6,901 matches
-
mai are strălucirea comună, imediat recognoscibilă a puterii, fastul ei afirmativ. Are o prezență radicală, aproape insesizabilă în evidența ei, asemenea luminii care nu poate fi văzută decît prin lucrurile pe care le luminează. Dacă laicitatea a desprins divinul de analogia cu sfera puterii, dacă l-a privat de acele trăsături utile și utilizabile pentru organizarea unei societăți, ea dă astfel vederii discreția, retragerea, enigma unui Dumnezeu care acceptă să fie nu doar respectat și invocat, ci și ignorat, lăsat deoparte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
divin, de dincolo de chip. Ea îl pune pe omul religios într-o singurătate riscantă, desigur, dar și stimulatoare pentru trăirea religiei pe dimensiunea verticalei ei absolute. într-un sens mai larg, laicitatea ne poate ajuta să recuperăm conștiința legii de analogie inversă potrivit căreia lucrează simbolul. La tot pasul, ea ilustrează principiul potrivit căruia ceea ce este esențial, înalt, consistent în ordine absolută se reflectă pe plan mundan în ceea ce este marginal, discret, inaparent dar operant prin prezență, prin grăuntele calitativ pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
reflectă pe plan mundan în ceea ce este marginal, discret, inaparent dar operant prin prezență, prin grăuntele calitativ pe care îl poartă în sine. Discreția lui Dumnezeu, calitatea Bisericii de a fi turma mică, singurătatea omului religios modern sînt exemple pentru analogia inversă care nu încetează să lege starea lumii de jos de ordinea lumilor de sus. Democrația: experiența alterității tim și, mai mult, trăim în fiece clipă faptul că democrația modernă e un model de societate netotalizantă. Nici un program, nici o normă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
alături de concetățeni cu convingeri diferite sau contrare ; poate avea revendicări și propune proiecte pentru care să se lupte, dar dacă respectă legea democrației moderne nu are nici o garanție că ele vor fi asimilate de societate în totalitatea ei. în modernitate, analogia dintre om și cetate s-a pierdut. Individul modern nu mai face parte dintr-o castă, o funcție, un grup care să concure în mod necesar la armonia ansamblului. Spre deosebire de modelul cetății platoniciene, societatea noastră nu mai vrea să fie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pun în scenă propria depășire, se comportă ca vector spre ținta absolută. Acestea din urmă rămîn oriunde și oricînd un suport prețios în efortul persoanei de a-și realiza verticala interioară infinită. Nikolai Berdiaev clama necesitatea de a construi prin analogie cu teologia apofatică o sociologie apofatică, mai precis un proiect de societate în care subiectivitatea umană să fie axială, iar obiectivările, produsele faptelor ei de gîndire și de acțiune să fie recunoscute ca avînd o realitate secundă, simbolică, exterioară, trecătoare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
completă a fiecărui suflet, care e de actualizat în toate funcțiile și aspectele lui, în ordinea lui globală. Totodată, cetatea face evident caracterul parțial, exterior al individului în raport cu persoana, cu întregul ei. Societățile vechi erau organizate pe acest principiu de analogie : prin profesiunea, locul, vocația sa particulară, fiecare persoană avea suportul concret și mijloacele de a-și realiza statura metafizică deplină Iar pentru a răspunde la obiecțiile modernilor față de ceea ce li se poate părea doar un determinism social înghețat, e de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
suprem. Deificarea omului (theosis), ca și pecetea (kharaktŒr) asemănării, la care, printre mulți alții, se referă Diadoh, desemnează tocmai condiția creșterii fără capăt, participare umană la libertatea totală a realului absolut. Pentru aceeași participare, Eckhart a folosit, între multe alte analogii, imaginea comercială a pieței unde divinul caută suflet doritor de infinitatea Sa. Potrivit metafizicii eckhartiene, trăsătura cea mai proprie a lui Dumnezeu este să se dăruiască, să se dăruiască fără rezerve, în totalitatea sa infinită. Pe piața libertății desăvîrșite, El
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
al XV-lea sînt, de pildă, contemplativi pentru care distanța verticală, deși acut mobilizatoare, nu elimină un anumit gen de atenție față de univers, de ordinea comunitară, de istorie și chiar față de bunele maniere. Pe toate acestea ei le concep prin analogie cu categoriile cerești, așa cum în toate văd material simbolic pentru ascensiune. Irineu al Lyonului, Tertulian, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Augustin acordă un loc important, desigur, misterului divin și experienței spirituale fulgurante, dar pun totuși accentul pe relația
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
