60,912 matches
-
să ridici o mână ori de câte ori survenea un zgomot în cască, în timp ce la cealaltă ureche se auzea un zgomot de fond, similar curgerii apei la cascadă. Aici, aerul poartă miresme de fân uscat și alte esențe tari asemănătoare smirnei. Abadiania este așezată pe un pat de cristale speciale, ceea ce face acest spațiu atât de energizant. Cristalele sosesc unul câte unul pe povârnișul cascadei și se prăvălesc pe firul apei. Se opresc în breșele săpate de apă în stâncă sau se aștern ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bine precizat în timp. Iar cei ce spun n-am fost fericit niciodată, sunt cei pentru care durata clipei este insignifiantă ca să poată fi luată în discuție. Ei speră la o stare de grație de durată, în care să se așeze și să poată medita. Ei scapă deliberat momentul fericirii, îl anulează, sperând la o consistență a sentimentului. Aceștia pierd tocmai esența fericirii, sublimarea ei într-o clipă. De multe ori, prins într-o stare de grație, deținătorul temporar al fericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ieși din găoacea muțeniei întunecate pe țărmul inundat de lumină a strigătului de a cunoaște. Nu superficial, ca-n răsfoirea mecanică a unei cărți, ci în filigran, aprofundând, răsturnând, nereconstruind, nerăstălmăcind, negând, inventând, închegând fiecare pas, hotărâre, abordare, șlefuite și așezate cu grijă, în creuzetul amestecurilor de imagini care aveau să-i închege teoremele și să-i cristalizeze postulatele existenței. Un singur lucru nu putea să-l facă: să-și reprime uimirea. Traversă substanța curcubeică a lui Rolando, până în pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viu colorate, rumoarea din cărțile bibliotecii, rânduite în ordinea mărimii și nu după criteriul valorii, liniștea împietrită a bibelourilor bătrânicioase, descalificate ca stil, roșeața violentă a trandafirului de plastic, înțepenit în glastra de plastic, tic-tac-ul ceasului de masă, marca Pobeda, așezat pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-se în fața ușii: Trebuie să-mi iau pastilele și pe toate opt le înghiți în ordinea inversă. La ora 12 (21) se culcă, nu înțelegea de ce tot îi cade perna pe podea și, după câteva încercări nereușite de a o așeza, adormi cu capul atârnând în gol, ca o pasăre moartă. Pe când visa invers, cum aleargă bătrână cu ghiozdanul într-o mână și bastonul în cealaltă, spre școală, concentrată la examenul de absolvire a celor opt clase, sub podele începu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din nou cu același violoncel care leșina în direct, fără sfârșit, la radio, cu clonții timpului mestecat de pendulă, cu scena acelor personaje cvasinecunoscute, un hibrid între ea și nedeslușirile din interiorul ei, o parțialitate pe care voia să o așeze ca în jocul de puzzle, lângă alte lingușitoare curiozități, descâlcite, descifrate, definitiv așezate în matricea existenței. Și se miră cum aleargă sprințară printre ele, cu o dispoziție cum nu mai avusese din epoca exotică a jocurilor de-a v-ați-ascunselea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu clonții timpului mestecat de pendulă, cu scena acelor personaje cvasinecunoscute, un hibrid între ea și nedeslușirile din interiorul ei, o parțialitate pe care voia să o așeze ca în jocul de puzzle, lângă alte lingușitoare curiozități, descâlcite, descifrate, definitiv așezate în matricea existenței. Și se miră cum aleargă sprințară printre ele, cu o dispoziție cum nu mai avusese din epoca exotică a jocurilor de-a v-ați-ascunselea printre grădini îmbuibate de flori și magazii mirosind a vechi, cu obiecte nefolosite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe care trebuia să o accepți ca pe o carapace de preț, un corp în plus de purtat până la moarte, un geamăn autist care știa atât: să apese și să doară. "Tu ești eu când eram mică", îi spunea Mioriței, așezându-i o piatră de polizor spartă de dimensiunea unei lespezi mai mici, fixată pe pieptul păpușii cu o banderolă roșie de scotch, împotriva deochiului, o bătea acum pe spate, cu o curea de ceas și când nu înceta din plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
