12,606 matches
-
bine să stea pe gînduri. Odată ce Începea, pe urmă o ținea tot așa. O luă În josul străzii, trecu de mașină și de depozitul mare din stînga, de unde se Încărcau toamna pe vase merele și cartofii, trecu de casa vopsită-n alb a familiei Bean, unde mai dansau uneori la lumina felinarelor, pe podeaua din lemn tare, și ajunse la doc, unde lumea ieșise să Înoate. Erau cu toții la celălalt capăt al docului. În timp ce mergea pe scîndurile negeluite, Înălțate mult deasupra apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lac. Niște trepte largi tot din lemn duceau la pontonul care se Întindea În apă, iar balustradele de pe verandă și cele de lîngă trepte erau din cedru. Și șezlongurile de pe verandă, În care stăteau oameni Între două vîrste Îmbrăcați În alb, erau făcute tot din lemn de cedru. Pe pajiște erau trei țevi din care țîșnea apa de izvor - ajungeai la ele pe niște potecuțe. Apa avea gust de ouă stricate, pentru că erau dintr-un izvor mineral, iar Nick și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mâini. Clădirea unde se află biroul nostru, un fost depozit de pe Old Street, a fost renovată cu mare cheltuială; scara este făcută din lemn negru bine lustruit, cu ape de un roșu strălucitor, iar pereții sunt înalți și de un alb imaculat. Finn, așa cum e îmbrăcat, într-o pereche de pantaloni negri, foarte moderni, și într-un tricou mulat, arată ca un fotograf - măcar până când îi vezi expresia. Se uită în sus în timp ce eu cobor scările și îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sună cum trebuie? Eu și Daisy ne uităm una la alta. Pare confuză. Totuși ceva nu e bine. Dacă aș fi negresă, m-ar enerva foarte tare comentariile lui Charlotte. Aș vrea să fiu? E al naibii de greu să fii un alb liberal și antirasist și să o scoți la capăt cu astfel de lucruri. Nu eram foarte îndrăgostită de el, dar avem doi copii - Camilla și Piers - și am vrut să rămânem împreună pentru ei. Mare prostie din partea mea. Pe copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un magazin întreg de brânzeturi. Cafeaua și ceaiul sunt servite în termosuri elegante, vinul e în frigider, iar în barul situat într-un colț al sufrageriei poți găsi orice băutură îți dorești. Sufrageria lui Charlotte e decorată în galben și alb: covoarele sunt destul de groase ca să ți se afunde tocul în ele, canapelele sunt luxoase și confortabile. Bolurile de sticlă cu flori constituie petele de culoare. Totul se servește pe tăvi de argint și pe farfurii de porțelan - unele mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
grozavi, nu-i așa? Fac o piruetă, ca Daisy să poată admira noii mei bikini. Sunt cu bretele încrucișate la spate, dintr-un material bleu foarte fin; partea de sus este îmbinată cu „chiloțeii“ prin niște inele mari de plastic alb, în stilul anilor ’70. Sexy, fără să fie vulgar, iar croiala este beton. —Vânzătoarea a zis că bikinii ăștia au fost creați de o americancă cu sâni mari, care își face singură hainele, ca s-o încapă, explic eu. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
talc pielea rozalie a surioarei mele, eu Înterbând când o să-i crească până la urmă cocoșelul, mama făcându-mă să aflu că la fetițe nu le crește cocoșel, ci rămân așa, fără. Eu dintr-odată o revăd pe Mary Lena, cu albul chiloțeilor zărindu-i-se sub fustița albastră când se ridica ușor, și Înțeleg că-i blondă și semeață și inaccesibilă fiindcă e altfel decât mine. Nu e posibilă nici o legătură, ea aparține altei rase. O a treia femeie pierdută imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de viață. Adevărați lei În război, cum zicea Jacques de Vitry, miei plini de blândețe pe timp de pace, dârji În bătălie, plini de credință În rugăciune, cruzi cu dușmanii, binevoitori cu cei ce le erau frați, marcați și de albul, și de negrul stindardului lor, fiindcă erau plini de nevinovăție pentru prietenii lui Crist, crunți și Înspăimântători față de cei care-i stăteau Împotrivă...” Patetici campioni ai credinței, ultim exemplu al unei cavalerii ce se stingea, de ce mă purtasem cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu torțe, apoi preotul oficiant, care pare să fie directorul de la Picatrix - și-l mai chema și Brambilla, zeii să-l ierte - cu niște