angajare spirituală, realizîndu-se pe sine ca variantă personală de universal. Dacă se situează în orizontul acestei realizări, obiectivitatea divinului va putea deveni, pentru ea, realitate interioară; ea va putea deveni, la rîndu-i, expresie, mediu de iradiere a acestei obiectivități prin analogie, la o scară mult mai modestă, cu acei spirituali care, înaintînd pe căile diferitelor tradiții, știu că vor atinge aceeași țintă, care ajung la un moment dat să vadă același peisaj transcendent. științele religiei : gestionarea savantă a distanței Pînă acum
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
gata făcut nechestionabil. Semenul diferit e, pentru noi, îmbogățitor în primul rînd fiindcă în el ne confruntăm cu chipul divin totodată mai intim decît ne sîntem nouă înșine și evident altul decît noi. Ni se pune în față într-o analogie imediat perceptibilă tensiunea dintre identitatea noastră profundă și alteritatea divinului, pentru care semenul diferit este un simbol. Cînd Simone Weil proiectează, în L'Enracinement, normele unei societăți întemeiate pe principii spirituale, ea vorbește despre o dialectică a drepturilor și a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
explozia informațională, mentalitatea pluralistă produc accelerat noutate, ne pun la dispoziție cantități inepuizabile de nou. Tema noului are, pentru noi, un profil masiv, familiar, atrăgător, respectabil. Or, dacă e transmutată vertical, pofta de nou nu duce nici ea lipsă de analogii simbolice, de concomitențe spirituale. Captivată și mereu decepționată de noul perisabil, ea poate la limită trezi atenția față de acea noutate cu totul alta, mai veche decît timpul, nesupusă nici unei uzuri, precum și față de modurile în care noutatea ei lucrează în tradițiile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pînă la urmă să confunzi ascensiunea cu ascensorul, să consideri religia obiectivată în social mai importantă decît evenimentul interior, întîlnirea Celuilalt, lucrarea sinelui. René Guénon, critic radical al modernității, nu atrăgea mai puțin atenția asupra acestei posibile confuzii, utilizînd o analogie vedică : a condiționa realizarea spirituală de instrumentarul ei (unde e cuprinsă chiar doctrina metafizică, în calitate de teorie de transformat în experiență personală) se aseamănă credinței unui om că îi e imposibil, dacă nu are cal, să ajungă într-un loc îndepărtat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se reduce la o teologie negativă, care, tematizînd divinul prin negarea/depășirea categoriilor mundane, ar face pandant teologiei afirmative, abordării catafatice. Ca simplu complement al abordărilor de tip afirmativ, demersul prin negații ne dislocă, e adevărat, din confortul mental al analogiilor directe ; ne interzice să figurăm divinul după chipul nostru idealizat. Dar de aici rezultă totuși o conceptualizare care nu produce decît imaginea în negativ a portretului nostru. Deși renunță la soluția afirmațiilor extrapolate, mintea își stăpînește totuși bine subiectul transcendent
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
societate, de retragere din totalitățile sociale. Pentru o conștiință atentă la sugestiile simbolice ale imediatului, nu oferă el oare destul material care oglindește ca ochiurile de apă din Republica platoniciană strălucirea paradoxală a transcendenței, modul ei apofatic? Gîndirea simbolică și analogia inversă Totuși, s-ar putea obiecta, pe bună dreptate, că opusele în tensiune pe care ni le tot perindă sub ochi spectacolul public și mediatic (de la euroscepticism vs euroentuziasm la fast-food vs Jamie Oliver, lăsînd la o parte criza actuală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cu un bun-simț care ține seama de complexitatea banală a imediatului. Dar, odată situate la locul ce li se cuvine, le putem lua perindarea pestriță, în ansamblul ei, drept material simbolic. Putem privi spectacolul lumii cu un ochi sensibil la analogii verticale. Logica simbolică nu înlănțuie lucrurile potrivit unei productivități cauză efect, pe care se aplică stricta raționalitate. Ea se întemeiază pe o relație mai directă decît cauzalitatea, dar și mai subtilă, între arhetipuri și imediat : ne înfățișează lucrurile lumii ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
parabolele din Evanghelii își învelesc, de pildă, învățătura în straie de rînd, umile, de fiecare zi. Grăuntele de muștar, ca și banul rătăcit, căutat de o femeie, sînt simboluri expresive ale împărăției. întemeiată pe oglindire, logica simbolică lucrează după regula analogiei inverse : reflectă totalitatea realului într-un grăunte, tăria spirituală în conștiința slăbiciunii noastre, atotprezența divină într-un Străin care nu are unde să-și plece capul. Datorită acestei reguli, logica simbolică ne face să privim (ori măcar să întrevedem) realul dintr-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
schema inversiunii se rezumă, în toate tradițiile mari, prin regula : cel dintîi în ordine principială e, cel puțin în aparență, ultimul, cel din urmă, în ordinea manifestării 1 . Andrei Pleșu, în Simboluri metafizice ale crucii, Humanitas, București, 2007, pp. 98-99 : Analogia, definită în sens strict, înseamnă o operațiune de reflexie, de oglindire, și implică, drept corelativ necesar, conceptul inversării. Analogia se bazează pe schema răsfrîngerii, a răsturnării cu tot ce implică ea. înseamnă răsfrîngere a unui lucru de sus într-unul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
