9,188 matches
-
nu știau că Variei i se interzisese pentru totdeauna să le mai pășească pragul și că își ia rămas-bun de la ele pentru ultima dată. — Păi Varvara Ardalionovna n-a fost la mine pe la ora șapte? întrebă prințul mirat. — A fost alungată spre ora opt sau chiar la opt. Îmi pare foarte rău de Varia, mi-e milă de Ganea... fără îndoială amândoi se țin de eternele lor intrigi, fără asta nu pot trăi. Și niciodată n-am putut ști ce pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu siguranță, prințul n-ar fi suflat o vorbă tot drumul, chiar dacă n-ar fi fost prevenit. Inima începuse să-i bată grozav de tare când auzise vorbindu-se despre bancă. Peste vreun minut, se gândi mai bine și, rușinat, alungă gândul absurd care-i venise în minte. După cum se știe sau, măcar după cum spun unii, la gara din Pavlovsk, în zilele de lucru, se adună un public „mai select“ decât duminica și de sărbători, când sosesc „feluriți oameni“ din Petersburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decât portretul; își amintea, însă, că până și impresia produsă de fotografie conținea prea multe nuanțe apăsătoare. Luna petrecută în provincie, când se vedea cu ea aproape în fiecare zi, fusese îngrozitoare pentru el, atât de îngrozitoare, încât uneori prințul alunga până și amintirea acestei perioade recente. Însuși chipul acestei femei avea întotdeauna pentru el ceva chinuitor; discutând cu Rogojin, prințul tradusese această senzație prin sentimentul de milă nemărginită, și acesta era adevărul: încă din portret, acest chip chemase din inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atunci, repet, îmi rodeam literalmente perna în timpul nopții și îmi sfâșiam pătura de furie. O, cât de mult îmi doream atunci ca eu, la cei optsprezece ani ai mei, de-abia îmbrăcat, cu goliciunea de-abia acoperită, să fiu deodată alungat în stradă, lăsat absolut singur, fără locuință, fără slujbă, fără o bucată de pâine, fără rude, fără cunoștințe în orașul acesta uriaș, flămând, bătut (cu atât mai bine!), dar sănătos... atunci aș fi arătat eu de ce sunt în stare... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
altceva decât mai înainte. — Apropo, vă duceți la bolnav? — Da... mi-e frică, spuse prințul. — Să nu vă fie; va mai trăi, probabil, vreo șase săptămâni și chiar, poate, se va face bine aici. N-ar fi rău să-l alungați chiar mâine. Poate că într-adevăr l-am împins la sinucidere prin faptul că... că nu i-am spus nimic; o fi crezut că și eu mă îndoiesc că se va împușca? Dumneavoastră ce credeți, Evgheni Pavlovici? Nici într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că o... Cum ai visat-o, sub ce înfățișare? De altfel, nu vreau să știu nimic, i-o reteză deodată cu ciudă. Nu mă întrerupe... Tăcu un timp, ca și cum ar fi vrut să-și facă puțin curaj sau să-și alunge ciuda. Uite despre ce-i vorba, de ce te-am chemat: vreau să-ți propun să-mi fii prieten. Ce te holbezi așa la mine? adăugă ea aproape furioasă. Într-adevăr, în momentul acesta prințul o privea foarte atent, remarcând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca ieri? Bine. O să le spun tuturor să nu vă deranjeze. Tata a plecat nu știu unde. Servitoarea ieși; Vera dădu s-o urmeze, dar se întoarse și, îngrijorată, se apropie de prinț. — Prințe, fie-vă milă de acest nenorocit; nu-l alungați astăzi. — Pentru nimic în lume nu l-aș goni; va fi cum vrea el. — De-acum n-o să mai facă nimic și... și nu fiți sever cu el. — O, nu, de ce? — Și... să nu râdeți de el; ăsta-i lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
formă de întrebare: — Vechea tărășenie? — Care tărășenie veche? strigă Ganea. Vechea! Nu, naiba știe ce se mai întâmplă, dar nu de vechea tărășenie e vorba! Bătrânul a început să turbeze... mama urlă. Zău, Varia, faci cum vrei, dar eu îl alung din casă sau... sau plec chiar eu, adăugă el, amintindu-și probabil că nu poți alunga pe cineva din casa altuia. — Trebuie să fii îngăduitor, bâigui Varvara. — De ce să fiu îngăduitor? Cu cine? explodă Ganea. Să fiu îngăduitor cu mârșăviile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai întâmplă, dar nu de vechea tărășenie e vorba! Bătrânul a început să turbeze... mama urlă. Zău, Varia, faci cum vrei, dar eu îl alung din casă sau... sau plec chiar eu, adăugă el, amintindu-și probabil că nu poți alunga pe cineva din casa altuia. — Trebuie să fii îngăduitor, bâigui Varvara. — De ce să fiu îngăduitor? Cu cine? explodă Ganea. Să fiu îngăduitor cu mârșăviile lui? Nu, tu n-ai decât să faci cum vrei, dar așa nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