valtrapuri roz și oliv, și apoi pupila, sau medium-ul, pe urmă șase acoliți Îmbrăcați În alb, care păreau tot atâția Ninetto Davoli, dar pe frunte cu panglica sacră, aceea a zeului, dacă-ți amintești cum spun poeții noștri. Brambilla Își pune pe cap o tiară cu semilună, apucă o spadă rituală, trasează pe scenă niște figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cheamă insistent pe un anume Familiar 39, care publicului trebuie să-i fi fost mai mult decât familiar, pentru că În sală se produce un freamăt. O spectatoare cade În transă, cu ochii dați peste cap, Încât li se vede numai albul, lumea strigă „un medic, un medic“, În momentul ăsta Brambilla cheamă În ajutor Puterea Pentaculelor, iar pupila, care Între timp se așezase pe scaunul fals stil 1600, Începe să se agite, să geamă, Brambilla se apleacă asupra ei, punându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În umbanda ești posedat de Exu, aici nu. Totuși, e tratat cu bunăvoință, nu se știe niciodată. Uitați-vă acolo, pe perete...” Îmi arătă statuia policromă a unui indio nud și pe aceea a unui sclav bătrân, negru Înveșmântat În alb, șezând și fumându-și pipa: „Aceștia sunt un caboclo și un preto velho, spirite de răposați, care În riturile umbanda contează foarte mult. Ce caută aici? Li se aduce omagiu, nu sunt utilizați, pentru că ritul candomblé stabilește raporturi numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pregătiri. Casele sfinților orixás erau presărate prin grădină ca niște chilii de pe Sfântul Munte, și aveau expusă În exterior imaginea sfântului corespunzător. În interior te izbeau culorile crude ale florilor, ale statuilor, ale mâncărurilor fierte de curând și oferite zeilor. Alb pentru Oxalá, albastru și roz pentru Yemanjá, roșu și alb pentru Xang, galben și auriu pentru Ogun... Inițiații Îngenuncheau, sărutând pragul și atingându-se pe frunte și după ureche. Dar atunci, am Întrebat, Yemanjá este sau nu Maica Imaculatei Concepțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
faptul că legenda susținea că Isus a murit pe cruce. Înțelepții Marii Frății Albe erau aceiași care Întemeiaseră prima lojă masonică pe timpul regelui Solomon. Că Dante fusese rozacrucean și mason - ca, de altfel, și sfântul Toma - era scris negru pe alb În opera lui. În cânturile XXIV-XXV ale Paradisului se găsesc tripla sărutare a prințului Rozei-Cruce, alambicul, mantiile albe, aceleași cu ale bătrânilor din Apocalipsă, cele trei virtuți teologale ale capitulelor masonice (Credință, Speranță și Caritate). În fapt, floarea simbolică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înălța postamentul tobelor, și al așa-numitelor atabaques. Spațiul ritual era Încă liber, În timp ce dincoace de grilaj se agita o mulțime pestriță, credincioși, curioși, albi și negri amestecați, dintre care răsăreau medium-ii cu asistenții lor, așa-zișii cambonos, Îmbrăcați În alb, unii cu picioarele goale, alții În teniși. Mă izbi imediat altarul: pretos velhos, caboclos cu pene multicolore, sfinți care ar fi putut semăna cu niște căpățâni de zahăr, dacă n-ar fi fost dimensiunile lor pantagruelice, Sfântul Gheorghe cu platoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu ceva optical, care făceau să-ți joace ochii. Erau intitulate Compoziție 15, Paralaxa 17, Euclid X. Abia Începuse șaizeci și optul, și el expunea În casele ocupate, schimbase un pic paleta, acum erau numai contraste violente de negru și alb, Împletitura era mai rară, iar titlurile sunau Ce n’est qu’un debut, Molotov, O sută de flori. Când mă Întorsesem la Milano Îl văzusem expunând Într-un cerc unde era adorat doctorul Wagner, eliminase negrurile, lucra pe structuri albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Păi fiindcă, dacă există Stăpânii Lumii, nu pot să stea decât În subsol, e un adevăr pe care toți Îl ghicesc, dar pe care puțini Îndrăznesc să-l exprime. Poate că singurul care a cutezat să scrie asta negru pe alb a fost Saint-Yves d’Alveydre. Îl cunoașteți?” Poate că-l auzisem pomenit de vreunul dintre diabolici, dar amintirile Îmi erau neclare. „E acela care a vorbit de Agarttha, sediul subteran al Regelui Lumii, centrul ocult al Sinarhiei”, zise Salon. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la ușă, pe care-l lăsase În suspensie seara trecută. Sulf și mercur păreau să se unească În ceva cald și umed care făcea să-mi palpite vintrele, dar fără violență. Așteptam Rebis-ul, copilul androgin, sarea filosofală, Încununarea operei la alb. Mi se părea că știu totul. Poate că-mi reapăreau În minte lecturi din ultimele luni, poate că Lorenza Îmi comunica știința ei prin atingerea mâinii, și-i simțeam palma ușor asudată. Mă surprindeam murmurând nume Îndepărtate, nume pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
