6,732 matches
-
numărându-se deținuți evadați din New South Wales. La 30 decembrie, a părăsit bucuros Noua Zeelandă. La prima vedere a Australiei la 12 ianuarie 1836, și-a amintit de Patagonia, dar interiorul continentului i-a plăcut mai mult, devenind plin de admirație față de agitatul oraș Sydney. Într-o călătorie în interior, a dat peste un grup de aborigeni care erau „binedispuși & plăcuți & păreau departe de ființele total degradate din unele descrieri ale lor”. În schimbul unui șiling, i-au făcut o demonstrație de
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
dinastiei bavareze pe tronul longobarzilor. Ansprand a murit după numai trei luni de domnie, lăsându-l pe tron pe fiul său, Liutprand. Domnia acestuia, cea mai lungă dintre toate cele ale regilor longobarzi din Italia, s-a caracterizat printr-o admirație aproape religioasă oferită regelui de către popor, care i-a apreciat curajul și viziunea politică. Mulțumită calităților sale, Liutprand a supraviețuit față de doua încercări de asasinat (dintre care una din partea unei rude, Rotari) și a demonstrat calități superioare în ducerea războiului
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Băiatul pornește într-o misiune de ajutor pentru a-și elibera calul. Ochii lui Albert Narracott (Jeremy Irvine) sunt larg deschiși și inima stă să-i sară din piept. Acesta este martorul unui eveniment inedit - nașterea unui mânz de rasă. Admirația pe care acesta o deține pentru mânz este fară de limite. Zilnic, îl privește cum merge la galop alături de mama lui pe câmpia însorită. O zi obișnuită la ferma unde trăiește în chirie familia Narracott se transformă într-o zi
Calul de luptă (film) () [Corola-website/Science/326218_a_327547]
-
care era șoferul autocarului celor de la Inquisition în cadrul unui turneu alături de Gyibaaw. Pe parcursul călătoriei, Gallant și-a dat jos tricoul, iar imensul tatuaj de pe piept cu svastica nazistă i-a încântat pe amândoi. Membrii Inquisition au început să vorbească despre admirația lor față de Hitler, despre cum îndrăgesc mișcarea naționalistă albă etc. Vocalistul Dagoon afirma chiar că adoră să-și imagineze că trăiește în epoca nazistă și că și-ar fi dorit ca acest lucru să fi avut loc în Statele Unite. Alte
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
cântatul la vioară, Ioan Fernbach concluzionează: „muzica este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat și pe care îl pot face”. A știut dintotdeauna că asta îi este menirea și se gândește în urmă, cu profund respect și admirație față de profesorul Eugen Cuteanu, căruia îi datorează multe, iar față de metoda de predare a acestuia se mulțumește să spună: „Erau alte vremuri!” Între anii 1958 - 1970, este elev la Liceul de Muzică din Timișoara, unde studiază vioara, avându-i profesori
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
al scriitorului, păstrat la mănăstirea Xiropotamou și datat (probabil greșit) „la București, în anul Mântuirii 1730”. La Academia Domnească, l-a avut ca profesor, printre alții, pe eruditul Gheorghe Hrisogon, grec originar din Trapezunt (Trebizonda), pentru care nutrea o imensă admirație și cu care a întreținut ulterior o lungă relație epistolară până la moartea acestuia. Invitat - încă din timpul studiilor sale - să devină locțiitorul șefului Cancelariei Domnești în Moldova (unde Constantin Mavrocordat a avut o primă perioadă de domnie între 1733 și
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
cultural și istoric al României postbelice, care va reprezenta pentru Gheorghe Ghițescu universul devenirii sale muzicale și spirituale iar Bucureștiul, spațiul desăvârșirii sale academice. Student al Academiei de Arte Frumoase din 1932, clasa maestrului Camil Ressu și atras fiind de admirația pentru Tudor Vianu, s-a înscris și la Facultatea de Filosofie și Litere, secția Estetică - Istoria Artelor, pe care a frecventat-o, concomitent cu Academia de Arte Frumoase. Printre marii dascăli pe care i-a avut în timpul studenției se numără
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
80 km est de München înspre Salzburg. Aceasta este ultimul dintre castelele lui Ludovic al II-lea al Bavariei și a rămas neterminat. Regele a decis să construiască un castel inspirat de Castelul de la Versailles de lângă Paris, în semn de admirație față de idolul său, regele francez Ludovic al XIV-lea. Castelul a fost construit sub conducerea arhitectului Georg Dollmann, căruia îi va succede Julius von Hofmann. Piața din fața castelului are o suprafață de 5.000 de metri pătrați, aproximativ o zecime
Castelul Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327659_a_328988]
-
