25,860 matches
-
noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde cu vechea variantă eminesciană: « Totul este trist în lume»”. Geneza: „Odihna celui nepătruns s-a încheiat. Din prea multă
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
Articolele Autorului Trandafir de patimi Dantelă alb-am îmbrăcat, în noaptea înstelată Și-n grabă părul negru' am îmblânzit c-o floare: Trandafir de patimi...în noaptea-nmiresmată. Te-aștept cu dor în suflet, plinä de...ardoare. La steaua cea albastră, privesc cu dor și-aș vrea In brațe să mă strângi, să nu mă lași să plec! Iubirea ce-o simțim, la noi, în veci să stea. Timpul să uităm, cu ani ce-n grabă trec! Plecăm și-așa în
TRANDAFIR DE PATIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342185_a_343514]
-
Dacă îți trag vreo câteva Ghilimele te elimin din tiparniță, una-două! Nu ești chiar de ne-înlocuit. - Vezi, vezi? Deja m-ai folosit și ca Liniuță de unire. Sunt de neam ortografic dacă nu știai. Prin venele mele curge cerneală albastră. Doar când vreau să mă distrez o dau pe neam de cratimă și mă cobor la nivelul vostru de Semne amărâte de punctuație. - Fâs-mârț-pârț! Eu sunt în primul rând Semnul citării! Ai auzit? Semnul citării!! Eu dau importanță la orice
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
sărutate de îngeri: Lasă-mi în suflet/ parfumul tău văratec/ și cerul aprins de-atâtea cuvinte.../ timpul își pune broboadă de seară/ cu fiecare liniște/ vânată/ și fereastră cu storurile trase.../ așteptarea mea/-e cântec de dor-/ după urmele tale/ albastre.../ albastre... (Lasă-mi în fereastră). Cântecul cuvintelor, mânuite lejer de poetă, își curge parfumul cu note de lumină peste bucuria trecerii în calendarul iubirii cu soare pe portativ și pe buze: Lasă-mă să te cuprind/ în palme/ infinire/ să
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
de îngeri: Lasă-mi în suflet/ parfumul tău văratec/ și cerul aprins de-atâtea cuvinte.../ timpul își pune broboadă de seară/ cu fiecare liniște/ vânată/ și fereastră cu storurile trase.../ așteptarea mea/-e cântec de dor-/ după urmele tale/ albastre.../ albastre... (Lasă-mi în fereastră). Cântecul cuvintelor, mânuite lejer de poetă, își curge parfumul cu note de lumină peste bucuria trecerii în calendarul iubirii cu soare pe portativ și pe buze: Lasă-mă să te cuprind/ în palme/ infinire/ să curgă
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
Marea Neagră / hrană de pește, zână tăiată / picior tăiat ce nu aleargă. («Coadă de comete...» - AmNS, 297 sq.); Gata, îngerul este spre plecare / S-a smuls din paturile noastre / ne-a văduvit de încă o zare / ne-a văduvit de stelele albastre / Mai stai mai stai / rămâi rămâi / Noi l-am rugat cu vorba cea dintâi / dar el s-a dus s-a dus / era un cui din palma lui Isus. («Gata, îngerul...» - AmNS, 303); A venit Daimonul la mine și mi-
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
mai mici din jurul meu , din programa școlară , din caietele elevilor, din sudoarea mea împuțită de dascăl de țară, din satul ăsta care mi-a liorpăit primii și cei din urmă fiori de dragoste, din cerul ce-și întinde nerușinat frumusețea albastră deasupra satului, din îngerul meu de pază care-a fugit mâncând pământul urmărit de țipetele cristaline ce ies din această gură a iadului. Ești un nimic, domnule, un nimeni, un excremente cu ochi ! Faci degeaba umbră pământului ! Ce spun eu
DEŞERTUL DE CATIFEA (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342233_a_343562]
-
Acolo, în parcul aflat în centrul Prescott-ului m-am simțit bună, cuminte și nevinovată, neîntinată de Hiroshima acestei lumi; eram copilul năzdrăvan de opt ani pe care tata - care era și este încă un bărbat cu prestanță, cu ochii lui albaștri, altruist și manierat, l-a dus la Brașov: luasem premiul I și el a hotărât că meritam o răsplată; am mers la o familie prietenă; năzdrăvană fiind, de sus, de pe munte m-am avântat în jos, spre poalele lui și
PRESCOTT, O SCENĂ MIRIFICĂ PE HARTA ARIZONEI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341731_a_343060]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > NINSORI ALBASTRE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Ninsori albastre Cerne colinde cerul peste casă Ziua alunecă pe sănii spre apus Dintr-o clipă de lumină în
