9,827 matches
-
pentru realizări importante și în acest domeniu. Potrivit concepției curente, fundamentate de Ferdinand de Saussure și Louis Hjelmslev, conținutul este opusul expresiei, încît, urmînd această perspectivă, conținutul discursului reprezintă latura cognitivă care se opune laturii lui formale și constituie aspectul abstract, conceptual al mesajului sau obiectul lui, fiindcă orice mesaj, indiferent de dimensiune (enunț, discurs sau text) este alcătuit din perspectiva unui conținut pe care este destinat să-l redea. Acest obiect al mesajului are o substanță, rezultată din punerea de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
noțiunea "co-enunțiator" este identificată cu destinatarul prezent în situația de comunicare, în acest caz, el trimite la o viziune interacționistă, în care toate enunțurile sînt o construcție colectivă. În același timp, este posibilă și interpretarea opusă, în termenii unei poziții abstracte, corelative enunțiatorului. Cel mai adesea, cele două interpretări interferează. Pentru a evita confuzia semnalată, P. Charaudeau propune întrebuințarea sintagmei terminologice subiect destinatar - aflate în raport simetric cu cea de subiect enunțiator. Cei doi sînt protagoniștii punerii în scenă a discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau frază), ci ca act de comunicare, produs într-un anume context, ideea subiacentă acestei interpretări fiind că se impune distincția, afirmată de viziunea pragmatică, dintre frază și enunț: fraza reprezintă obiectul de studiu al sintaxei, concretizat într-o entitate abstractă, caracterizată prin structură sintactică și semnificație; enunțul, ca produs al enunțării unei fraze, rezultat din semnificația frazei, la care se adaugă contextul lingvistic și situația, reprezintă obiectul de studiu al pragmaticii. În GA 2005, însă, enunțului i se atribuie două
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și enunțuri nestructurate, materializate într-o singură unitate lexicală (Atenție!, Liniște!, Sus!). Din perspectiva gramaticilor transfrastice, enunțul, ca obiect material scris sau oral, concret, observabil și analizabil, în baza recunoașterii acestor trăsături, poate fi distins de text, considerat un obiect abstract, conceput în cadrul unei teorii care vizează structura sa compozițională. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, se încearcă mai întîi delimitarea sferei conceptuale a enunțului în cadrul teoriei discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
corect anumite semne etc. Demersul de decodificare a limbajului gestual trimite la o identificare a mecanismelor corporale implicate în relația de comunicare interpersonală. Pe de o parte, considerată drept un fenomen paralingvistic, gestica însoțește permanent enunțarea, marcînd existența unor categorii abstracte care îmbracă forma unor caracterizări diferite (afirmare, negare, îndoială, siguranță, respingere, enervare etc.) și care pot să modifice parametrii comunicării intersubiective. Pe de altă parte, ea a fost percepută ca sistem de semne, însă cercetările în acest sens nu au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
totuși nici acum un consens în ceea ce privește statutul ei, de obicei, fiind considerată un fenomen auxiliar în comunicarea intersubiectivă de natură extralingvistică și incapabilă să transmită singură un conținut obiectiv. În această viziune, gestualitatea este în măsură să transmită doar informații abstracte, modale (negare, afirmare, îndoială, certitudine etc.), cuantificări (totalizare, diviziune) și calificare (euforie, neplăcere). Au existat însă și tentative de a studia gestualitatea ca o limbă, aplicînd formula "sistem de semne" a lui F. de Saussure, dar rezultatele nu au fost
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
posibilitățile glosocosmului și de a extinde aceste posibilități, situație ce nu privește numai creația artistică cu mijloacele limbii, ci absolut orice construcție ce recurge la aceste mijloace. V. context, discurs, logosferă, referință. IO GRAFEM. Prin grafem se înțelege un element abstract al unui sistem de scriere, care se realizează prin forme ale căror trăsături depind de alte elemente ale sistemului. Problema referentului grafemului este complexă, atît în sistemele alfabetice (unde grafemul corespunde literei), cît și în sistemele de scriere cu ideograme
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
depăși limitele formelor a priori ale intelectului său și, de aceea, realitatea gîndită și denumită de om este de natură ideală, deoarece este determinată de grila categoriilor transcendentale ale ideilor. Mai tîrziu, Hegel a substituit subiectului astfel conceput un proces abstract de ascensiune către ideea absolută, după o dialectică chemată să înțeleagă realitatea în același timp în care ea se constituie pentru a fi obiectivată. Pe terenul lingvisticii, teoria despre semnul lingvistic elaborată de Ferdinand de Saussure a fost apreciată ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realității. P. Ricoeur a demonstrat, în 1985, că numai narațiunea permite atribuirea unui conținut semnificant individului sau grupului uman pe care îl desemnează un antroponim. În lipsa acestei