pentru vizitatori. În aripa de sud a palatului a fost amenajat în 1987 un muzeu dedicat regelui Ludovic al II-lea. În timpul călătoriei sale în Franța din anul 1867, regele Bavariei a vizitat Castelul de la Versailles și a dezvoltat o admirație pasionată față de regele Ludovic al XIV-lea al Franței. El a decis atunci să construiască o versiune proprie a castelului de la Versailles. Dar Linderhof, inspirat de Trianon, nu a fost în definitiv decât o căsuță de la țară, foarte puțin în raport cu
Castelul Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327659_a_328988]
-
potrivit spuselor lui Winifred, să-și păstreze « independeța artistică »; Hitler a asistat, de altfel, la reprezentații la care au participat artiști evrei sau străini, mult timp după ce aceștia fuseseră îndepărtați din alte teatre germane. Hitler a arătat o așa mare admirație pentru Wagner și o atât de mare venerație față de familia sa și față de Festivalul său încât, la cererea lui Winifred i-a scris dirijorului italian Arturo Toscanini, un antifascist hotărât, să-l roage să conducă Festivalul, însă Toscanini a refuzat
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
de folos în consiliul de război convocat pentru discutarea amenințării suedeze. În acele vremuri, reputația lui Czarniecki era importantă: Seimul îi recunoscuse public aportul la lupta pentru recucerirea Ucrainei, iar otomanii, aliați temporar cu Polonia, își exprimaseră la rândul lor admirația pentru el. Pe 14 mai 1655, Czarniecki a primit titlul de castelan al Kievului, titlul care îi asigura poziția de membru Senatului. În timpul invaziei suedeze conduse de regele Carol al X-lea Gustav, Czarniecki s-a remarcat în timpul asediuluii Cracoviei
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
(în limba italiană este numit "italofilia") este admirația, aprecierea și dragostea pentru Italia și a culturii sale, a societății și dezvoltarea. Cuvântul istoric utilizate în principal în două domenii: în politica internațională și cultură. Astăzi este, de asemenea, utilizat în domeniul economic și stilul de viață. Italia, în
Filoitalienism () [Corola-website/Science/327751_a_329080]
-
de către nobilii și burgheses îmbogățit Europa (care a fost apreciat foarte mult arhitectură și muzica italiană, în calitate de Goethe și Mozart). În Statele Unite, când au fost create la sfârșitul secolului XVIII, a existat mult "italofilia" care să manifestat nu numai in admirație a mări exploratori/navigatori Italiană (Cristofor Columb, Amerigo Vespucci și Giovanni Caboto), dar și în faptul că unele dintre creatorii aceleași Constituția Statelor Unite-cum ar fi Benjamin Franklin - Italia privit cu mare respect și chiar că un model de juridic
Filoitalienism () [Corola-website/Science/327751_a_329080]
-
a evenimentului într-o formă realistă, ca reacție la viziunea eroică a lui David. Pictorul prerafaelit John Everett Millais, în tabloul "The Black Brunswicker", arată pe perete o reproducere în gravură a tabloului lui David interpretată de critici ca o admirație romantică pentru figura lui Napoleon. Pictorul contemporan Eduardo Arroyo realizează o denaturare a operei intitulată " Marele pas al Saint-Bernard-ului" (1965) prezentându-l pe Bonaparte decapitat călare pe un câine Saint-Bernard, lucrare văzută ca o denunțare a franchismului. Robert Rauschenberg s-
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
negative, exprimate în definiții de dicționar. Seducția este un motiv popular în istorie și ficțiune, atât ca un avertisment cu privire la consecințele sociale de a te angaja într-un astfel de comportament sau să devii victima acestuia, cât și ca o admirație pentru această abilitate puternică. În Biblie, Eva oferă fructul interzis lui Adam. Eva nu este descrisă în mod explicit ca o seducătoare , dar unele comentarii extra-biblice și artă promovaeză acest punct de vedere. Eva însăși a fost verbal sedusă de
Seducție () [Corola-website/Science/330673_a_332002]
-
ierarhie sunt considerate simțuri elevate iar ultimele trei sunt simțuri inferioare. Ca urmare a acestui fapt, etepele seducției sunt, în ordine, următoarele: Primul stimul este declanșat de la femeie la bărbat: atracția fizică (văz). În cazul în care bărbatul își manifestă admirația față de femeie, intenția de a o cunoaște sau alte discuții, se trece la etapa de auz. În continuare se ajunge la a face cunoștință, fie la alte activități prin care se ating (non-sexual) cele două trupuri. Astfel, după un timp
Seducție () [Corola-website/Science/330673_a_332002]
-
mesaj puternic pentru toate femeile": "o discuție a fetelor" însoțită de sprijin moral amintindu-le în același timp și de perioade mai puțin favorabile, "când se simt slăbite și deprimate". "Bold & Delicious" "admonestează bărbații indeciși" optând pentru determinare, "Pride" exprimă admirația lui Hamasaki față de femeile puternice "care nu renunță cu ușurință" , și "Ladies Night" conturează prietenia dintre femei. "Step You / Is This Love?" discuta despre dragoste, "Heaven" tratează un subiect foarte delicat și anume moartea persoanei iubite iar "Fairyland" ne duce