va arăta perfidia și după moarte. Lovitura de teatru, pe care, peste 13.500 de ani Maria Callas o va expune magistral, îl încântă pe Povestitor; îi venea să joace de bucurie, dar jocului încă nu-i venise timpul. Se așeză comod în fața computerului și schiță cu creionul-laser câteva crochiuri ale viitoarelor transpuneri. Sigur, erau însăilări nesigure fără pretenția de a deranja existența cuiva. Nici nu era obligat să spargă canoanele pe care tot el le inventase. Avea să-și poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aparențele, cealaltă observa esențele. Dar era frig în piața dusă de mână de Mama. Pe aleea cealaltă, prin mulțime, Mama era în brațele Mioarei, un trecător cumpăra roșii și Mioara 1 îl vedea pe bărbat cum se dezbracă încet, își așează hainele într-un colț și o trage cu forța pe vânzătoare. După ce o anihilează cu pumnii, o violează încet printre lăzile cu roșii trudite. Plin de sângele legumelor, bărbatul smulse cuțitul din jumătatea pepenelui expus pe tarabă și porni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lesă printre tarabe, eliberă câinele din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să biciuiască animalul, apoi pe fiecare preșcolar în parte care-și ventila educatoarea cu batista și-i ștergea fața de transpirație, adunând cu palmele micuțe gemetele și așezându-le cu grijă în ghiozdanul multicolor. Un politician, însoțit de polițiștii de proximitate din zonă, împărțea fluturași electorali, dar Mioara 2, care-și ducea Mama în brațe, citea pe fluturașul pe care Mama încerca să-l ducă la gură blesteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu grijă. Chiar și uitarea. Dar așa cum stau săracă în camera mea, eu însămi sunt o amintire despre care vorbesc cărțile și bibelourile și tavanul și toate câte sunt, cu pisica, păpușa, culorile care-mi vorbesc în limba lor, praful așezat pe sub așternuturi îmi vorbește despre mine, eu stau și mă ascult îndărăt, nu mi-ar ajunge timpul să înregistrez pe CD-uri câte se spun, dar cu grijă, una câte una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
turnarea filmelor românești (toate proaste) regizate de Sergiu Nicolaescu. Dincolo, figurația, echipele de tehnicieni, actorii din perioada următorilor 30 de ani, de turnare a filmelor românești (toate proaste) sub regia lui Sergiu Nicolaescu. Arhitectura caselor a fost desprinsă din peisaj, așezată pe șenile cu prova în vânt, paralelă cu linia de tramvai, cu direcția moarte. În ambele Oglinzi. Mioara aici, cu beldia de rufe în mână, părea un cavaler medieval cu lancea lui Don Quijote. Dincolo, Mama cu beldia în mână părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
imaginea, dar de ce eram ca acum, femeie la vârsta a treia a vieții? Pare că sunt tot eu, puțin mai tânără, în rochie de mireasă, ceea ce înseamnă că unul dintre bărbații aceia e Mitică Petrache al meu. Mioara și-a așezat ochelarii după ce i-a șters grăbită cu batista. Acela cu chipul de Charles Bronson e cowboy-ul meu, Mitică Petrache. Mersul calm, călcătura greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pământ imaginar, fie atârnând rufe imaginare pe o sârmă invizibilă, ceea ce însemna că rămăseseră obiceiurile, iar ideea de acțiune transla spre rezultatul ei, iar cel ce prășise răsadul acum culegea imaginarul fruct sau prezumția de legumă, cea care atârnase rufele așeza imaginea lor împăturită într-un coș imaginar, gonind cu piciorul imaginea unui câine care se gudura la picioarele imaginii gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că mușcă și mestecă presupusa hrană, pentru ca, în sfârșit, să se întindă pe imaginea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă vede, ațâțând focul din vatra amintirilor... Lipovenii, prietenii mei, m-au despărțit de Mioara, înhămându-mă la o treabă cu specific masculin: câte sticle de vodcă pot consuma la săparea unui șanț lung de 2 km. Sticlele au fost așezate din 10 în 10 m. Hârlețul mușca în fier; atât de arțăgos era pământul. Țăndări, așchii, partale de halva, fărâmițe de stâncă, hălci de unt, cuburi de brânză. Și, după ce mâncam puțin din fiecare fel, la sfârșitul drumului mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
izolatoare a țevilor cu triplă folosință: pat, masă, șifonier. Se scurse prin gaura zidului afară, glisând bucata de tablă care masca ascunzătoarea. Era prea devreme și bodegile din Piața Săracă și cele de pe Calea Galați încă nu se deschiseseră. Se așeză pe stinghia băncii din părculeț și arestă un chiștoc de lângă picior. Fumul își făcu preț de o secundă veleatul prin gură, după care își urmă plictisit traseul prin trahee spre lobii pulmonari, pentru ca, după câteva raite prin mina de cărbune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