intermedieri, caracterizarea oricărui subiect rămîne în neclaritatea unei antinomii între postularea unei permanențe abstracte și constatarea eterogenității stărilor succesive, căci întotdeauna într-o relatare nu are importanță numai ceea ce se întîmplă și de ce se întîmplă, ci și care sînt agenții întîmplărilor. Dificultatea în identificarea acestora este crescută datorită claselor sociale, națiunilor, civilizațiilor etc., care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lemn a devenit obiect de studiu al analizei discursului, punîndu-se în evidență cîteva note specifice: 1) absența complementului de agent din structurile verbale pasive; 2) substituția formelor verbale personale prin forme verbale impersonale; 3) nominalitatea, constînd în predominanața numelor substantive (abstracte); 4) determinare nominală frecventă (prin intermediul adjectivelor, în special); 5) terminologie nespecifică; 6) prezența clișeelor și a sloganurilor; 7) opacitate referențială; 8) ritualizarea limbajului. Dar caracteristica de bază a discursului politic, mediatic, administrativ, birocratic constă în repetitivitatea faptelor de limbă, fenomen
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt antrenate în realizarea ei: cauză pentru efect, conținut pentru conținător, instrument pentru acțiune, acestea putînd avea și orientare inversă, la care se adaugă: autor pentru operă, simbol sau însemn pentru obiect, loc de proveniență pentru obiect, general pentru particular, abstract pentru concret (ex. A băut cîteva pahare; Nu bea decît Cotnari; A cumpărat un Luchian. ). Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, metonimia reprezintă unul dintre principiile de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
domeniul de aplicare este mai extins, insistîndu-se asupra raporturilor cu alte aspecte ale organizării discursului, față de polifonia lui Ducrot care se bazează pe analiza enunțurilor sau a segmentelor scurte și izolate; (2) domeniul conceptual este mai restrîns și mai puțin abstract. Pentru cercetătorii din Geneva, polifonia există numai dacă sînt mai mulți locutori - reali sau reprezentați. În acest caz, negația nu mai marchează polifonia. Polifonia se manifestă în interpretarea discursului, prin mijloace lingvistice (lexicale, sintactice etc.) și pragmatice; ea se exprimă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
incertitudinii, în măsura în care el nu este încă integrat într-un sistem de relații ferme cu alte noțiuni științifice. V. act de vorbire, actualizare, dialectică, discurs, nominație, praxematică. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PRAXEMATICĂ. Pentru a depăși proiectul ideal al unei sistematici abstracte și logice a limbii, promovat prin glosematica lui Louis Hjelmslev, a fost propusă o teorie lingvistică centrată pe analiza producerii sensului în limbă, într-un cadru antropologic și realist, care a fost denumită praxematică. Ideea pe care a fost construită
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de sens, care este un corespondent dinamic în procesul producerii sensului pentru unitatea minimală denumită sem sau trăsătură semantică (în analiza structurală). Această noțiune a fost propusă inițial pentru a substitui înțelegerea rezultativă a sensului produs (imanent semnului și sistemului abstract și static al limbii), printr-o modalizare programată care să permită evidențierea capitalizării sensului și actualizării lui în discurs. În etapa actuală, nici semantica și nici științele cognitive nu sînt în măsură să explice programele polisemiei lexicale și reglările lor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce corespunde unui tip primar și apare spontan în spirit atunci cînd se apelează la memoria lexicală. O analiză mai detaliată relevă însă existența unor variații individuale ale referinței directe, care face ca ea să fie greu aplicabilă la cuvintele abstracte și la cuvintele instrumente gramaticale, deși au și acestea întrebuințări prototipice. G. Kleiber a elaborat o semantică a prototipului, prin care urmărea configurarea unei imagini mentale, determinate statistic, care să indice condițiile necesare și suficiente ale uzului și să explice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
imagini mentale, determinate statistic, care să indice condițiile necesare și suficiente ale uzului și să explice întrebuințarea unităților lexicale de către locutor. O altă interpretare însă face din prototip nu numai cel mai reprezentativ exemplar al realului, ci și un model abstract, caracteristic categoriei, și, în acest caz, obiectele individuale categorizate au unele trăsături ale modelului prototipic, fără a le avea totuși pe toate. Cert este că această concepție a prototipurilor introduce în înțelegerea lexicului o perspectivă ce depășește principiul binar al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determinarea semnificației cuvintelor. Din acest motiv, s-a produs o reorientare a investigației care să urmărească mai atent planul sintagmatic care corespunde structurilor narative. S-a tins astfel spre o semantică discursivă ce stipulează un parcurs al discursului pornind de la abstract spre concret și spre figurativ, pentru a face relevant procesul generării lui în ansamblu. Suma opțiunilor succesive și selecțiile produse astfel pot servi ca bază pentru tipologia discursului. Ponind de la rezultatele din cercetările de tip generativ, s-a construit treptat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
