6,860 matches
-
personale. În chip firesc, odată cu renumele și întărirea prestigiului său, aura de maestru i-a mai jucat și feste la bătrînețe ; e amuzant să-l vezi pe distinsul domn înconjurat de toți junii scriitori ce se înghesuie să-i exprime admirația lor, ca unui guru puternic și înspăimîntător totodată. Iar acesta, ușor rătăcit în omagii, se întrece în a-i gratula cu elogii similare, așa încît Nimier, Huguenin sau Sollers se vor trezi pe rînd ridicați la rangul de "singurul romancier
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dedat unui vertij superb, uneori odios, întotdeauna deconcertant. Nu există ceva mai ticălos decît cuvîntul și totuși prin el ne înălțăm la trăiri de fericire, la o dilatare ultimă (...). Supremul atins prin vocabulă, prin simbolul însuși al fragilității! (Exerciții de admirație) Prima carte, ultima carte: fracturi identitare. Cioran și banda lui Möbius Într-o logică melioristă, orice autor ar trebui să marcheze o distanță semnificativă, datorată maturizării firești, între prima și ultima sa carte. Lucrurile nu stau însă așa pentru Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
finitudinii moderne... Lenea la Cioran Destinul unui mare scriitor în conștiința publicului e adesea paradoxal; pe măsură ce devine o voce tot mai puternică în spațiul intelectual, e tot mai puțin citit și tot mai mult citat... Și, desigur, tot mai atacat, admirația antrenînd după sine o aproape egală înverșunare asupra celui mai mic con de umbră sau de îndoială din viața respectivului autor. E și cazul lui Cioran, ale cărui entuziasme și deliruri adolescentine stîrnesc (abia acum!) valuri de indignare corect politică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
CA ; Lacrimi și sfinți LS ; Amurgul gîndurilor AG ; Tratat de descompunere TD ; Silogismele amărăciunii SA ; Tentația de a exista TE ; Căderea în timp CT ; Demiurgul cel rău DR ; Despre neajunsul de a te fi născut NN ; Sfîrtecare S ; Exerciții de admirație EA ; Mărturisiri și anateme MA ; Caiete C) * Cioran, Cahiers 1957-1972, Paris, Gallimard, 1997 * Deville, Patrick, Peste&Cholera, Paris, Seuil, 2012 * Dicker, Joël, La vérité sur l'affaire Harry Quebert, Fallois L'Age d'Homme, 2012 * Djian, Philippe, Incidences, Paris, Gallimard
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acestui cuvânt sacru, se concepe introducerea ei în Coduri, acompaniată de dispoziția penală care sancționează orice lege pozitivă. Fraternitatea implică întotdeauna ideea de devotament, de sacrificiu, și tocmai din acest motiv ea nu se manifestă fără a smulge lacrimi de admirație. Dacă se zice, cum spun unii socialiști, că aceste acte sunt profitabile autorului lor, ele nu trebuie decretate; oamenii nu au nevoie de o lege pentru a fi determinați să facă un profit. În altă ordine de idei, acest punct
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fost suficientă pentru a distruge limbajul natural și a impune un limbaj ideologic. Investigând nașterea limbii de lemn, în special în spațiul sovietic, Thom constată că, înaintea instituirii limbajului idelologic în acest spațiu, limbajul natural suferă un șoc provocat de admirația tinerilor intelectuali ruși pentru filosofia germană și mai ales pentru Hegel, admirație care se lasă în primul rând cu consecințe lingvistice dar și intelectuale. Datorită caracterului hiperabstract al jargonului filosofic hegelian, “limba de lemn se introduce prin fisura dintre limbaj
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ideologic. Investigând nașterea limbii de lemn, în special în spațiul sovietic, Thom constată că, înaintea instituirii limbajului idelologic în acest spațiu, limbajul natural suferă un șoc provocat de admirația tinerilor intelectuali ruși pentru filosofia germană și mai ales pentru Hegel, admirație care se lasă în primul rând cu consecințe lingvistice dar și intelectuale. Datorită caracterului hiperabstract al jargonului filosofic hegelian, “limba de lemn se introduce prin fisura dintre limbaj și realitate provocată de invazia terminologiei hegeliene.” (Thom, 1993:190). Bineînțeles că
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
1788 această istorie e un memorial plin de momente vii, superior notate, în care intuirea mecanismului vieții politice este ageră și sobru exprimată. Neuitată este scena primirii la curtea din Viena a cronicarului, de către Iosef II, circumstanțiată, demnă, fără neghioabe admirații, vie parcă de ieri. D. CANTEMIR D. Cantemir (1673-1723) e un erudit de faimă europeană,voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru. Autor între altele al unei Istorii a imperiului otoman scrisă latinește, care i-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