NINSORI ALBASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341766_a_343095]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > NINSORI ALBASTRE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Ninsori albastre Cerne colinde cerul peste casă Ziua alunecă pe sănii spre apus Dintr-o clipă de lumină în noi rămasă Se naște în suflete,la fiecare,Iisus. Bate visul cu degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară
NINSORI ALBASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341766_a_343095]
-
Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne colindă în prag Cântecele urcă spre stele,mai sus, Constelațiile vin să vadă Cum din suflet se naște Iisus. Alunecă sănii pe serile albastre Inelând cu doruri pământul străbun Copii aprind neliniști în astre Visând sub brazi păduri de Crăciun. Burgul doarme la miez de noapte Pe străzile Clujului umblă visul cel bun Când dinspre luceafăr ne vin șoapte Că umblă cu daruri Crăciun
NINSORI ALBASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341766_a_343095]
-
ne vin șoapte Că umblă cu daruri Crăciun. Aripi de lumină îmi intră în odaie Halebarda lunii nu știu unde s-a dus Căci în clipa ,aceasta,de văpaie, Dintr-o minune s-a născut Iisus. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Ninsori albastre / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul I, 19 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NINSORI ALBASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341766_a_343095]
-
curcubeului...” Figură celui iubit este înconjurată de tristețe, durere, depresie. El face parte din trecut, din amintiri. Portretul lui nu este realizat în detaliu, ci se reconstituie din evenimente, momente, gânduri, crâmpeie de vorbe din trecut. “te subțiezi, iubirea mea albastră... într-o noapte de cerc! departe de versul meu căzut tot pe agonia toamnei!” Metaforă toamnei, ca simbol al sfârșitului, iese în evidență. Acest anotimp este în consonanta cu trăirile interioare ale Danielei Voiculescu - “voi muri zâmbind, pe taste, pe
ATUNCI CAND AROMA TEILOR DE SEARA SE NUMESTE LATONA1969 de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341751_a_343080]
-
fiind, pe vremea când tatăl său, “omul stăpânirii”, judeca în ogradă pe cei răzvrătiți sau încălcători de lege, îi spune cu pumnii strânși de durere,(pumnii cu care mai târziu va lovi în pieptul furtunii!), cu ochii înlăcrimați, ochii aceia albaștri ca Arieșul:“ Tată, nu-i bună rânduiala de-acum! Trebuie schimbată! Nu-i drept ca unii să moară de flămânzi, iar alții să crape de sătui!” În casa dascălului Mihai Gomboș- întemeietorul unui neam de cărturari, Avrămuț învață literele și
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
Poposește la Abrud în casa lui Ioan Buteanu. În Duminca Tomii, în fruntea celor două mii de moți, Iancu sosește la Blaj. „ Au sosit și Iancu și Buteanu- spunea Bărnuțiu în scrierile sale -, venind la adunare cu muntenii. Purta un cojoc albastru, cu blană de miel pe margini. O simplă pălărie neagră, cu pene de cocoș pe ea. Prezența lui dă adunării măreția de sărbătoare și de luptă. Cei ce știau prețul galbinilor ce se puseseră pe capul lui și armata trimisă
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
vechi , Dar îi spui tot poezie , Desi îmi tropaie-n urechi ? Zici că-i artă ? Spersa fie , Chiar cu șanse să trăiască, Însă sigur poezie Nu e drept să se numească . Căci luceferi cum se știe, Azi plecați spre zări albastre , Ei creară poezie , De-au dat farmec limbii noastre . I-au făcut și legi divine , Pește veac să dăinuiască, Pentru cei cu hâr că ține Ce pot limba să o crească . Înșirând însă cuvinte, Dar fără reguli n-ai să
PREA AI HAR ? de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341800_a_343129]
-
dintr-o mișcare bruscă. Valurile concentrice se înmulțeau și anulau unul pe altul, venind din centru altele și altele. O sprânceană spânzurată întrebător. Se întâmpla ceva neobișnuit. O arătare în apă. O femeie s-a încumetat să înoate în șiragul albastru și limpede. Nu a văzut o asemenea expunere de câțiva ani buni. Era dezorientat, nu știa ce se întâmplă. Nici dacă se întâmplă ceva. Nu avea reprezentări pentru asemenea momente. Nu avea nici cunoștințe. În cele câteva clase ce a