totul. Poate că-mi reapăreau În minte lecturi din ultimele luni, poate că Lorenza Îmi comunica știința ei prin atingerea mâinii, și-i simțeam palma ușor asudată. Mă surprindeam murmurând nume Îndepărtate, nume pe care, desigur, știam, Filosofii le dăduseră Albului, dar cu care eu, poate, o chemam nerăbdător pe Lorenza, nu știu, sau poate că te repetam doar, În sinea mea, ca pe o litanie propițiatorie: Aramă albă, Miel imaculat, Aibathest, Alborach, Apă binecuvântată, Mercur purificat, Auri Pigmentum, Azoch, Baurach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
erau acum liturgice, bisericești, am Început să simt dureri de cap, o senzație de greutate asupra frunții, Întrezăream o scară fastuoasă acoperită cu tapiserii aurite, poate un banchet nupțial, cu un mire de stirpe princiară și o mireasă Învăscută În alb, apoi un rege vârstnic și o regină pe tron, alături de ei un războinic, și un alt rege Întunecat la piele. În fața regelui, un alt altar micuț pe care se găsea o carte legată În catifea neagră și o lumânare Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
labele din față, își înălță coada, arătându-i biluțele de sub ea. Prima grijă a lui Cosmin fu să scoată din rucsac Sfânta Treime și s-o așeze pe polița unde se mai afla fotografia unui tip cu tenul nefiresc de alb. Barba și părul lung, cârlionțat, îi erau negre, deși firele albe începuseră să strice contrastul dintre ten și capilură. Bărbatul din poză părea să aibă în jur de treizeci de ani. Cearcăne mari, vineții, îi înconjurau ochii cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
coada e ridicată ca mânerul unei pompe de apă. De sub coadă încep să sară biluțe negre, mici. - Zât, fir-ai al.... L XXV Foamea și chiria tind să devină halucinante. Dau un anunț în ziar: „Vând calorifer electric cu ulei, alb, 15 000 000 lei”. A doua zi primesc un telefon de la o voce groasă: - Spune sincer, chiar e calorifer, sau e vorba de iarbă? - Nu, domle, ce iarbă!? - Bine, dacă îl lași la șapte milioane, te scap de el. - Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de care se reazemă cabina telefonică și cu vreo 15 pijamale la fundul meu care vor să scape și ele de-aici. V-aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi în pijamale crem-vertical care-și smulge clondirul din buzunar și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când eram deja în mijlocul spitalului descompus în clădiri vechi mâncate și risipite printre gardurile vii înalte până la burlane. Răsucind un aer tare peste cadavre pârâitoare de frunze fără coșciuge și Internatul 2 atât de confortabil cu cărămizile-i aparente și albul murdar al câinelui din poartă urmărit de piciorul asistentei Fufi, posesoarea acelui hohot legendar: două săptămâni oaspeți-salvatori, după care vă dăm la rezidenți, și ieși trântind ușa fără clanță. Când iarna era destul de ușoară ca să ne aruncăm un halat bejuliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
norilor făinoși de Lucky Strike - placentă a unui duh slab în căutarea sticlei. Mâine o să-i citim ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev - apoi câșlegiul. Cu lupa lui Haralambie am văzut printre gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pronumele....” L XLI Până la urmă am acceptat invitația Adelinei la Constanța. Eram tentat să văd litoralul iarna. Mă ademenise și gândul că ai ei urmau să fie plecați la o nuntă în județ. M-a așteptat pe peron, îmbrăcată în alb și fără tălpi de 20 de centimetri - nu mai ținuse neapărat să semene cu farul din port. Ochii îi străluceau de o lumină vineție. O secundă am avut senzația că sunt un cotlet scăldat în mujdei. Știam că usturoiul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]