aparență, ultimul, cel din urmă, în ordinea manifestării 1 . Andrei Pleșu, în Simboluri metafizice ale crucii, Humanitas, București, 2007, pp. 98-99 : Analogia, definită în sens strict, înseamnă o operațiune de reflexie, de oglindire, și implică, drept corelativ necesar, conceptul inversării. Analogia se bazează pe schema răsfrîngerii, a răsturnării cu tot ce implică ea. înseamnă răsfrîngere a unui lucru de sus într-unul de jos. Analogia, în acest sens strict, transpare într-o mulțime de lucruri Avem adagiul sufit, care e clasic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sens strict, înseamnă o operațiune de reflexie, de oglindire, și implică, drept corelativ necesar, conceptul inversării. Analogia se bazează pe schema răsfrîngerii, a răsturnării cu tot ce implică ea. înseamnă răsfrîngere a unui lucru de sus într-unul de jos. Analogia, în acest sens strict, transpare într-o mulțime de lucruri Avem adagiul sufit, care e clasic : universul e un om mare, omul e un mic univers. E un caz tipic de analogie : omul individual reflectă Omul universal. Grigorie Palama : omul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unui lucru de sus într-unul de jos. Analogia, în acest sens strict, transpare într-o mulțime de lucruri Avem adagiul sufit, care e clasic : universul e un om mare, omul e un mic univers. E un caz tipic de analogie : omul individual reflectă Omul universal. Grigorie Palama : omul, această lume mare în mic, e un rezumat a tot ce există și încununarea operei divine. De aceea, de altfel, a fost creat ultimul. Tot astfel cum ne rezumăm discursurile prin concluzii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
inversiunii se rezumă, în toate tradițiile mari, prin regula : cel dintîi în ordine principială e, cel puțin în aparență, ultimul, cel din urmă, în ordinea manifestării Ch‡ndogya-UpaniÌad : Căci ‡tma, care rezidă în inimă (‡tma, sinele, fiind echivalent cu Tema analogiei inverse a fost reamintită publicului român de Andrei Pleșu în cartea Despre îngeri cu capitolele Lumea în oglindă, Nicăieri, peste tot, înăuntru, în afară, legate de mundus imaginalis. De asemenea, a fost reamintită de H.-R. Patapievici, în volumul Ochii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cosmologică a Empireului. Pe măsură ce pătrunde în Empireu el începe să vadă altfel același lucru Firea lui Dante trans-umanează, trece dincolo de posibilitățile de percepție ale subiectului uman obișnuit Transformat lăuntric, trans-umanat, Dante vede întreg Empireul sub forma Rozei Divine.1 Dar analogia inversă între cele două sfere este în primul rînd obiectivă : mișcarea proprie uneia răsfrînge mișcarea celeilalte, ordinea celei superioare se reflectă inversat în ordinea celei inferioare. Imaginea care dă, în Divina Comedie, signatura acestei multiple răsfrîngeri este imaginea copacului arborele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
este să asume coprezența în tensiune a viziunii perspectivale și a viziunii proprii divinului, care înfășoară totalitatea perspectivelor și a existentelor în Privirea infinită, trans perspectivală. Slăbiciunea apofatică a transcendenței în modernitatea tîrzie Gîndirea simbolică, cu a sa regulă a analogiei inverse, privește realul de la ambele capete, din ambele puncte de vedere, cel perspectival și cel trans-perspectival. Ea identifică în împrejurările cele mai banale oglindirea transcendenței, în lucrurile umile răsfrîngerea celor supreme. De aceea, poate pregăti întrucîtva întîlnirea ochilor. Spectacolul public
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
avea pentru noi sensul inexact, desigur, dar devenit comun, de putere care domină corpul social și viața comunitară. Nu atributul puterii este cel prin care se manifestă transcendența în societățile noastre. Laicizarea ne-a dezobișnuit să o portretizăm recurgînd la analogii directe, care să o învestească cu atributele magnificenței, forței, dominației, legii. Luînd această stare de fapt ca pe un material simbolic, am putea deveni mai atenți la ipostaza paradoxală a divinului polar, suveran față de mișcările lumii și totodată prezent în interiorul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe Fico că îi calcă pe urme lui Mečiar, că procedează exact ca acesta atunci când s-a afirmat (Bútora et al., 2009). La prima vedere, evidența ne spune că, cel puțin în privința folosirii termenului de populism în discursul lui Fico, analogia este foarte potrivită. Figura 9.2 ne arată că guvernul lui Fico se clasează nu cu mult mai jos decât guvernele lui Mečiar din perspectiva unei definiții largi a discursului populist (Deegan-Krause și Haughton 2009) și din perspectiva percepțiilor specialiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]