10,371 matches
-
decât o săptămână. M-am gândit la săptămâna care tocmai trecuse. - E o eternitate. - „Vara va fi întotdeauna a noastră“, zise ea visătoare, o replică faimoasă dintr-un film în care jucase - iubita misterioasă care îl părăsește pe mire la altar. - Nu pleca, am zis iarăși. Se juca cu un șervețel. Plângea. - Ce-i cu tine? Vroiam să știu. Am simțit cum mi se pleoștesc colțurile gurii. - E prima oară când mă rogi asta. Va fi ultima cină pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mea pustie că fusese The Sunny Side of the Street. Și atunci am început să plutesc într-un spațiu destins, înconjurat de toate fotografiile înrămate ale lui Robby, pe care le decupasem din revistele preocupate de dispariția lui. Acest trist altar dedicat biografiei lui se găsea pe raftul de deasupra patului meu („Altarul tău întunecat,“ i-a spus Mike raftului curbat, frisonând). Heroina curgând prin mine, m-am gândit la ultima oară când îl văzusem pe tata în viață. Era beat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am început să plutesc într-un spațiu destins, înconjurat de toate fotografiile înrămate ale lui Robby, pe care le decupasem din revistele preocupate de dispariția lui. Acest trist altar dedicat biografiei lui se găsea pe raftul de deasupra patului meu („Altarul tău întunecat,“ i-a spus Mike raftului curbat, frisonând). Heroina curgând prin mine, m-am gândit la ultima oară când îl văzusem pe tata în viață. Era beat și supraponderal, într-un restaurant din Beverly Hills, și, înșurubându-mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tabiet: cel de a vizita măcar un muzeu celebru în fiecare metropolă în care poposim. Clădirea este un complex de temple grecești fortificate, având câteva poduri de acces întinse peste apă. Muzeul găzduiește o minunată colecție de artă antică. Un altar cu trepte din Asia Minor, cioplit în jurul anului 170 î.H., pentru preamărirea lui Zeus și Atena. Poarta zeiței Iștar din Babilon... Aceste comori mesopotamiene transportate aici, la Berlin, mă duc cu gândul la filmul Indiana Johnes, cu Harisson Ford
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
contestam metaforele și simbolul final, acea „nuntă cosmică” în care „se exilează” ciobanul nostru vrâncean, dar îmi manifestam uimirea și mai ales îngrijorarea față de excesiva, insistenta alegere a acestei balade de către gustul actual, capabil de a o ridica pe un altar al reprezentării, pur și simplu, a destinului nostru românesc. O veritabilă „reducție” a simbolisticii și a șanselor noastre de viitor și, mai ales, o flatare a acelui fatalism care, nu o dată, constatam eu ca „nordic” și ca urmaș al unor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vedeți dumneavoastră, marele om a făcut două erori factuale (rectificativul este revanșa celor mici). Primo, steaua, dumneavoastră știți acum, nu se află pe plafon ci la nivelul solului. Frații cordelieri sunt cei care au fixat-o aici în 1717, sub altarul Nativității, rămas până în zilele noastre în administrarea exclusivă a călugărilor greci și armeni. Secundo: nu pentru o stea de argint, ci pentru o trusă de chei. Este norma aici. Raportați-vă la fapte, domnule Hugo, și nu mai insistați degeaba
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
apărare, clădirile mai înalte de pe muntele Scopus nu datează din vremurile biblice; iar atunci când vrei să pătrunzi în esența lucrurilor, trebuie să cobori pe dibuite în subterane întunecoase, pășind pe trepte nesigure tăiate în chiar calcarul solului. Monumentele funerare, apeductele, altarele, turnurile bisericilor, tot ceea ce în Europa se profilează, de regulă, pe nemărginirea cerului, zac aici în tenebrele subsolului: osuarul cu ornamente în formă de stea (promițător inițial, dar adeverindu-se până la urmă a fi o dezamăgire) din fundul unui cavou
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
zac aici în tenebrele subsolului: osuarul cu ornamente în formă de stea (promițător inițial, dar adeverindu-se până la urmă a fi o dezamăgire) din fundul unui cavou cu răceala acidă, canalul prin care susură pe sub ziduri apa canalului Siloe sau altarul care abia se zărește într-o criptă ascunsă. Stratul acoperitor mai mult aluat decât cremă a făcut ca umplutura să fie îngropată tot mai adânc, arhivele în care poți avea încredere au ajuns în catacombe, arheologul a devenit notar. În loc să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la scară a pavimentului cu mozaic de la Madaba reprezentând Țara Sfântă cu Iordania la mijloc -, capodoperă cartografică din secolul al VI-lea, expusă pe vertical și încadrată glorios cu două drapele, al țării și al dinastiei, într-un fel de altar teologico-monarhic. Greu de făcut distincția între cultul creștin și mult mai tânărul cult al statului. Ascultăm cuminți un expozeu arheologic, genealogic și apologetic în același timp. Îl aud cu încântare (fiecare cu amorul său propriu național) pe ghid citând abundent