săi, problema nu se pune în termeni reali, ci printr-un proces de origine. Răzvan e un paria îmbrăcat în hainele efemere ale puterii în luptă cu un factor monstruos de nedefinit, în condiție cu atât mai tragică cu cât admirația tuturor se amestecă cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil din tragedia greacă a fost înlocuit cu reaua naștere apăsând asupra geniului. În jurul lui Răzvan se învîrtesc un număr de personagii viabile, Sbiera, avarul, aci țanțoș, aci onctuos, inocent în vițiu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și de locuri depărtate.” Ca student la Iași, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității, și-a dat toate examenele într-un an și trei luni, iar în decembrie 1889 își susținea licența în limbile clasice, stârnind explozii de admirație în mediul academic și în presă. Profesorul Șt. Vârgolici vede în el „un adevărat fenomen”, ziarul „Lupta” caracterizează examenul său public de licență, luat cu mențiunea magna cum laude, drept „nu numai fenomenal, ci sublim”; „Era nouă” salută în tânărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
lui Eminescu, posteritatea nici nu va voi să le cunoască"172. Operând ierarhizări între creația literară și cea publicistică, alți critici ajung la supralicitarea publicisticii eminesciene, în variate formule: "oricât l-am admira pe Eminescu ca poet, și mai multă admirație merită ca gânditor politic"173; "Eminescu, de nimeni contestat ca poetul cel mai mare al românilor, este și cel mai important gazetar al nostru"174; Proza politică eminesciană ni-l dezvăluie pe unul dintre reprezentanții de excepție ai jurnalisticii românești
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în timpul studenției la Viena; (2) Colaborarea la Curierul de Iași; (3) Activitatea de la Timpul și (4) Ultimele articole publicate în România liberă și Fântâna Blanduziei. Analiza acestor etape permite decelarea liniilor tematice de forță (chestiunea evreiască, problemele de politică externă, admirația față de trecut, tarele "păturii suprapuse", situația țărănimii) și sesizarea accentuării spiritului polemic, a verbului virulent, care îi atrage atâtea critici în epocă. Cu privire la stilul jurnalistului, Al. Oprea afirmă: "în raport cu evoluția creației poetice, care ajunge treptat (...) la o apolinizare a fondului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ne ajunge în întunericul în care ne aflăm o rază din vremea lui Mircea cel Bătrân și a lui Ștefan cel Sfânt, pe noi ne-ajunge încă amintirea lui Mateiu Basarab..." 270. Termen de raportare pentru prezent, trecutul istoric trezește admirația gazetarului care nu obosește în a o exprima în paginile de ziar. Conștient însă de imposibilitatea întoarcerii vechilor stări de lucruri, jurnalistul notează în 9 decembrie 1882: "Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta la care se mărginește oricine din noi"271. Atitudinea admirativă a jurnalistului față de trecut furnizează argumente celor care îl numesc reacționar, dar reacționarismul eminescian traduce în fond admirația jurnalistului față de trecutul istoric, în care găsește modele și soluții pentru prezent, preocuparea acestuia pentru conservarea valorilor naționale, dezamăgirea provocată de oamenii și de realitățile timpului său și convingerea că progresul are la bază valorificarea experienței înaintașilor. b. Eminescu naționalist
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
310. Un alt aspect evidențiat de lectura articolelor îl constituie apelul constant la figurile istorice pentru susținerea demersului jurnalistic: Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Vasile Lupu, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân alcătuiesc galeria personalităților istorice care trezesc admirația gazetarului, constituind tot atâtea exemple pentru contemporaneitate. Pe lângă figurile istorice, o serie de personalități ale vieții culturale românești sunt amintite în cadrul textelor: Gh. Asachi, A. Pann, V. Alecsandri, N. Bălcescu, C. Negruzzi completează galeria figurilor reprezentative din publicistica eminesciană. Definind
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sub tăcere a aspectelor negative, se înscrie în trama mitului vârstei de aur, bogat ilustrat de scrisul eminescian. Dezamăgit de actele clasei politice românești, gazetarul se întoarce spre trecut ca spre un spațiu compensatoriu și nu ezită să-și exprime admirația față de personalități precum Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Matei Basarab ș.a. Atitudinea encomiastică față de trecut îi va atrage jurnalistului acuza de reacționar. Eminescu le răspunde acuzatorilor, chiar în textul articolelor, susținând că: "adevăratul progres nu se poate opera decât
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
observăm unitatea de conținut a acestuia, semn al unei concepții bine închegate față de realitățile timpului. În acest sens, lectura textelor publicate în cele patru etape de activitate jurnalistică a reliefat existența unor constante tematice (chestiunea evreiască, problemele de politică externă, admirația față de trecut, tarele "păturii suprapuse", situația țărănimii) și accentuarea spiritului polemic, a verbului virulent, care îi va atrage jurnalistului atâtea critici din partea colegilor de breaslă și, ulterior, din partea exegezei. Situate în perioada studiilor vieneze, debuturile carierei jurnalistice a lui Eminescu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