(Miss)understood () [Corola-website/Science/330851_a_332180]
-
lor — revine la Băneasa la 4 august, ora 21. Efectuează și alte raiduri: București - Ankara - Bagdad - București (1938), București - Varșovia - Berlin - Amsterdam - Londra (1939). În 1939 participă la Reuniunea Internațională Aviatică de la Rimini, unde reușește să termine toate probele, în admirația șefului de stat major și subsecretar al ministerului italian al aerului, generalul Giuseppe Valle. În 1937 este decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu însemne de pace. În 1938 se căsătorește cu Grigore Stoenescu, om bogat, cu pasiunea aviației. În 1941
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
așteaptă să primească alt obiect de la Tata; Toma șterge obiectul primit, i-l da lui Simona și așteaptă să primească un alt obiect de la Ioan; Simona șterge obiectul primit și așteaptă să primească altul de la Toma. Mama îi privește cu admirație! Din păcate, pot să apară probleme dacă Ioan spală încet vasele. Datorită sincronizării, ceilalți trebuie să aștepte după el! Modul de utilizare a mai multor persoane (procesor matriceal). Se presupune că familia este suficient de numeroasă că fiecare să fie
Modele de programare paralelă () [Corola-website/Science/330098_a_331427]
-
fi înlocuit de steaua lui David). Numele ei provine de la cifra cinci (خمسة - înseamnă cinci în limba arabă). Deochiul este o credință populară caracteristică multor popoare și culturi ce presupune provocarea unei daune unei persoane, animal sau lucru prin simpla admirație îndelungată, mai ales atunci când intervine și invidia. Deochiul este o teamă reală în lumea islamică, fiind puternic înrădăcinat în această cultură, dar mai ales datorită faptului că este atestat de Coran și tradițiile profetice. Profetul Muhammad recomandă ruqyah (recitări din
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
filozofice asupra lumii și naturii, iar mai apoi, cartea „Ateret zkenim” (Cunună bătrânilor),carte teologica închinata conceputului de divinitate și înțelesului profețiilor care cuprinde un comentariu la pericopa „Hine anohi”, și în care își exprima ostilitatea față de filozofii antici și admirația față de misticismul Cabalei. Ulterior a început să scrie un comentariu la cartea Deuteronom, sub titlul „Merkavat Hamishna”, dar a trebuit să întrerupă în momentul în care, prin anii 1472-1475 regele Afonso al V-lea l-a numit, ca urmaș al
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
Spectacole de vară s-au dat în fiecare an, de la repertoriile teatrelor Mari și Variate ("Rozmaitości"). Józef Szczublewski scrie că în acest moment, chiar dacă țara a fost împărțită de existență politică de către vecinii săi, teatrul a înflorit: „baletul a stârnit admirația vizitatorilor străini; nu a existat nicio trupă de comici egală cara ar putea fi găsită între Varșovia și Paris și Modrzejewska a fost o sursă de inspirație pentru dramă.” Teatrul a prezentat operele lui Władysław Żeleński, Ignacy Jan Paderewski, Karol
Teatrul Mare din Varșovia () [Corola-website/Science/329229_a_330558]
-
să colaboreze și sunt foarte buni la rezolvarea problemelor. Noi am venit din SUA doar cu directorul de imagine, pentru că el și regizorul lucrează în echipă de mult timp. Restul departamentelor și persoanelor creative le găsim aici. Am o mare admirație pentru etica muncii la români. Dacă îi tratezi cu respect, obții foarte multe de la ei”". Actorul Dolph Lundgren se afla pentru a doua oară în România, după ce mai filmase aici cu șapte ani în urmă. Întrebat despre schimbările remarcate în
Ultimul glonț () [Corola-website/Science/328719_a_330048]
-
copii. Aceste săruturi se dau în mod obișnuit pe obraji sau frunte. Sărutul convențional este o practică des întâlnită în diferite culturi atât occidentale, cât și orientale. Sărutul, în afara faptului că poate reprezenta iubire sau afecțiune, poate simboliza și respect, admirație, loialitate. În diferite societăți umane, sărutul face parte din etichetă, bune maniere și practici religioase sau culturale. Formă de salut În unele culturi este convențional sărutul ca formă de salut și reprezintă curtoazie, respect sau admirație. Forma cea mai populară
Sărut () [Corola-website/Science/328731_a_330060]
-
poate simboliza și respect, admirație, loialitate. În diferite societăți umane, sărutul face parte din etichetă, bune maniere și practici religioase sau culturale. Formă de salut În unele culturi este convențional sărutul ca formă de salut și reprezintă curtoazie, respect sau admirație. Forma cea mai populară este cea de sărutare a mâinii ca gest de galanterie și cochetărie. Inițial a fost un gest practicat de către persoanele din clasele înalte dar care în anumite culturi a căzut în desuz sau a fost preluat
Sărut () [Corola-website/Science/328731_a_330060]