își râdeau pe față, mă refer la cele mari. Până la urmă și Ganea începu să se încrunte; poate că Varia insistase intenționat asupra acestui subiect, ca să poată pătrunde în adevăratele lui gânduri. Dar de sus se auziră iarăși strigăte. — Îl alung din casă! zbieră Ganea, parcă bucurându-se că-și poate vărsa năduful. — Și atunci o să ne facă iarăși de rușine peste tot, ca și ieri. — Cum ca și ieri? Cum adică? Zici că... bâigui Ganea, speriindu-se deodată teribil. — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ia spune-mi, rogu-te! Doar și-a luat angajamentul că moare în trei săptămâni, iar la noi chiar s-a îngrășat! A rărit-o și cu tusea; ieri seară mi-a spus că nu mai scuipă sânge când tușește. — Alungă-l. Nu-l urăsc, îl disprețuiesc, rosti Ganea cu mândrie. Bine, îl urăsc, fie! strigă el deodată cu o furie neobișnuită. Asta i-o voi spune verde în față chiar când va muri pe perna lui! Păcat că nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prietenie, uitarea jignirilor și împăcarea, într-un cuvânt, e o ștrengărie, dar în orice caz una nevinovată și scuzabilă“. Să remarcăm în paranteză că a ghicit exact despre ce era vorba. Întorcându-se acasă de la Aglaia, făcut de râs și alungat de ea, prințul ședea de vreo jumătate de ceas cuprins de disperarea cea mai neagră, când deodată apăru Kolea cu ariciul. Imediat cerul se însenină; prințul învie parcă din morți, îl descosea pe Kolea, se agăța de fiecare cuvânt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
senin să-l acuze pe prinț; se putea înțelege că prințul îl jignise cu ceva. Mai întâi, pasămite, prințul îl onorase cu încrederea lui în istoria cu „personajul“ știut (Nastasia Filippovna); dar pe urmă rupsese relațiile cu el și-l alungase, făcându-l de toată rușinea, îl jignise într-un asemenea hal, încât ultima dată respinsese, cică, grosolan “întrebarea nevinovată privitoare la apropiatele schimbări din casă“. Cu lacrimi de om beat, Lebedev recunoaștea că „după asta nu mai puteam nicidecum suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta din partea ta, spuse ea cu amărăciune. Ca logodnic e imposibil, asta o știu și slavă Domnului că s-a întâmplat așa. Dar nu mă așteptam să spui asemenea cuvinte! Credeam că o să aud altceva de la tine. I-aș fi alungat pe toți cei de aseară și pe el l-aș fi oprit lângă mine, uite ce fel de om este!... Dar se opri brusc, înspăimântându-se singură de cele spuse. Cum putea ști cât de nedreaptă era în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
opinii, unele cuvinte de-ale ei. Câteodată i se părea că fata prea nu se pierdea cu firea, prea era reținută, și lucrul acesta îl speria. Ce-i drept, în ultimele zile se străduise să nu se gândească la asta, alungase gândurile grele, dar ce mocnea în sufletul acesta? Iată întrebarea care îl chinuia de mult, cu toate că avea încredere în sufletul ei. Și toate acestea trebuiau să ajungă la un deznodământ și să iasă la iveală chiar în ziua aceea. Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acasă! Vrei, vrei? strigă ea ca smintită, poate nevenindu-i nici ei să creadă că e în stare să rostească asemenea vorbe. Îngrozită, Aglaia se repezi spre ușă, dar se opri ca țintuită în prag și asculta. Vrei să-l alung pe Rogojin? Credeai că m-am și cununat cu Rogojin, ca să-ți fac ție o plăcere? Uite, strig acum, fiindcă ești de față: „Pleacă, Rogojin!“, iar prințului îi spun: „Ții minte ce ai promis?