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
Bucovina. Până la acesta dată istoria ei nu se deosebea de cea a țării Moldovei. Tatiana se afla acum în locul apropiat de unde își trăgea rădăcinile după mamă.” Aici, aceasta îl întâlnește pe Luchian, al doilea soț, în vinele căruia curgea sânge albastru. El este tatăl Oresiei. Luchian se îndrăgostește de Tatiana, pe care scriitoarea o descrie ca având perfecțiunea statuilor din Elada antică. “Mama era frumoasă chiar în clipele ei de răzvrătire. Avea o ușurință și o noblețe în mișcări. Brunetă cu
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
ești acela mă? întreabă comandantul, întors de pe coridor. - Eu sunt. - Du-l la carceră, așa dezbrăcat! Dumnezeul mătii de bandit!... Când răsărea soarele, peste pleșuvele dealuri dobrogene, se auzeau, în zbor înalt, osanalele clopotelor de la bisericile din Constanța. Către cerul albastru, ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și era bine! Și pace-n suflet! Însemn fruntea, pieptul și umerii cu semnul Golgotei. Diafan, transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
de spirit lumina solară *Balcicul meu - colț de inimă înmormântată-ntr-o lacra *Dincolo de cuvinte simfonie de miresme - Balcic *Roze miraculoase iz de legendă - marea la Balcic *Coasta de argint nisipuri de aur - cafeaua turcească *Pământ alb apă cea mai albastră și eu - îndrăgostită *Balcic - o fugă din mine spre mine tărâm redescoperit *Gândurile - căi neînșeuați alergând pe nisipuri *O fugă a eului înspre sine mare descoperită *Nimic definitiv nici macar moartea - inima - mărturie * În mijlocul grădinii mormântul - ce departe e lumea! *Vâlvătăi
SECVENŢĂ LA BALCIC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341831_a_343160]
-
Ediția nr. 1208 din 22 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului ALTĂ DIMENSIUNE Maree violetă,din ceață apărută Reconturează țărmul unui ocean de dor. Tenace prăvălită pe stânci de suflet tare Le-nmoaie rezistența în spumă de amor Tărâm de vis albastru,în necuprinsă zare Pe o planetă vie,cutează viețui Pandante siderale atârnă în văzduhul Ce ocrotește sfera unică-n galaxii O Lună și un Soare se țin de mână veșnic Veghind la pacea lumii de suflete-n neant Rouă de
ALTĂ DIMENSIUNE(OMAGIU DE ZIUA PĂMÂNTULUI) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341850_a_343179]
-
să mai vorbească în șoapte cu zeii sau nu mai aveau scară și mintea divină. Atunci zeii au făcut din porumb mame și tați, genetici. Le-au amestecat carnea, sângele și oasele păpușilor de lemn cu porumbul roșu, galben și albastru. Femeile și bărbații de porumb vedeau că zeii, aveau mintea divină și trăiau fericiți în Cerul Cristalin. Privirea lor cuprindea lumea întreagă. Zeii, geloși pe femeile oamenilor, au aruncat un abur pe pământ și le-au lăsat ochii încețoșați pe
OAMENII DIN PORUMB SI PAPUSILE DE LEMN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341841_a_343170]
-
naștere-fără-naștere - sugerând arhetipurile Maria-Iisus. Călin este sinonimul codrului cu Vârf al Muntelui Cosmic; nunta sa este nașterea sa-sâmbure mistic:nunta-regăsire este Revelația nunții mistice, căci nunta sa se dizolvă în impersonalitatea arhetipală a nunții Fluturelui cu Vioreaua: este Revelația Florii Albastre (nunta cu absolutul). “Nunta s-o pornim și noi alături” înseamnă: să traducem aparența fenomenală - în arhetipalitate esențială, ritualul căutării - în Ritualul Regăsirii. Călin-Fiul este regăsirea identității esențiale a lui Călin-tatăl - cei doi fiind nedisociabili (în genul treimii creștine). Femeia
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
nu refuză să le aparțină. Precum se întâmplă, de pildă, în “Sfânta Grădină” a Muntelui Athos, unde “pretutindeni aerul a mir amiroase” și icoana Edenului nu a încetat să existe: Ca într-un carusel vremurile vin și trec. În îmbrățișarea albastră a mării, pe Sfântul Munte dăinuie prezentul. Pe de altă parte, “timpul cel fără de timp”, “ochiul uscat al vremii”, “gheața timpului și a lumii” ne pot duce cu gândul, eventual, și măcar în parte, tot spre Apocalipsă, mai exact, la
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]