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu litere aurite, povestesc pe pereții absidei scenele Patimilor. Acest kitsch, care-mi amintește de Baletele rusești, servește de fapt la punerea în valoare a unei stânci zisă și ea a agoniei, o bancă de piatră incastrată nu departe de altarul principal și de marea orgă laterală. Abia o zărești în penumbra ambiantă. Întreaga biserică servește de sipet nu pentru vreo bijuterie sau vreo piatră prețioasă cizelată cu grijă, ci pentru acest ieșind de granit în stare brută. Cât fast liturgic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
este ceea ce s-a petrecut când cu escalada care a dus la războiul Crimeii. În octombrie 1847, călugării greci au smuls și apoi au ascuns într-o mănăstire ortodoxă din apropiere, la Abu Ghunaim, steaua de argint aurit de la picioarele altarului Nașterii lui Hristos. Avea vina de a purta o inscripție în latină și nu în greacă: Hic de Virgine Maria Jesus Christus Natus Est. Imediat proteste ale consulului Franței la Ierusalim, protectorul latinilor și, prin urmare, și al fraților Cordelieri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
alții musulmani (cazul evreului convertit la islam e practic inexistent). Fiecare variantă a Tatălui etern are povestea și farmecul său, un electromagnetism propriu cutărui sau cutărui fel de spirit. Printre atracțiile iudaismului: absența dogmei, cultul în familie (masa servind ca altar), latura practică a mitsvoth-urilor, respectarea unor reguli fără obligația de a crede, solidaritatea în momente de pericol, o vechime fără egal. Printre seducțiile islamului: simplitatea doctrinală și convertirea fulgerătoare (n-ai de pronunțat decât o frază), poligamia (pentru bărbați), absența
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sfetnicii lui, înțelept care e plin de apropouri și proverbe orientale. Acesta se adaoge la Brăila, unde e cadiu și a judecat și pe Jder cel tânăr. iașma vălul pe față al turcoaicelor La Brăila, moschee mihrab un fel de altar nimbar locul predicilor Brăila Când e închis Ionuț și Stratonic îl ajută să scape. Este un popă care vorbește rău românește și împreună cu dascălul lui îi aduce scule pentru fugă. Isaiia hoave A avut na puntețe Pe Mano-o-le. Aba nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și trandafirilor care încântă această lume." Față de această neînțelegere atât literară cât și științifică, Academia de Inscripții din Paris s-a socotit datoare să delege pe cel mai autorizat expert al ei ca să descurce treaba; și iată versiunea acestuia: "Acest altar e închinat zeului vânturilor și furtunilor, spre a-i domoli mânia." *1 A fost numit bibliotecar al casei regale un ignorant care nu citise niciodată nimic. E ca un eunuc pus să păzească seraiul Sultanului. A propos de Lamartine conducător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asemenea prietinia dintre războinici din triburi deosebite, chiar inamice, e în floare. Oameni viteji și leali, vrednici să-i cânte Lermontov. Salut, Caucaz cu fruntea albă, zice poetul, Pământ liber al munților. Sălbatic ești, însă mândru. Piscurile-ți prăpăstioase sunt altare și când nourii serii învăluie culmile, când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mila. Credincioasă e prietinia, dar mai credincioasă răzbunarea: Nu cade picătură de sânge fără răzbunare. Deasemeni dragostea, ca și ura, e fără măsură. Salut, Caucaz cu fruntea albă, Slobod pământ al munților Mi-apari sălbatic însă mândru. Prăpăstiile îți sunt altare, Și ceața serii stă pe culmi Cu-aripi ce fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să vie la sfătuirea învățătorilor tot la biserică. Au venit foarte mulți, și tineri și bătrâni, ș-au umplut biserica. Erau acolo toți învățătorii cercului cultural, și agenții sanitari, și doctorul spitalului de la Fântânele, din apropiere. Apoi în față, lângă altar, cucoanele satului, și funcționarii, foarte demni, cu fețele foarte liniștite. Din când în când în cugetul lor, căci parcă se gândeau la ceva, închideau ochii prelung, cașicum o mare pace sufletească, un fel de amurg de seară de vară, le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