“ Dumnezeule? Pentru ce m-am umilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lizaveta Prokofievna. Și mama, și fiicele dădură fuga de îndată la Nina Alexandrovna, urmate de capul de familie, Ivan Feodorovici, care tocmai atunci se întorsese acasă; se ținuse după ei și prințul Lev Nikolaevici, neținând cont de faptul că fusese alungat și i se spuseseră cuvinte aspre, dar, din dispoziția Lizavetei Prokofievna, nici acolo nu i se permisese s-o vadă pe Aglaia. De altfel, totul se terminase prin faptul că, văzându-și mama și surorile plângând și nereproșându-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Fiecine în piață era preocupat de trebile lui proprii, de sine însuși, de ceea ce se petrecea împrejurul lui. Omul pururea tânăr, când trecuse pe lângă acel oraș, făptuise multe lucruri bune. Ciobanului [î ]i răpeau tatarii din turmă și el a alungat tatarii, cărbunarului îi urlau lupii pe lângă casă, el a stârpit lupăriile, și-n adevăr într-o piață a noului oraș el a văzut o statuă călare c-o elebardă în mână și s-a recunoscut pe sine în acea statuă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ici, pe colo câte unul care știe să scrie și să citească ca oamenii; lor le vin aceste știri exagerate, ei aud vorbindu-se de o bătălie bunăoară, în care, se 'nțelege, eroii români au fost biruitori; că i-au alungat numaidecât, aceasta n-o află se 'nțelege nimeni și astfel țăranul află că d-nii misterioși cari i-au promis atâtea lucruri frumoase totuși n-au vorbit așa de fără temei. Incursiunea în ținutul celor Trei scaune se ține de această
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
duc la primărie. Copiii, femeia, tremură toată noaptea de frig. Călărașii, dorobanții le iau mămăliga din ceaun, le taie găinile și le duc la cârciumă. Copiii, femeile încep a plânge; ei le îmbrîncesc, le bat. Întorcându - se de la cârciumă, i-alungă din paturile lor și se culcă ei. Cum se face ziuă [î]i ia dinapoi ca pe vite și-i duce iar la percepție și, dacă peste noapte n-au găsit să plătească banii, ei [î]i bagă cu picioarele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ce? Să fim mulțumiți dacă acești arhistrăini cu suflet de câine și creieri de vulpe ne îngăduie să trăim alături cu ei, pe noi, neamul ticălos românesc; mulțămiți să fim că această pătură de hoți și de parveniți nu ne alungă limba din biserică și din școală să fim mulțumiți că aceste lături sociale aristocratizate nu ne vând robi. Dar la ce se mai mănține ridicula titulatură de Regat al Romîniei? E C. A. Rosetti romîn? Caligari, Carada, Harama, Chirițopol, Pherekydis
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și caracterizează din nou protestațiunile de patriotism ale foilor evreiești din capitală este obrăznicia cu care Alianța izraelită stăruiește pe lângă d. Gambetta, ministrul prezident din Franța, de-a provoca înlăturarea acestui reglement. Pe Rusia nu îndrăznesc s-o acuze, care alungă evreii în mod sistematic. Vai de evreii din Rusia în ziua în care Alianța ar îndrăzni să intervie în favorul lor; ar fi semnalul pentru un tratament și mai energic decât cel de până azi. Dar aci, unde nimeni nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Dumnezeu și pe sfinții săi au forța de a emana puteri vindecătoare, sau de a Împărtăși harul divin În terminologia ecleziastică. Nu se poate trece cu vederea faptul că Începuturile medicinii creștine coincid cu cunoscuta erezie nestoriană (aparținând patriarhului Nestor alungat din scaunul patriarhal În anul 431 după conciliul de la Efes) care susținea esența divino-umană a mântuitorului Iisus Hristos. Acest mare creștin va Întemeia prima școală de medicină la Edessa, care va funcționa până la 489, când discipolii săi vor fi nevoiți
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
în care personajul nu își găsește locul. Zace la soare nu ca să se bronzeze, ci pentru că a fost snopit în bătaie de un polițist brutal, Martinez. Din nou revine în mintea protagonistului imaginea cursei ritualice, în care păstrătorii tradițiilor străbune alungă răul în răcoarea nopții de iarnă, găsindu-și locul în ordinea universului. Preotul soarelui din titlul celei de-a doua secvențe narative este șeful comunității amerindiene locale, ce îi reproșează lui Abel că nu încearcă mai serios să se integreze
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
au bucurat de o viață de binecuvântare și de ascultare de Dumnezeu, erau liberi de tirania patimilor și imuni la suferință și moarte. Însă, din pricina neascultării lor, s‑a făcut lupta noastră față de cele de aici mai grea. Adam este alungat din raiul care Înseamnă pentru el preînchipuirea vieții viitoare nedestrămate și o icoană a Împărăției veșnice și după a cărui amintire va păstra el Însuși și urmașii săi dorința Înfocată de a se Întoarce. De acum Înainte el va parcurge
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]