea. Prințul Mihail Romanov, nepot al Marii Ducese Xenia Alexandrovna a Rusiei, a declarat că familia Romanov a considerat-o
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
sunt încarcerați. Salieri este arestat și închis pe viață (și moare în închisoare) și câțiva dintre criminalii lui sunt executați pe scaunul electric, toate acestea ducând la disoluția familiei. După procesul mafioților, Tom se mută într-o altă parte a țarii (dezvăluită în Mafia ÎI ca fiind Greenfield, Empire Bay), unde începe o nouă viață, își cumpără o casă cu două etaje, toate acestea alături de familia sa (toți membrii familiei având numele schimbate). Tommy moare la 51 de ani, pe 25
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
însă mișcător”. La finele aceluiași an soprana vizitează pentru prima oară România și este „primită ca o regină, atât de public, cât și de presă, inclusiv de forțele de ordine, care au luat măsuri similare cu cele din timpul vizitei țarului.” Patti susține patru recitaluri la Teatrul Național din București între Crăciun și Anul Nou, iar la plecare îi lasă un bilet dirijorului George Stephănescu, în care laudă muzicienii români împreună cu care a cântat. Concomitent, obține divorțul de primul soț, marchizul
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
1773 în timpul așa-numitului Seim al Împărțirii convocat de cele trei puteri. La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, Uniunea Polono-Lituaniană a decăzut din statutul de mare putere europeană la cel de protectorat (vasal, stat-satelit), țarul Rusiei numind practic monarhii electivi polono-lituanieni, influențând alegerile care ar fi trebuit să fie libere și hotărând rezultatele tuturor dezbaterilor din politica internă a Poloniei, cum a fost cazul cu Seimul lui Repnin, denumit astfel după ambasadorul rus care i-
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
de Rusia în vederea luptei antiotomane. Dimitrie Cantemir(1673-1723, n. Iași), cărturar umanist, domn al Moldovei (mart. - apr. 1693, 1710-1711). Este fiul lui Constantin Cantemir și frate cu Antioh. A încercat să recâștige independența Moldovei, încheind o alianță cu Petru I, Țarul Rusiei. După înfrângerea armatelor ruso-moldovene la Stănilești(1711), s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilier al lui Petru I. După domnia lui Dimitrie Cantemir începe epoca fanariotă. În 1714 este ales membru al Academiei din Berlin. Personalitate prodigioasă
Familia Cantemir () [Corola-website/Science/329584_a_330913]
-
în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese. Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I, care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie, oferindu-i o slujbă la curtea țarului (el a refuzat-o din motive similare). Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg (astăzi Slimnic) pe 10 februarie 1728. Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani, murind pe 11 noiembrie 1756. Georg Soterius (cel tânăr) a
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
vizir, Mustafa l-a succedat. A avut puțin succes în combaterea unei rebeliuni a cazacilor care a început în 1678. După câteva victorii inițiale, intervenția Rusiei i-a obligat pe turci să încheie pace, revenind conducerea asupra cazacilor în mâinile țarului, cu excepția câtorva forturi de pe Nipru și Bugul de Sud. În 1683, a lansat o campanie la nord în Austria, într-un ultim efort de a extinde Imperiul Otoman, după mai mult de 150 de ani de război. Până la mijlocul lunii
Kara Mustafa Pașa () [Corola-website/Science/329615_a_330944]
-
perioada respectivă: "„Această carte a fost scrisă de către Dragan păcătos și lipsit de inteligență, împreună cu fratele său Rayko în zilele în care maghiarii condus Vidin si a fost o mare durere pentru oamenii din acea vreme”". Tatăl lui Ivan Srațimir, țarul Ivan Alexandru, conducătorul Bulgariei de la Târnovo, nu putea face nimic pentru a încheia administrația maghiară și a-și elibera fiul. Câțiva ani mai târziu, cu toate acestea, a profitat de situația politico-militară din Balcani și a organizat o coaliție ortodoxă
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
aderarea în cadrul alianței, Ivan Alexandru a oferit împăratului bizantin porturile de la Marea Neagră la sud de Nesebăr (Messembria), în schimb, cu toate acestea, Ioan al V-lea Paleologul a trebuit să plătească 180.000 de florini lui Vladislav Vlaicu, domnitor al Țarii Românești. Voievodul valah ar fi trebuit, în schimb, să captureze Vidinul și să-i cedeze lui Ivan Alexandru. În 1369, ocupația maghiară a Vidinului s-a încheiat. Negocierile, care au decurs între Regatul Ungariei și aliații lui Ivan Alexander, Vladislav
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
dar a revenit la Winnipeg spre sfârșitul vieții sale, unde a murit pe 12 februarie 1925. Către sfârșitul vieții sale, Genik a devenit atât de bine cunoscut în Comunitatea canadiano- ucraineană, încât a ajuns să fie cunoscut sub numele de “Țarul Canadei”.
Cyril Genik () [Corola-website/Science/329937_a_331266]
-
Concertul este orchestrat pentru 2 flauturi, piculină, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, 4 corni, 2 trompete, tubă, timpane, tobă mică, tamburină, harpă, coarde și vioară solo. Concertul este structurat în trei părți: În ciuda evenimentelor care au dus la abdicarea Țarului Nicolae al II-lea și în cele din urmă la Revoluția din Octombrie, 1917 se va dovedi a fi cel mai productiv an pentru Prokofiev din punct de vedere compozițional. În afară de acest concert a compus Simfonia "Clasică", Sonatele pentru pian
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
întru Hristos" este considerat de unii autori occidentali drept o bună ilustrare a abisului în care a decăzut Rusia înainte de 1917, sub influența antiintelectualismului tipic tradiției ortodoxe, și al înăbușirii disidenței politice de către autocrația țaristă. Iurodivîi (nebuni-întru-Hristos ruși) cunoscuți sunt țarul Feodor I Ivanovici, fiul retardat intelectual al mai-celebrului Ivan cel Groaznic (Ivan al IV-lea Vasilievici) , și, în opinia istoriografiei ruse din perioada țaristă tardivă, tot un iurodivîi a fost chiar și "Parfenie Nebunul-Întru-Hristos", așa cum prefera să fie cunoscut în
Nebun întru Hristos () [Corola-website/Science/329978_a_331307]
-
al mai-celebrului Ivan cel Groaznic (Ivan al IV-lea Vasilievici) , și, în opinia istoriografiei ruse din perioada țaristă tardivă, tot un iurodivîi a fost chiar și "Parfenie Nebunul-Întru-Hristos", așa cum prefera să fie cunoscut în ultimii lui ani de viață funestul țar Ivan cel Groaznic. Unii cercetătorii în studii slave consideră că "nebunul întru Hristos" rus are mai multe în comun cu șamanii (preoții religiilor tribale din Siberia), decât cu acei "saloi" ai Bizanțului. Un alt "nebun întru Hristos" notoriu a fost
Nebun întru Hristos () [Corola-website/Science/329978_a_331307]
-
aveau o agendă organizată, și luptau adesea sub drapele roșii; între revendicările cele mai des ridicate se numărau îmbunătățirea condițiilor de trai ale muncitorilor și drepturi mai multe pentru polonezi. La 23 iunie (sau chiar până la 26 iunie - sursele diferă) țarul a semnat decretul prin care se stabilea legea marțială în oraș. Facțiunile muncitorești susținute de PPS s-au găsit luptându-se nu doar împotriva poliției și trupelor regulate rusești, ci și împotriva milițiilor poloneze "endecja" (național-democrate). Ciocniri armate au izbucnit
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]