chimiei, gramaticii generative). O natură total diferită are simbolul poetic, care este folosit în construcția discursului literar, dar remarcat mai întîi pe terenul retoricii ca figură realizată de un nume concret destinat să sugereze o clasă de realități, o idee abstractă, o însușire etc., precum crucea pentru lumea creștină. Simbolul poetic se poate realiza numai în relație cu contextul și, de aceea, a fost considerat adesea ca fiind contingent, căci uneori este greu de decriptat și poate rămîne (parțial) obscur. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subordonării subiectului față de verbul predicat, în variantele ameliorate ale gramaticilor de tip relațional ori categorial se admite că poziția de subiect este o categorie universală, care are obligativitatea "acoperirii" în orice limbă, fie concret, prin intermediul unor substantive, pronume etc., fie abstract prin categorii vide (de exemplu, urmele care apar în urma deplasării subiectului). Dacă opoziția dintre subiect și predicat este o distincție gramaticală și logică, nu întotdeauna acești constituenți ai discursului corespund în viziunea acestor două discipline. Cu alte cuvinte, subiectul gramatical
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propriul său mecanism generativ. Abordarea din perspectivă semiotică a textului a presupus trei direcții de investigare, distribuite la cele trei niveluri ale semiozei: sintactic, semantic și pragmatic. Ipostaza sintactică a textului are drept premisă ideea că obiectul-text este un construct abstract, în care interesează modul de funcționare a unui sistem relațional imanent, independent de condițiile extralingvistice și de factorii implicați în producere sau receptare și, în mare măsură, în absența raportării la referent și, nu în ultimă instanță, la adevăr. Ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de discurs/text particulare constituie reflexul, la nivelul vorbirii, al tipurilor de limbaje specializate care individualizează stilurile funcționale de la nivelul limbii. Cu alte cuvinte, o taxonomie a textelor ar fi posibilă în cadrul disciplinei stilistice a limbii, în sensul că forma abstractă a tipurilor de discurs /text se reflectă în limbajele de specialitate care întrunesc trăsăturile tipologice și se realizează concret în granițele normei și sistemului limbii, ale normei legiferate și ale libertății lingvistice, admițîndu-se astfel existența textelor religioase (biblice, teologice, liturgice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ascendență, aspect, cronogeneză, descendență, fluență a discursului, tensiune, topogeneză. GUILLAUME 1964; BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004. RN TIPIZARE. Prin delimitarea noțiunilor, care poate părea o activitate abstractă, se produce de fapt o delimitare a realităților pentru care noțiunile sînt reflecții în conștiință, în clase care primesc o denumire (prin procesul denominației). Se realizează astfel o decupare a realului prin care se produce categorizarea, încît, atunci cînd se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
baza unor criterii diferite și, de aceea, există mai multe tipologii ale discursului, ceea ce a condus la realizarea unor tipologii ale tipologiilor care au stabilit existența a trei clase: 1) tipologii omogene, cu o bază unică pentru elaborarea unei grile abstracte, distincte de textele concrete (precum cea care distinge, pe baze cognitive, tipurile fundamentale: descriptiv, narativ, argumentativ etc.), 2) tipologii intermediare care recurg la criterii eterogene, dar organizate pornind de la anumite dominante (modul enunțiativ, intențiile de comunicare, condițiile de producere), 3
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
inseparabile, deoarece, dacă nu ar exista limba în mintea vorbitorilor, nici unul dintre ei nu ar putea realiza vorbirea individuală și, pe de altă parte, fiindcă, dacă nu s-ar concretiza în vorbire, limba nu ar putea exista, posibilitatea existenței ei abstracte ținînd în mod necesar de această concretizare. De aceea, orice manifestare a limbii în vorbire presupune limba ca organizare internă a acestei manifestări, vorbirea fiind exersarea facultății limbajului prin folosirea limbii, încît evaluarea, omologarea și sancționarea faptelor de vorbire se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
această concretizare. De aceea, orice manifestare a limbii în vorbire presupune limba ca organizare internă a acestei manifestări, vorbirea fiind exersarea facultății limbajului prin folosirea limbii, încît evaluarea, omologarea și sancționarea faptelor de vorbire se face prin raportarea la formele abstracte (și ideale) ale acesteia. În vorbire, arată Charles Bally - un elev al lui Saussure -, se produce actualizarea semnelor lingvistice prin orientarea lor spre obiecte. Pornind se aici, Eugen Coșeriu a stabilit că unitatea de bază a limbii, cuvîntul, are aspecte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]