descoperirile făcute la începutul celui de-al treilea deceniu la biserica Sfântul Nicolae (Biserica Domnească) din Curtea de Argeș. Într-un mormânt s-a găsit un costum somptuos, cu o pafta la centură, caracteristică pentru lumea feudală central-europeană. Pe stâlpul din stânga, din fața altarului, s-a descoperit o frescă înfățișând un cavaler feudal în armură. Toate acestea l-au determinat pe Nicolae Iorga să subintituleze cel de-al patrulea volum din marea sinteză de istorie a românilor Cavalerii. În 1907 și 1908, Ion Bogdan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apoi în Ungaria, unde era să se unească cu o a doua armată, în fruntea căreia se afla el.” Deși Ștefan era creștin ortodox, la aflarea veștii despre victoria de la Podul Înalt, Papa i-a oficiat un Te Deum pe altarul bisericii Sfântul Petru și l-a numit pe Ștefan „digul creștinătății”. Autorul cronicii de la Dubnic scria și el că turcii au făcut campania din 1475 „cu gândul că, dacă vor fi aici biruitori, să ia măsuri pentru a năvăli asupra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
abside laterale, adâncite în grosimea zidurilor (Borzești, Războieni, Sfântul Ioan din Piatra, Arbure, Reuseni și Dobrovăț). Cele mai multe biserici sunt, însă, de plan treflat (triconc), cu două abside pe laturile pronaosului și o absidă mare la răsărit, în care se află altarul (bisericile din Pătrăuți, Milișăuți, Sfântul Ilie, Voroneț, din Vaslui, Bacău, Hârlău, Iași, Dorohoi, Popăuți și Tazlău). Sistemul de boltire al naosului și sistemul de boltire pe care se sprijină turla este sistemul de boltire moldovenesc, care “derivă din arhitectura de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că pictura din secolul al XV-lea s-a păstrat doar fragmentar în pronaos la biserica din Dolheștii Mari (1481), în naos la Sfântul Nicolae din Dorohoi (1495), în pronaosul de la Sfântul Nicolae din Popăuți (1496) și în naosul și altarul bisericii Sfântul Gheorghe de la Voroneț. În secolul al XV-lea a fost pictat și paraclisul mânăstirii Bistrița. Pictura zugrăvită în secolul al XV-lea a suferit refaceri ulterioare în secolele XVI-XVII. Zugrăvirea bisericii de la Bălinești a început în anul 1499
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că biserica de la Bălinești a fost zidită, așa cum a fost de părere Sorin Ulea înainte de anul 1494. Se poate spune că frescele de la Pătrăuți au fost pictate imediat după ce s-a terminat zidirea bisericii. Deși deteriorate, se pot distinge în altar unele scene ca patimile lui Iisus, Judecata, Mironosițele, etc. În pronaos, s-a păstrat una din capodoperele artei medievale românești, Aflarea Sfintei Cruci, numită și Cavalcada lui Constantin cel Mare. Existența unor inscripții grecești l-a făcut pe istoricul de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de ani era mai mic de trup și era diacon și Grigore Zăhărescu, deși era mai mic de ani, dar era mult mai prezentabil și slujea ca preot. Și slujeau, nu bâlbâiau! Când zicea diaconu Zăhărescu: "Binecuvântează stăpâne!", din sfântul altar se auzea un glas foarte frumos și lămurit: "Binecuvântată este împărăția Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor amin!" Și totdeauna biserica de la Sf. Ilie era plină, de frumos ce slujau cei doi frați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o săptămână, într-o noapte am găzduit la mine pe doctorul Vasile Lateș, fiul preotului Gh. Lateș din Rădășeni, care doctor a învățat la Paris și a eșit primul între studenții francezi, și care azi doarme somnul de veci în dreptul altarului în partea dinspre miază zi. În sara când a dormit doctorul Lateș la noi, eu citeam "Emil"a lui Russo [68], și tare mă strâmbam unde nu pricepeam. Și el a zis: "Tare-i greu să înveți când ești bătrân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care a învățat medicina la Paris. Și a eșit printre cei dintâi studenți. L-am cunoscut în 1915 când a dormit o noapte la școala din Bogata unde eu eram învățător director. Acum doarme somnul cel de veci din dreptul altarului bisericei din Rădășeni în partea despre Miazăzi, biserică făcută cu cheltuiala domnitorului Ștefan Tomșa [71]. Pe o fiică a preotului Gh. Lateș din Rădășeni a chemat-o Calipso, a fost învățătoare și a luat-o în căsătorie Gheorghe Papadol și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]