piscina goală, pe vremuri bazin de captare a apei de la arteziană, acum un simulacru. Îmi tremură planetarele, trebuie să-mi iau jocul! gândi el. Și plecă târșâindu-și picioarele spre știftul de cârciumă din colțul de est al pieței. Se așeză pe prag lângă câinele încovrigat, cu soartă asemănătoare boschetarului de lângă el. Când Luna se albise la față de oboseală, se încumetă și patronul cârciumii de doi bani să descuie lacătul. Îndreptă cu piciorul o bucată de linoleum care deschidea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urmărind cu ochii de vultur pe repetenții lui dragi ce trebuiau să fie la școală, fix la miezul nopții, ultimele două ore, între orele 3 și 5 dimineața urmând a fi de matematică, da, urmând. A dat ocol foișoarelor, se așeză pe creasta zidului cu fresca celor trei mari criminali ai Omenirii și parcă, în același timp, sau Tomaida a leșinat cu zgomot de spaimă sau Gagu a atins vreun știulete care, trezit din somn, a dat alarma printre știuleți, Căpcăunu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și cere recunoaștere. Răul se laudă, binele niciodată. O cale de autodistrugere dată de Demiurg Iadului, recunoașterea răului ca scop. Cauza morții sale definitive și a Morții. Mioara, suflet închis, își strânse cojile acestor gânduri într-o cutie, pe care, așezând-o printre lucruri, o însemnă pentru drumul spre Paris. Cât aveau să-i fie de folositoare? Cât durata unei iubiri sau cât durata unui răspuns? Va vedea viitorul prin însușirea propriului trecut. Scrisoare în La Indigo E ra ora 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bine dar am luat-o ieri, șopti ea fără să fie auzită întinzând buletinul. Luă banii și puse repede mâna pe grasa invizibilă. Ascultă, am mai luat odată. Da! răspunse Invizibila, luna a trecut. Ce repede trece timpul, spuse Mioara așezând banii peste ceilalți din care nu apucase să cheltuiască un sfanț. În capul ei se făcu deodată un gol imens, un gol rece, care se plimba de la ceafă la frunte, ca apoi să se oprească în creștet. Și tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu sora ei în casă la familia Milan de pe bulevardul Karl Marx nr. 99. Doamna Milan, grasă ca o balenă în voaluri albastre și eșarfe bleu, își făcea vânt cu evantaiul răsfoind o partitură. După ce bău ultima gură de ceai, așeză paharul cu picior pe măsuță și deschise clapeta pianului. Câteva acorduri, degete trosnite în aer și Simfonia a V-a în Si Bemol Major de Franz Schubert, prinse viață. Știu despre doamna ceva vag! șopti Mioara. Dar nu-i amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a luat cămașă albă de pe umeraș parcă-i tablă, așa-i de apretată pantalonii de cangar, călcați la dungă și haina mirosind puternic a naftalină. Alese o cravată, ba nu, un papion, ei, bravo, doar nu merg la nuntă, le așeză la loc în cutie, fără să se grăbească, adună câteva scame de pe covor, singurul din toată căsoaia cu șapte camere, și, cu mâinile în poală, se așeză pe scaun, cu fața lipsită de expresie, cu ochii goliți de gânduri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cravată, ba nu, un papion, ei, bravo, doar nu merg la nuntă, le așeză la loc în cutie, fără să se grăbească, adună câteva scame de pe covor, singurul din toată căsoaia cu șapte camere, și, cu mâinile în poală, se așeză pe scaun, cu fața lipsită de expresie, cu ochii goliți de gânduri, cu un ușor tremur al mușchilor gambei de emoția așteptării. Era 22 aprilie, ora 11 fix. Sună telefonul. Îl privi ca pe ceva străin și ciudat de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu scene jubiliare, a unor personaje sărbătorind zilnic succesul realizărilor și eroismul înfrângerii obstacolelor, bunăstarea și opulența traiului într-un dolce farniente fără limită. Cu gesturi precise, profesorii deschiseră lada adusă în grabă și cu aceeași meticulozitate cu care își așezau cu jumătate de secol în urmă cataloagele, carnetele de notițe și stilourile pentru notele mici, tocurile cu peniță de aur pentru notele de 9 și 10, dosarul cu articolele din ziare despre valoarea învățământului brăilean, cu menționarea profesorului în cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]