căutând să respect principiul selecției, sacrificând, cu regret, aspecte ca "ideea de sfârșit" sau pe cea de "autoreferențialitate a discursului", care, cu certitudine, își vor dovedi capacitatea de captare a interesului cititorilor. Nu vreau să închei înainte de a-mi exprima admirația față de Camelia Grădinaru care, alegând să scrie despre un curent ca postmodernismul și despre un reprezentant al lui ca Jean Baudrillard, a dat dovadă de o dublă temeritate, realizarea acestei cărți fiind și ea, urmare firească, un îndoit succes. Fermitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în care le-a descris în actul scriiturii, Baudrillard a contopit în lucrările sale postmodernismul cu postmodernitatea, lucrările sale putând fi lecturate atât ca o filosofie a postmodernismului, cât și ca o filosofie postmodernă. Cazul Baudrillard va fi tratat fără admirație sau părtinire, interesându-ne în special de ramificațiile și semnificațiile scriiturii sale. În acest caz, scopul urmărit nu este acela de a realiza o monografie, ci, mai degrabă, de a oferi exemple sugestive, bineînțeles, pe fundalul unei sinteze călăuzitoare prin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
posibil, chiar dacă este vorba de o imagine parțială. Există chiar două imagini: una anterioară canonizării lui Francisc, cealaltă, ulterioară. Imaginea „fratelui” Francisc Tânărul grup franciscan, însuflețit de fervoare, ce amintea de apostoli și biserica timpurie, era privit cu interes și admirație înainte de canonizare (Iacob din Vitry, în 1216, Cronica Sfântului Martin de Tours, Roger de Wendover), cu toate că, uneori, privațiunile lor pot părea excesive (Boncompagno de Signa) iar dezvoltarea lor, neconvingătoare (Cronica de Monte Sereno, Iacob din Vitry, în 1220, Cezar de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Cele trei cronici franciscane mai ample - aparținând fraților Giordano, Toma și Salimbene - acordă un spațiu mai restrâns lui Francisc. Ele se concentrează în a oferi îndeosebi informații despre dezvoltarea fraților minori în anumite zone, dezvoltare ce este privită pozitiv, cu admirație și nostalgie în ceea ce privește sărăcia și renunțările din perioada de început. Ea nu e privită cu regret, cu un sentiment de vinovăție sau cu intenții polemice. Salimbene nici măcar nu conștientizează că ideea sa de frate minor este foarte departe de experiența
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
apare doar într-o singură operă, ci se extinde în timp, din 1216 până în 1240. El prezintă mișcarea franciscană în evoluție, de la Fraternitas la formarea Ordinului, și își completează afirmațiile cu exprimarea unor atitudini personale: de la entuziasmul din 1216, de la admirația pentru fondatorul încă necunoscut care merge la sultan, la indignarea provocată de faptul că frații primesc, neselectiv, prea mulți adepți, prelatul flamand fiind abandonat chiar de clerul din suita lui, la grija deosebită față de acești religioși pe care el îi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acești slujitori ai lui Dumnezeu acceptă onoarea ospitalității și a pomenilor. 13. Și nu doar credincioșii lui Cristos, ci până și sarazinii și cei ce zac încă în întuneric (cf. Is 9,1; 42,7) îi primesc bucuroși, plini de admirație față de umilința și perfecțiunea lor, și le oferă cele necesare cu suflet recunoscător atunci când ei merg cu hotărâre la ei ca să predice. 14. Noi am reușit să-l vedem pe acela care este primul întemeietor și maestrul acestui Ordin, fratele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
minori a crescut în așa măsură, încât, grație puterii cerești, nu există cătun în lume, oricât de mic ar fi el, care să nu se bucure de venerabila lor prezență. Pe lângă multe alte lucruri, demne de menționat cu o nespusă admirație, oferite de el cu o devotată mărinimie spre a veni în ajutorul fraților, a construit și o mănăstire la Roma pentru așa-zisele doamne (retrase), Mănăstirea Sfântul Cosma, și altele în Lombardia și în Toscana. El și-a asumat responsabilitatea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Is 1,6). Apoi, în halul acesta, s-a întors la consistoriu și s-a prezentat papei spunându-i: Domnule, am făcut așa cum mi-ați spus; acum, vă rog, să dați ascultare cererii mele». Papa, în fața acestei situații, plin de admirație, regretând că îl disprețuise, i-a poruncit să se reîntoarcă la el curat. Francisc a alergat să se curețe de noroi și s-a întors imediat. Atunci papa, plin de compătimire față de el, a acceptat petiția și, cu privilegiul Bisericii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]